Din acest an, KWS semințe propune partenerilor trecerea la o nouă eră agricolă prin digitalizarea operațiunilor din fermă. Astfel, compania pune la dispoziția fermierilor români două servicii conexe, dedicate managementului modern și performant al culturilor. Input-ul de date oferit este menit să ajute și să răspundă noilor cerințe ale pieței.

„Ne-am asumat încă de anul trecut o nouă direcție de dezvoltare, pe care am început s-o facem cunoscută în piața agro din România. Această perspectivă se referă la soluțiile pe care KWS le pune la dispoziția fermierilor pentru a se menține la standardele înalte impuse chiar de ei înșiși. De asemenea, la nivel macro, dorim ca România să se înscrie în tendințele mondiale, unde noi, ca industrie, trebuie să fim relevanți și să devenim o voce importantă. Astfel, constatăm o nevoie crescută de eficiență a culturilor din România și din întreaga lume, care este posibilă prin utilizarea geneticii celei mai avansate și care necesită, ca al doilea pilon, folosirea unor tehnologii moderne și exploatarea facilităților oferite de industria IT. De aceea, oferim, pe de o parte, un nou set de hibrizi de porumb destinat celor mai bune sole și celor mai bune rezultate iar, pe de altă parte, promovăm două aplicații dezvoltate împreună cu partenerii noștri – AGREMO, LA ORIZONT și AGROVIR – dedicate monitorizării avansate a culturilor și managementului fermei“, a declarat Doriana Nițu, director general KWS Semințe.

Plus4Grain, un nou grup de hibrizi

Se spune că singura constantă în lume este schimbarea, de aceea se pune foarte mult accent pe cercetare și performanță. Ca atare, compania exploatează mereu noi surse genetice, pe care le descoperă și le testează în vasta rețea de cercetare dezvoltată la nivel mondial, ce conectează specialiști din întreaga lume și centre aflate în climate diferite, de la temperat-continental până la cel cu influență oceanică. Cea mai recentă grupă a fost creată pentru a răspunde celor mai înalte ambiții și tehnologii existente în piață. Este vorba despre Plus4Grain, un grup de hibrizi cu calități excelente în condițiile agriculturii intensive.

„Acești hibrizi sunt capabili să răspundă superior inputurilor aplicate în fermele cu practici agricole avansate, cu sole de înaltă calitate și resurse hidrice sigure. Hibrizii de porumb Plus4Grain sunt instrumentele ideale pentru strategiile ce urmăresc rezultate foarte ridicate, rezultate record, prezentând un potențial extrem de producție. Acești hibrizi sunt capabili să valorifice cu adevărat investițiile. Sunt ce e mai bun pentru cei mai buni“, a declarat domnul dr. ing. Ion Voinea, director produse KWS.

Un al doilea mijloc de eficientizare prezentat în cadrul seminarului „Prioritate pentru performanță“ presupune apelul la mediul digital. Instrumentele de acest tip oferă posibilitatea analizelor aprofundate, rapide și eficiente a culturilor și a proceselor din ferme, luarea de decizii în cunoștință de cauză, colectarea de date, utile pentru realizarea unor statistici și prognoze. De aceea, procesul de digitalizare este una dintre prioritățile care dorește să-și susțină partenerii în implementarea noilor tehnologii și utilizarea lor într-un mod cât mai profitabil.

„Agricultura românească trebuie să-și pregătească locul din viitor, iar pentru aceasta trebuie să «lupte» cu armele cele mai noi și mai sofisticate. KWS pune tot mai mult accentul pe instrumentele digitale, capabile să genereze și să proceseze volume mari de date relevante pentru fermieri. Considerăm că datele exacte despre sol, resurse, hibrizi, fertilizanți sunt cheia pentru un control tot mai bun al proceselor din fermă, pentru managementul culturilor și al business-ului în general și pentru eficientizarea costurilor. Experiența din alte industrii arată că acele companii care au avut un start reușit în lumea digitală au prosperat, bucurându-se de avantajul pionieratului“, a declarat Csaba Kiss, director regional pentru Europa de Sud-Est al KWS SAAT SE.

Monitorizarea terenurilor prin scanare

Printre noutățile companiei pe anul 2019 se numără și două aplicații pentru monitorizarea terenurilor prin scanare aeriană. Una dintre aplicații, realizată împreună cu partenerii LA ORIZONT și AGREMO, oferă informații despre eficiența semănatului, necesarul de nutrienți și nivelul de îmburuienare, gradul de stres al culturilor, dar și posibilitatea de estimare a producției sau planificare a recoltării. Al doilea soft prezentat are drept scop gestiunea eficientă a fermei și a fost dezvoltat împreună cu AGROVIR. Prin utilizarea acestui instrument, sunt mai bine coordonate activitățile și resursele din fermă.

Acest tip de instrumente ce servesc eficientizării se vor dovedi tot mai utile în viitor, când se estimează o creștere a necesarului de produse agricole cu 60% până în 2030. Fermierii își pot crea o perspectivă mai clară și mai amplă asupra proceselor desfășurate prin generarea de rapoarte și analize, cu o cunoaștere detaliată a fiecărei etape, a costurilor și a mijloacelor utilizate.

„Mă pasionează și mă interesează partea asta de agricultură. Faptul că îți poți monitoriza câmpul cu ajutorul dronelor este un lucru grozav, îți schimbă radical perspectiva. Este foarte ieftin să ai o dronă, reprezintă o adevărată investiție.  Camerele de pe drone, din momentul ăsta, înmagazinează nu doar ce vedem cu ochiul liber. Prin variația cromatică din tonurile de culoare, un soft poate să facă o analiză mult mai profundă a terenului și îți arată dăunătorii, seceta, dar și problemele de însămânțare. Mă fascinează cum poți de acolo de sus, de unde se uită o pasăre, să înțelegi o cultură mult mai bine decât dacă ești la nivelul ei“, spune George Buhnici, specialist în tehnologii noi și digitalizare.

Ruxandra Hăbeanu

MAI JOS REPORTAJUL VIDEO

Verzi, galbeni, portocalii sau chiar negri, netezi sau cu numeroși tuberculi mici, dovlecii din ferma Neber sunt vedetele localității Mauchenheim din Germania. Proprietarul acestei exploatații inedite de dovleci este Andreas Kissinger, un tânăr pasionat și dedicat muncii în câmp. Pe o suprafață de 190 de hectare fermierul cultivă floarea-soarelui, porumb, rapiță, cartofi, mazăre, flori și, nu în ultimul rând, exploatația sa preferată – dovlecii. Îi cultivă de aproximativ 15 ani, iar la început a fost doar un experiment, însă a avut un succes neașteptat și așa a ajuns să aibă peste o sută de varietăți diferite de bostani. Revista Lumea Satului a stat de vorbă cu tânărul agricultor și a aflat întreaga sa poveste de succes.

La început au fost dovleceii

„Din anul 1998 am început să vindem dovleci direct din fermă; am ales această opțiune deoarece oamenii acordă o mai multă atenție alimentației sănătoase și doreau să facă cumpărături direct de la sursă. La început am avut o ofertă mult mai restrânsă spre vânzare, care includea doar dovleci de Hallowen și ulei. Însă, datorită cererii mari, ne-am extins gama și așa am ajuns să cultivăm peste o sută de soiuri de dovleac. Există trei domenii diferite de cereri din partea consumatorilor – dovleci simpli pentru preparate, dovleci de Halloween și tărtăcuțe. Îi cultiv pe 12 hectare de teren arabil, cinci dintre acestea sunt destinate dovlecilor pentru vânzare, iar pe restul de șapte hectare produc dovleci pentru semințe. M-am axat pe această cultură deoarece se pretează mai mult zonei. Dovleacului îi place același climat ca și viței-de-vie; unde crește vița-de-vie, cresc și dovlecii, ei au nevoie de căldură și umiditate. Mai ales în primăvară solul trebuie să fie moale și umed, în timpul așa-numitei dezvoltări a tineretului“, spune Andreas Kissinger.

Datorită succesului neașteptat pe care îl are, Andreas Kissinger își dorește să mărească exploatația pe viitor.

Afacere moștenită din tată în fiu

Datorită istoriei și farmecului aparte pe care îl oferă ferma Hof Neber, teritoriul agricol a devenit un punct de atracție atât pentru turiști, cât și pentru oamenii localității care vin aici să se aprovizioneze. Construcția fermei a fost ridicată în anul 1963 de către Walter și Helene Neber. Din 1971, conducerea a fost preluată de fiica Irmgard și soțul acesteia Günter Kissinger, iar din 2003 Andreas Kissinger a condus compania în a treia generație. Acum, împreună cu soția sa Myriam și copiii Linda, Ellen și Franziska, Andreas se bucură de o viață frumoasă și legată de natură.

„Ferma a fost fondată în urmă cu 53 de ani de către bunicul meu. La început am avut și partea de zootehnie, dar în 1984 am închis acest sector. Acum cultivăm dovleci, flori decorative, grâu, rapiță, porumb, floarea-soarelui, mazăre, cartofi și sfeclă de zahăr. Producția rezultată din cultura de zahăr este livrată la una dintre cele mai mari fabrici de zahăr din Germania, iar semințele obținute din dovleci sunt valorificate în farmacii pentru realizarea produselor naturiste“, mai menționează fermierul. 

Mic tratat al dovlecilor pentru gătit

De la dovlecii normali până la soiurile mai puțin întâlnite, în ferma Neber se produce o varietate bogată de bostani. Având experiență vastă în acest domeniu, fermierul german ne recomandă câteva soiuri inedite și îndrăgite de dovleci pentru preparatele culinare.

„Dovleacul este o legumă foarte diversă din care poți face nenumărate preparate. Înainte de utilizare, acesta trebuie să fie bine spălat, tăiat în bucăți, scobit și, de obicei, decojit. Cu toate acestea, există și unele soiuri de dovleac care se fierb în propria coajă. Un bun exemplu în acest sens este hokkaido roșu, care oferă un gust aparte bucatelor. Tot în aceeași categorie intră și buttercup. De asemenea, pentru un gust unic în preparate recomand muscat de Provence, un dovleac ce poate fi pregătit ca un schnitzel în cuptor sau preparat în plăcinte, prăjituri și gemuri“, conchide Andreas Kissinger. 

Ruxandra HĂBEANU

Alexandru Szell, fostul director general al companiei Agrosel din Câmpia Turzii, furnizor de semințe de legume și flori, a virat de câțiva ani spre zootehnie. După ce și-a dovedit competențele în sectorul comercializării semințelor, astăzi se supune unei alte provocări – creșterea vitelor de carne. Am ținut să aflu care este povestea din spatele acestei decizii și am aflat într-o scurtă vizită chiar pe pășunile unde cresc nestingherite exemplarele de Angus ale domnului Szell.

– De când vă ocupați de zootehnie?

– Am înființat Green Farmsel în 2014, cu gândul să îmi dovedesc că mă pot ocupa și de altceva decât de semințe. Eu spun că am reușit, în acest moment ferma este pe plus, anual reușesc să vând 200 de capete și fără falsă modestie vă spun că nu fac față cererilor pe care le am.

– Asta este foarte bine, cum reușiți să vă găsiți clienții?

– În primul rând trebuie să spun că vin din vânzări. De-a lungul vieții am făcut cursuri, m-am specializat pe acest domeniu și îmi place foarte mult. Am înființat ferma pentru că la Agrosel s-a făcut o echipă de vânzări, iar eu nu îmi mai găseam locul. Așa că am făcut un pas înapoi și mi-am creat un alt produs pe care să-l pot vinde. În momentul de față nu reușesc să produc atât cât mi se cere. La mine este o satisfacție să vând.

– Dumneavoastră vă simțiți bine în zona vânzărilor, dar ce mesaj transmitem celor care au pornit pe același drum al creșterii vacilor de carne, dar nu reușesc să le valorifice atât de bine?

– Nu este suficient să fii bun pe vânzări, trebuie să ai și un produs bun de vânzare, adică la nivelul cerințelor din piață. Trebuie lucrat un pic și la partea de producție, pentru că animalele trebuie să arate cum dorește clientul. În cazul meu, a trebuit să-mi pun puțin mintea și contribuția ca aceste animale să fie sănătoase, cu tratamentele, deparazitările la zi, pentru ca în următorul an clientul să fie mulțumit. În acest sens am creat protocoale, angajații nici nu trebuie să gândească prea mult, ei trebuie doar să respecte niște protocoale, altfel nu pot avea produsul pe care vreau să-l vând.

– În cazul dumneavoastră, cine sunt clienții?

– Avem două segmente de clienți: un segment care vizează animalele cu certificate, pentru reproducție (femele și tauri), și un alt segment reprezentat de restaurante. Se conturează deja un trend pe piață, o cerere din ce în ce mai mare pentru o carne de calitate. Românul a fost un pic pe afară, a văzut cum se servește și este dornic să mănânce și acasă ce a văzut la alții.

– Câte animale aveți în acest moment?

– În prezent dispun de 460 de capete, din care 240 de mame, restul fiind viței înțărcați, neînțărcați și îngrășătoria.

– Nucleul pe care l-ați pornit la începutul afacerii a fost dezvoltat cu animale aduse din România sau din alte țări?

– În România nu am găsit atâtea animale câte aveam nevoie și am fost nevoit să aduc și din Germania. Toate animalele au certificat de origine, pedigree, montele sunt înregistrate, documentele sunt la zi.

– La ce vârstă și la ce greutate sacrificați animalele?

– Pentru o carne maturată, animalul trebuie să aibă minimum 600 kg, altfel nu se ridică la pretențiile clientului. Carnea trebuie să fie marmorată. De regulă, animalul atinge această greutate la 18-20 de luni. Ultimul camion cu animale pe care l-am încărcat a avut o medie de 628 kg, asta înseamnă că au fost și exemplare de 580 kg, dar și de 700 kg. Noi vindem la camion, așa este cel mai bine pentru toată lumea.

– Cu ce abatoare lucrați?

– Lucrez cu abatoare din România, dar am avut cerere și de la abatoare din Turcia. 2018 a fost primul an în care am avut și transporturi cu animale care au plecat la extern. M-a convins prețul, asta e.

– Ce preț ați obținut?

– Dacă în România primesc 8,50 lei/kg, în Turcia am primit 9 lei/kg. Chiar și la această valoare încă suntem sub prețul de producție, dar sper că încet, încet o să crească și vom acoperi costurile.

– În opinia dumneavoastră, care ar fi un preț corect, dacă nu ați beneficia de subvenții?

– Prețul corect ar fi de peste 12 lei/kg. Cu 12 lei/kg calculând, ajungem la zero. Ce ar fi peste 12 lei, ar însemna profit. De ce este foarte important profitul? Pentru că o mare parte a profitului se reinvestește. Spre exemplu, la Agrosel, în ultimii 20 de ani, 50% din profit s-a reinvestit, iar la început procentul a fost și de 80-90%. Tot așa procedez și la ferma cu vite, iar pentru că suntem la început procentul reinvestit este de 80-90%.

– Și în ce investiți acum?

– Am investit în utilaje moderne, pentru că omul este tot mai greu de găsit. Mergem pe utilaje mari, de capacități mari, în felul acesta nu mai este nevoie de doi tractoriști, ci doar de unul, îi pot da un salariu mai mare și toată lumea este câștigată.

– Ce suprafață are pășunea de care dispun animalele din ferma dumneavoastră și ce suprafețe agricole lucrați, pentru că mă gândesc că aveți nevoie de furajare pentru ele pe timpul iernii?

– Pășunea are 220 ha, o parte în arendă, o parte în proprietate. Avem și suprafețe agricole cultivate cu lucernă și porumb siloz. În acest moment avem 180 ha, dar nu sunt suficiente, încă mai avem nevoie de  200 ha teren pentru a produce tot furajul necesar animalelor și pentru a putea face rotația culturilor așa cum trebuie.

– Care ar fi punctele de care ar trebui să țină cont cei care ar vrea să investească în acest domeniu, la ce ar trebui să fie atenți?

– Probleme sunt, dar eu aș propune fermierilor să gândească de două ori cum exploatează resursa umană. Aici unde avem un deficit se simte, încă nu mă plâng, dar nu suntem departe. Pe de altă parte, ar trebui să fie atenți la sănătatea animalelor și la furajarea acestora.

– Cu siguranță, dacă aceste două aspecte sunt întrunite, o mare parte din treabă este făcută, pentru că știu bine, rasa Angus nu are nevoie de adăposturi sofisticate, cum este nevoie la rasele de lapte. În cazul fermei pe care o conduceți există adăposturi pentru animale sau le țineți doar pe pășune?

– Nu, timp de 6 luni pe an sunt pe pășune și 6 luni sunt pe stabulație, dar nu pe grajduri, ci pe niște saivane care au 3 laturi închise și una deschisă. Dar pot să spun că mare parte din timp stau afară, chiar și la -20°C. Singurul lucru de care se feresc este vântul și atunci se adăpostesc.

– Vă gândiți să faceți un restaurant, astfel încât să închideți lanțul și să aveți în afacere toate componentele de la animal, la carnea din farfurie?

– În momentul acesta încă țin legătura cu cineva, un bucătar de la Cluj, încă mă așteaptă ca să îl deschidem împreună, însă mai aștept, este un proiect de viitor. În acest moment prioritară este partea vegetală, dar am încheiat un contract cu un abator, putem livra carcasă către restaurante.

Patricia Alexandra POP

În Poiana Sărată din județul Bacău o familie minunată, cu oameni de toată isprava, duce tradiția mai departe, construind un colț de rai din ferma strămoșească. Aici avem o fermă de bovine, o pensiune și o cabană…, toate acestea devenind tot mai vizitate de turiști. În această zonă activitatea de creștere a animalelor este dusă mai departe datorită fermei familiei Albișteanu deoarece produsele fermei sunt căutate atât în piața din Onești, cât și de turiștii care poposesc în sat.

Fermă de animale și de agrement

Albișteanu Ciprian Ionuț este cel care a decis să ducă mai departe ferma familiei și, cu toate că a început cu zece bovine, prin muncă, în momentul de față ferma acestuia este numeroasă: „Ferma reprezintă o tradiție a familiei, care s-a transmis de la tatăl meu, și sper să fie preluată de copiii mei la momentul potrivit. Inițial, tatăl meu a început cu fonduri proprii, însă trecerea timpului, plus nevoia de a ne moderniza m-au determinat să accesez fonduri europene, prin programul „Instalarea Tinerilor Fermieri“, în anul 2012, cu o valoare de 36.000 euro, bani cu care am mărit efectivul de animale. Am început cu câteva ani­male, însă dragostea pentru acestea ne-a determinat să avem din ce în mai multe și chiar să ne mărim orizontul. De asemenea, am adăpostit și cai în fermă deoarece aceste animale superbe sunt folosite pentru agrement în cadrul pensiunii și cabanei cu același nume, pe care le deținem în cadrul fermei, întâmpinând ori de câte ori este nevoie turiștii cu produse tradiționale din ferma noastră. În momentul de față deținem 100 de bovine, 200 de oi, patru cai, doi ponei, porci și diverse păsări.“

Legat de cele 100 de bovine, în ferma acestora producția de lapte pe cap de vacă este de 20-25 litri/zi, iar din laptele produs se fac următoarele produse: caș, telemea, urdă, cașcaval, brânză de burduf, smântână și iaurt. O parte din produsele acestora merg în piața Onești pentru a fi vândute, în timp ce altele sunt direcționate turiștilor, care le calcă pragul pensiunii.

La Poiana Sărată se încearcă dezvoltarea agroturismului

Datorită faptului că se află într-o zonă de munte, aceștia se limitează la efectivul de animale și încearcă să dezvolte agroturismul.

Referitor la capitolul furaje grosiere aceștia o duc bine, „lucerna, fânul și otava sunt crescute natural pe pajiștile din zona noastră, scăldate în razele dulci ale soarelui de munte, în timp ce cerealele le achiziționăm de la alți fermieri, fiind naturale și de înaltă calitate.

Datorită faptului că hrana animalelor noastre este de calitate, laptele și derivatele din lapte sunt foarte bune, iar acest lucru nu îl spunem noi, ci clienții noștri din piața agroalimentară din Onești, unde deținem și o tarabă în sectorul lactate și vindem o parte din produsele noastre.

De altfel, fiind o zonă de munte, ne limităm la efectivul de animale pe care îl avem, dar încercăm să dezvoltăm agroturismul deoarece zona noastră este una foarte frumoasă, încărcată de istorie, ce merită din plin să fie pusă în valoare.“

Beatrice Alexandra MODIGA

Agricultura digitală stârnește tot mai mult interesul fermierilor români, care își dau seama că prin intermediul noilor tehnologii își pot crește profiturile din fermă. Un astfel de exemplu este Ștefan Stănescu, care, alături de verișorul lui Mihai Stănescu, a lansat aplicația Agriso, o „unealtă“ modernă cu ajutorul căreia orice fermier poate deține informații exacte despre propriile culturi, despre modul în care angajații lucrează pe câmp, pe care  le pot accesa de oriunde, direct de pe telefon, tabletă sau calculator.

– Domnule Stănescu, de unde ați avut ideea de a aduce pe piață aplicația Agriso?

– Agriso este aplicația pe care am dezvoltat-o în ferma noastră în urmă cu 4 ani ca urmare a unei necesități. Lucrăm 3.400 ha, aproximativ 280 de parcele, care sunt răsfirate pe raza a 8 localități, și ne era destul de greu să avem evidența în timp real a tot ceea ce se întâmpla pe teren. Vă dau un exemplu: în aceeași zi puteau fi și 3 echipe în câmp, în localități diferite, pentru a efectua lucrări diferite, iar în cazul în care se întâmpla ceva și angajații aveau o anumită nevoie ori pur și simplu trebuia să monitorizez lucrările era destul de greu. Astfel, ne-am gândit că prin intermediul unei aplicații putem observa mult mai bine totul. De exemplu, dacă un tractor intră cu plugul în brazdă la ora 8:00, putem verifica la ora 9:00 pentru a vedea ce consum a avut pentru această operațiune.

– Cât de rapid ați amortizat investiția?

– Încă din primul an. Spun acest lucru pentru că doar consumul de motorină a scăzut cu 22% față de anul precedent. Deci de la 330 tone de motorină am scăzut la 260 tone, iar dacă ar fi să vorbim în bani, la 1 euro litrul de motorină, 70 tone înseamnă 70.000 euro. Am observat și faptul că au crescut randamentele pe partea de producție, inginerii au lucrat mult mai eficient și a dispărut și așa-numita Agenda fermierului pentru că prin intermediul Agriso toate datele se pot accesa direct de pe telefon, oriunde te-ai afla, în fermă sau pe câmp.

– Cine s-a ocupat de partea tehnică și când a ajuns aplicația în alte ferme?

– De partea tehnică s-a ocupat Mihai pentru că suntem asociați în acest proiect, iar partea de testare și dezvoltare a avut loc în cadrul fermei Agromec Vișina. După primul an, aplicația a ajuns și în cadrul altor ferme, iar acum avem agenți de vânzări în toată țara.

– Cum poate fi utilizată această aplicație, mai exact?

– Fermierul primește un user și o parolă cu ajutorul cărora intră pe site-ul Agriso de pe telefon, tabletă sau calculator. Acolo își trasează solele, pe care ulterior le poate accesa prin intermediul istoricului. Solele, în format digital, pot fi diferențiate în funcție de culturi pe diferite culori. Cu telefonul mobil, fermierii pot merge pe câmp, își trasează solele și ele rămân în aplicație, iar acesta este un lucru foarte util pentru cei care iau teren în arendă deoarece pot delimita mult mai ușor hotarele, iar primăvara, când se depun declarațiile la APIA, printr-o singură apăsare de buton fermierul obține fișierul necesar pentru depunere întrucât va avea toate solele, exact cum le lucrează, și astfel nu mai apar suprapuneri și discordanțe între ceea ce este în teren și ce se declară la APIA.

– Care sunt principalele avantaje pe care le poate obține un agricultor în propria fermă dacă utilizează aplicația Agriso?

– Ca fermier ai un control mult mai bun asupra fermei. În primul rând poți obține reducerea consumului de combustibil, dar și o mai bună implicare din partea angajaților pentru că cu ajutorul acestei aplicații se stopează și tentația de a face prestări neautorizate, adică știm sigur dacă lucrează pe solele noastre sau la vreun fermier vecin. Poți avea o evidență a trasabilității lucrărilor efectuate de fiecare operator și îți poți da seama de corectitudinea fiecărei lucrări. Din acest motiv angajații devin mult mai responsabili, iar pentru noi este un avantaj pentru că putem astfel să îi plătim nu doar evaluându-i cantitativ, ci și calitativ. Un alt lucru pe care îl pot face cei care au această aplicație este notarea inputurilor utilizate pe fiecare solă în parte și pot obține rapoarte pe partea de cantități. Trebuie spus și faptul că prin intermediul scanărilor prin satelit putem vedea unde se află solele mai slab dezvoltate și astfel se iau decizii mult mai rapid în ceea ce privește fertilizarea și cum trebuie să intervenim în câmp astfel încât dezvoltarea plantelor să fie cea pe care ne-o dorim.

– Cât de mult îi costă pe fermieri să aibă acces la toate aceste date?

– De exemplu, pentru o fermă de 1.000 ha costul de instalare este de 2.800 euro, asistența și mentenanța în jur de 160 euro și GPS-ul – 10 euro/ha, iar dacă dorește și scanări din satelit se adaugă 1.39 euro/ha și se obțin între 2-5 poze pe lună pe toată perioada de vegetație. Acești bani se amortizează în aproximativ o lună și jumătate, spun asta ca o medie din ceea ce am observat până acum la clienții noștri. În acest moment aplicația este prezentă în peste 90 de ferme mari și medii din toată țara, ceea ce în­seamnă în jur de 100.000 de ha. Am observat că interesul este tot mai ridicat și în cazul fermierilor mici, iar acest lucru ne bucură foarte mult.

Larissa SOFRON

Eficientizarea valorificării subproduselor industriale prin dezvoltarea pentru animalele de fermă a unor strategii nutriţionale inovative prietenoase faţă de animal, om şi mediu, componentă a agriculturii durabile

Proiectul, finanțat de către Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale (MADR), Plan sectorial pe anii 2015-2018, reprezintă un parteneriat între Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare pentru Biologie și Nutriție Animală – IBNA Balotești (coordonatorul proiectului) și Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare pentru Ecologie Industrială – ECOIND (partener).

Subprodusele vegetale rezultate din industria alimentară, în cantități tot mai mari, aduc pierderi economice și au impact negativ asupra mediului, în timp ce costurile tot mai ridicate ale furajelor animalelor de fermă determină creșterea cheltuielilor totale de producție, din care prețul furajelor reprezintă 60-70%. Hrana pentru animale este în general cea mai eficientă metodă de utilizare a subproduselor, dar, cu toate acestea, este uneori limitată de legislație şi de natura coproduselor generate în proces. Furajarea animalelor cu aceste deșeuri alimentare permite transformarea acestora, prin metabolismul animal, în alimente de origine animală, fapt ce ar trebui să aibă prioritate înaintea tuturor celorlalte utilizări.

Obiectivul principal al proiectului îl reprezintă eficientizarea valorificării subproduselor industriale prin dezvoltarea pentru animalele de fermă a unor strategii nutriţionale inovative prietenoase faţă de animal, om şi mediu, componentă a agriculturii durabile prin generarea de rezultate științifice validate prin date experimentale care să conducă la dezvoltarea unui cumul de cunoștințe practice (know how).

Tematica de valorificare a subproduselor industriale reprezintă, în fapt, un obiectiv major pentru rezolvarea problematicii economice, sociale și de mediu datorată cantităților mari de reziduuri generate pe scară largă la nivel global. Modalitățile de valorificare propuse prin acest proiect sunt:

– soluții științifice inovative de valorificare superioară a unor subproduse de origine vegetală din industria alimentară care pot influența calitatea furajelor și a alimentelor de origine animală prin aportul de nutrienți;

– elaborarea unor noi strategii nutriţionale inovative pentru animalele de fermă care includ subproduse vegetale și pot asigura/potența valorificarea nutrienţilor din hrană și testarea acestora prin studii experimentale de digestibilitate și teste experimentale în condiții de fermă;

– identificarea și monitorizarea factorilor de risc asupra mediului atât la nivelul procesatorilor din industria alimentară, cât și la nivelul fermierilor.

Principalele rezultate scontate ale proiectului sunt:

– conștientizarea problematicii globale generată de deșeurile industriale;

– noi rețete furajere complexe cu caracter inovativ privind obținerea de alimente funcționale (pui broiler, găini ouătoare, porci și vaci de lapte);

– baza de date privind subprodusele de interes nutrițional pentru animale;

– creșterea încrederii consumatorilor în alimente cu caracter funcţional (ouă, carne, lapte) care se pot obţine prin folosirea noilor strategii nutriționale.

Rezultatele proiectului vor fi diseminate prin: elaborarea de broșuri ce vor fi puse la dispoziția fermierilor privind utilizarea unor subproduse vegetale low cost prin care aceștia își pot eficientiza costurile de producție utilizând materii prime furajere ieftine; articole științifice și comunicări către mediul academic.

Email: Această adresă de email este protejată contra spambots. Trebuie să activați JavaScript pentru a o vedea.

Petru Alexandru Vlaicu

Asociația Crescătorilor și Exportatorilor de Bovine, Ovine și Porcine din România (ACEBOP) solicită autorităților să intervină în politica prețurilor din piața alimentară. Aceștia acuză marile lanțuri de magazine de practici comerciale îndreptate împotriva consumatorului român, prin creșterea artificială a prețurilor, doar pentru maximizarea profiturilor. Pentru a argumenta aceste afirmații și pentru ca fiecare cetățean să poată înțelege și analiza acest fenoment „ACEBOP face următoarele precizări:

- În ultimele 60 de zile prețul cărnii de porc a scăzut cu circa 30% la poarta fermei! Astăzi fermierii vând cu 4,9 lei/kg la poarta fermei – cu mari presiuni din partea retailerilor pentru noi scăderi de preț!

- Prețul la carnea de pasăre a scăzut la poarta fermei cu aproximativ 20%, în timp ce prețul la carnea de vită se menține stabil și cu tendințe de scădere.

- Pentru sectorul de producție ouă, cererea este foarte mare, dar prețurile au crescut la fermieri cu circa 26%, nu cu 100%.

- Laptele și produsele lactate au prețul nemodificat la producător.

Atragem atenția că aceste jocuri, pe care marile lanțuri de magazine le fac astăzi, vor duce la scăderea consumului și la creșterea problemelor fermierilor. Prețul pentru kg de carne stabilit de producător este mai scăzut decât cel din aceeași perioadă a anului 2016“, se precizează într-un comunicat de presă emis de ACEBOP.

În acest context, reprezentanții asociației cer autorităților să intervină de urgență și să facă lumină în această situație de neînțeles. „Produsele obținute în România se vând mai ieftin decât în urmă cu câteva săptămâni și totuși mai departe acestea ajung la consumator cu prețuri foarte mari. Astăzi noi, fermierii, vindem sub prețul de producție“, afirmă Mary-Eugenia Pană, președinte ACEBOP.

Borhotul de vin şi semințele de struguri, reziduuri ale industriei vinului, reprezintă o sursă importantă de compuşi bioactivi (polifenoli, acizi grași polinesaturaţi etc.) care sunt cercetaţi datorită proprietăților antioxidante. Extractele vegetale bogate în polifenoli şi alţi compuşi antioxidanţi în general şi extractele din borhotul de vin şi semințele de struguri în particular au activități terapeutice cu beneficii asupra sănătăţii, cum ar fi: atenuarea stresului oxidativ, protecție cardiovasculară, agent neuroprotector, activitate antitumorală, activitate antiinflamatorie şi acțiune antiîmbătrânire. Polifenolii şi acizii graşi polinesaturaţi sunt probabil cele mai investigate biomolecule de interes nutriţional. Numeroase studii, precum şi alte observaţii şi intervenţii interdisciplinare au demonstrat ştiinţific acțiunile benefice ale acestor clase de molecule asupra sănătăţii umane şi a animalelor de fermă. Reziduurile industriei vinului reprezintă o sursă de antioxidanți, făcând obiectul unui interes crescând în acest domeniu pe plan naţional şi internaţional.

În ultimii ani s-a observat o cerere crescândă pentru procese tehnologice de producție mai „curate“, astfel că reciclarea eficientă şi profitabilă a reziduurilor industriei agroalimentare a primit o atenție deosebită. Conform statisticilor FAO, în 2014 România a produs 783.690 tone de struguri şi 378.283 tone de vin. Având în vedere că la producerea vinului 20% din materia primă devine borhot, un calcul estimativ arată că, la producerea cantităţii de vin amintită, se obţin aproape 95.000 tone de reziduuri.

În vederea găsirii de soluţii viabile pentru valorificarea acestui reziduu în hrana animalelor de fermă, în cadrul IBNA s-au efectuat cercetări pentru includerea borhotului de vin uscat în diferite procente în hrana purceilor după înţărcare, a porcilor graşi, precum şi a vacilor de lapte. Rezultatele analizelor efectuate în urma acestor experimente de nutriţie au arătat faptul că sănătatea animalelor nu a fost afectată şi că statusul antioxidant la nivelul sângelui a crescut, iar statusul antiinflamator a scăzut.

Valorificarea reziduurilor vinicole în hrana animalelor de fermă este importantă nu numai din punct de vedere nutriţional, dar şi al protecţiei mediului. În primul rând se evită depozitarea acestora. Se ştie că polifenolii inhibă germinaţia; pe solul pe care se depozitează şi se păstrează reziduuri vinicole, germinaţia seminţelor este scăzută sau chiar zero din cauza conţinutului în polifenoli, în special taninuri. În al doilea rând, în cazul în care din aceste reziduuri se extrag polifenoli se generează alte reziduuri care apoi trebuie distruse. Utilizarea lor în hrana animalelor de fermă reprezintă o valorificare ecologică, „prietenoasă“ cu mediul înconjurător.

În concluzie, recomandăm includerea reziduului obţinut de la fabricarea vinului în dieta animală în procente testate care nu afectează sănătatea acestora şi ca o soluţie viabilă de utilizare şi eliminare ecologică a acestuia.

Dr. ing. MSc Veronica Sanda CHEDEA

Revista Lumea Satului nr. 12, 16-30 iunie 2017 – pag. 39

Așa cum arată și Legea zootehniei din 2002, ameliorarea efectivelor de animale are un caracter prioritar în strategia dezvoltării zootehniei românești. Sub îndrumarea Ministerului Agriculturii și cu ajutorul asociațiilor de creștere de ramură, activitatea de ameliorare se realizează pe baza unor programe naționale elaborate pe perioade determinate. Etapele de desfășurare a programelor implică lucrări de selecție bazate pe valorile de ameliorare ale animalelor obținute cu ajutorul controlului oficial al producției şi al evidenţelor din registrele genealogice.

Obiectivul ameliorării animalelor este producerea de animale cu performanțe productive superioare ce pot fi transmise generațiilor viitoare. Selecția caracterelor ce vor fi supuse ameliorării depinde de specia și scopul pentru care este crescut animalul. De asemenea, selecția depinde de practicile manageriale adoptate de fermier și relația dintre totalitatea cheltuielilor fermei și valoarea animalelor. Exemple de caractere în acest sens includ: intervalul dintre fătări și producția de lapte la taurine, numărul de purcei la fătare la scroafe, mărimea pieptului la broiler etc.

Metodologiile de evaluare a valorii de ameliorare a animalelor au evoluat în timp, pornind de la observația empirică a producției fizice, mai apoi evoluând către calculul valorii genetice pe baza performanțelor de producție proprii și a colateralilor. Metodele actuale de selecție combină măsurătorile caracterelor cantitative tradiționale (de exemplu cantitatea de lapte, sporul în greutate etc.) cu tehnologii noi de analiză genomică prin care se determină genotipul animalului.

Analiza genetică și selecția pe baza markeților genetici devin metodologii folosite din ce în ce mai des în ameliorarea animalelor. Selecția asistată de markeri genetici a fost posibilă odată cu dezvoltarea unor metode eficiente și economice de analiză genomică a animalelor. Crescătorii de animale fac selecție, de regulă, pe caractere cantitative, cu importanță economică. Aceste caractere sunt controlate de un număr mare de gene (până la câteva mii). Markerii genetici asociați cu caracterele cantitative pot fi identificați în laborator.

În cadrul compartimentului de Biologie Moleculară din INCDBNA-IBNA Balotești au fost identificați markeri genetici asociați cu caracterele de producție de lapte (beta-lactoglobulina, cazeina, prolactina) și de carne (miostatina, calpastatina) la rasele locale de ovine (Cap Negru de Teleorman, Merinos Transilvănean). Totodată, în cadrul INCDBNA-IBNA Balotești s-au efectuat cercetări în care au fost comparate diverse metodologii de estimare a valorii de ameliorare, în special la taurine și ovine. Prin compararea metodologiilor tradiționale cu cele asistate de markeri genetici, a fost constatată o îmbunătățire a acurateței estimărilor în cazul utilizării tehnicilor de analiză genetică, progresul genetic fiind îmbunătățit.

La solicitarea asociațiilor de creștere, colectivul de Conservare a Resurselor Genetice din INCDBNA-IBNA este implicat în estimarea valorilor de ameliorare pe baza performanțelor proprii, ascendenţilor, colateralilor și a des­cendenţilor, integrate prin intermediul modelului animal – BLUP. Se speră că, odată cu trecerea timpului, va crește interesul crescătorilor de animale pentru evaluarea genetică a animalelor pe care le dețin în scopul selecției acestora și a creșterii productivității.

Noile reglementări ale Agenţiei Naţionale pentru Zootehnie „Prof. dr. G. K. Constantinescu“ au introdus obligativitatea estimării valorii de ameliorare în procesul de selecție a animalelor. Prin resursele materiale și cele de personal, INCDBNA-IBNA Balotești asigură servicii de estimare a valorii de ameliorare la animalele de fermă și poate oferi suport pentru selecția asistată de markeri genetici.

Pe lângă acestea, în INCDBNA-IBNA se pot realiza și scheme de încrucișări în vederea creșterii calității produselor animaliere (de exemplu calitatea carcaselor), evaluarea producției de carne/lapte la ovine/caprine prin determinarea polimorfismului proteic, modele de conservare a populațiilor de animale reduse numeric.

Autori: Mihail Alexandru GRAS,

Cătălin Mircea ROTAR

Revista Lumea Satului nr. 11, 1-15 iunie 2017 – pag. 39

Pentru a exista o specializare a unităților, spune Iacob Lelior, directorul general al Agenției Naționale pentru Zootehnie, este nevoie de acte normative elaborate de Ministerul Agriculturii, acte care să confere coerență. Iar măsurile în acest sens, completează domnia sa, trebuie duse până într-acolo încât să reducă dependența României de materialul biologic din străinătate.

Să mizăm pe rasele românești

Potrivit directorului general al ANZ, România stă bine la capitolul efective de animale. În momentul de față țara noastră are aproximativ 14 milioane de ovine și 2 milioane de bovine, din care un milion sunt vaci pentru lapte. „Avem rase autohtone foarte bine adaptate condițiilor de creștere și exploatare, care de fiecare dată au adus bunăstare fermierilor români. Ovinele și albina carpatină, spre exemplu, sunt două specii care și-au păstrat însușirile de acum 2.000 de ani, de pe vremea dacilor. Ciobanii români mizează, în general, pe rasa Țurcană, cu toate varietățile care există, și care deține o pondere de aproape 80% din totalul efectivelor de oi. Rasa Țurcană, de asemenea, este foarte bine consolidată genetic și este adaptată de la Dunăre până în vârful muntelui. Avem și rasa Merinos, Țigaie, Karakul care predomină în zona de nord a României. Fiecare rasă trebuie crescută acolo unde a fost formată. La vacile de lapte ponderea cea mai mare o deține Holstein, rasă din care avem exemplare deosebite ce exprimă rezultatele obținute în zootehnie la producția de lapte.“ Iacob Lelior completează spunând că, aplicând noile tehnologii, fermierii români au reușit să aducă un progres genetic zootehniei, iar crescătorii de animale care au beneficiat de ajutoarele de minimis pe care le-a oferit Ministerul Agriculturii au achiziționat repro­ducători de înaltă valoare genetică, berbeci, țapi și juninci care să populeze și să dezvolte fermele mici și mijlocii.

Continuitate și stabilitate legislativă

Totuși un pericol planează asupra raselor românești. Importul raselor străine poate amenința patrimoniul genetic național.

„Rasele aduse din străinătate sunt bune, dar merg pe generații foarte scurte, de aceea trebuie folosite la încrucișări cu rasele autohtone pentru obținerea metișilor de primă generație. Constatăm din expe­riențele fermierilor că rasele aduse din afara României nu reușesc să se adapteze foarte bine la condițiile pedoclimatice, iar fermierii care recurg la astfel de investiții au ajuns la concluzia că pierd niște bani. De aceea, sectorul creșterii ovinelor, caprinelor și bovinelor are nevoie de o continuitate și de o stabilitate legislativă. Astfel, spune directorul ANZ, România va putea reduce dependența de importurile de material biologic. Noi trebuie să ne păstrăm rasele autohtone, moștenite de la străbuni. Nu putem renunța la ele. Principalul proiect al Agenției Naționale pentru Zootehnie este acela de a fi alături de fermieri, de a le crea posibilitatea să producă ieftin și să le deschidem piețele interne și internaționale ca să își vândă marfa. Asta este principala nevoie a fermierilor români. Au dificultăți cu vânzarea mărfii și consolidarea pe filiera de produs. Este problema care trebuie rezolvată în viitorul apropiat de către Ministerul Agriculturii.“

Laura ZMARANDA

Revista Lumea Satului nr. 8, 16-30 aprilie 2017 – pag. 32

După ce Comisia Europeană ne-a amenințat cu infringementul dacă „legea 51% produse românești“ se aplică, ei bine, Parlamentul a decis să modifice respectivul act normativ. Astfel, legea privind obligativitatea ca marile magazine să aibă peste jumătate din produse românești la raft va suferi în următoarea perioadă modificări importante. Dintre acestea amintim faptul că termenul „românesc“ urmează să fie înlocuit cu „autohton“, magazinele nu vor mai fi obligate să amenajeze spaţii speciale pentru comercializarea produselor agroalimentare româneşti, ci doar să le semnalizeze în interiorul magazinului. În ceea ce privește sintagma „lanţ scurt“, aceasta va fi înlocuită cu „parteneriate“ între producători şi retaileri.

Ce e de făcut?

Problema e că, potrivit modificărilor legislative, termenul de „autohton“ nu vizează produsele românești, ci orice produs din UE, pentru că, nu-i așa, facem parte dintr-o uniune economică. Cu alte cuvinte, spiritul legii care își dorea promovarea produselor 100% românești dispare. Oricum, se pare că nicio lege nu ar fi în stare să mai salveze ceva. De ce? Pentru că anul trecut, de exemplu, consumatorii români au consumat cu 12% mai multe produse agroalimentare din import decât în 2015. Iar cifra crește de la an la an. Așadar, ce este de făcut? Există o singură soluție, după cum ne-a declarat Lucian Florea, președintele organizației de lucrători din domeniul pomicol din județul Bacău. Acesta crede că marea problemă a fermierilor români e că se plâng și nu acționează în propriul interes. „Întrebarea nu este ce ar trebui să facă autoritățile statului pentru noi, ci ce ar trebui să facem noi pentru autorități. În primul și în primul rând, noi ar trebui să ne asociem și să reușim să lăsăm orgoliile la o parte, chiar dacă acest lucru doare pentru unii. Apoi, în deplină solidaritate ar trebui să mergem la Ministerul Agriculturii să ne spunem păsurile. Iar singurul lucru pe care ar trebui să-l facă MADR este să fie deschis către noi. Atât și nimic mai mult, pentru a găsi împreună o rezolvare.“ Florea crede că singurii „vinovați“ pentru problemele din agricultură nu sunt mărfurile străine, ci tocmai lipsa de solidaritate. „Noi lucrăm individual și fiecare are grijă doar de producția lui ca să iasă pe piață. În schimb, uitați, polonezii au învățat foarte repede că numai în forme asociative reușesc să se impună și au câștigat și piața din România. Deci trebuie să analizăm foarte serios aceste orgolii de care vă spuneam și să vedem cum facem ca să scăpăm de ele. Și toate problemele se vor rezolva...“

Singura soluție...

Cu alte cuvinte, fermierii autohtoni nu trebuie să inventeze apa caldă. În toate țările UE sau din lume unde există agricultură de succes există diverse forme de cooperare. „Agricultura românească are nevoie de o organizație de producători pentru a deveni o voce mult mai puternică pe piață, dar și în ceea ce privește negocierile cu UE. Numai așa, prin asociere, putem deveni competitivi pe piața românească sau pe cea europeană. Acum, problema noastră este că nu suntem o voce destul de puternică pentru a putea să promovăm produsele noastre“, a declarat Viorica Dăncilă, europarlamentar, vicepreședinte al Comisiei de agricultură din Parlamentul European.

Bogdan Panțuru

Revista Lumea Satului nr. 7, 1-15 aprilie 2017 – pag. 6

Cornel B., județul Iași:

„Marea noastră problemă este desfacerea produselor, care de la an la an merge tot mai greu. Și cred că asta este problema oricui are o livadă, mai ales dacă avem în vedere importurile de fructe din Polonia. Iar de aici și problemele noastre. Alta ar fi prețul de desfacere care este foarte mic din cauza acestor importuri poloneze. Și mă refer în special la sectoarele măr și cireș. Problema e că a mai apărut un competitor pe această piață, e vorba de Bulgaria, care s-a ridicat mult în ultimul timp. Ungaria, la fel. Ce s-ar putea face? Cred că o parte din probleme ar fi rezolvate prin aplicarea Legii supermarket-urilor privind vânzarea produselor românești. În acest mod am rezolva o parte din problemele legate de desfacerea mărfii. Și poate că s-ar mai liniști și cei care aduc marfă la negru din unele țări ale UE, o altă problemă care nu este normală și care ne dă numai bătăi de cap.“

Victor G., județul Giurgiu:

„Eu sunt cultivator de căpșuni, iar în România, la această cultură, marea problemă este cea legată de PNDR 2014-2020. Dintre probleme pot să încep cu faptul că această cultură a căpșunilor nu se califică la punctaj, fapt pe care nu-l consider normal. Și asta în condițiile în care avem zone cu tradiție, cum ar fi zona Halmeiului, zona Polovraci... O altă problemă ar fi că, dacă vreau să fac un proiect european, trebuie să dau un cost standard la solarul pentru căpșuni de 3.500 euro pe ha. Ce înseamnă asta? Că nici șuruburile nu mi le cumpăr cu banii ăștia... Eu am contactat și Ministerul Agriculturii, și AFIR-ul pentru a vedea cum putem remedia această problemă. Din acest punct de vedere, al accesării fondurilor europene, pot să spun că această cultură este una oropsită în România. Mai ales că, dacă am avea bani mai mulți, am putea cultiva căpșunii în substrat, beneficiind de ultimele tehnologii, așa cum fac spaniolii și olandezii care, cu această tehnologie, obțin recolte mult mai bogate decât noi, care cultivăm clasic în pământ. În privința desfacerii, nu am de ce să mă plâng... Eu lucrez doar cu supermarket-urile și ce pot să spun că în acest moment sunt deschise la colaborare. Am observat că marile magazine nu cer decât două lucruri esențiale pentru o bună colaborare: calitatea mărfii, care trebuie să fie cea mai bună, și constanță în aprovizionare.“

Lucian F., județul Bacău:

„În domeniul în care lucrez, pomiculturii, problemele sunt multiple, dar am înțeles că nu trebuie să ne mai plângem, ci să încercăm să ne rezolvăm problemele. Da, în ultima perioadă s-a tot vorbit de legea supermarket-urilor. S-a tot discutat pe marginea ei, noi agricultorii, am venit și noi cu propunerile noastre la vremea respectivă. Din păcate, cei care comentează la ora actuală și fac atâta tam-tam d-abia acum pe seama ei, la momentul conceperii legii și apoi a discutării legii nu s-au implicat deloc. Tipic românesc... Adică unii fac, alții arată cu degetul că au făcut rău sau au făcut bine. Noi, pomicultorii, am fost invitați de fiecare dată la acest demers și am răspuns invitației. Toți fermierii și toate organizațiile reprezentative au fost invitați, dar, din păcate, unii n-au dat curs invitației și s-au trezit d-abia după ce a fost elaborată această lege și, când deja era prea târziu, au venit și ei cu critici. Cu alte cuvinte noi, fermierii, nu am reușit să ne adunăm la aceeași masă și să avem un punct de vedere comun. Ce pretenție să mai ai atunci de la lege? E normal ca supermarket-urile să nu accepte forma actuală a legii... Ce mă întristează pe mine e că procesatorii noștri, sau o parte din ei, au ajuns să adopte acum o poziție comună cu aceste magazine. Adică ai noștri sunt împotriva alor noștri. Și nici aceste două părți nu au participat la discuțiile privind legea produselor românești în supermarket-uri. Cu alte cuvinte, lipsa de dialog a creat toate aceste probleme cu care ne confruntăm astăzi.“

Revista Lumea Satului nr. 7, 1-15 aprilie 2017 – pag. 8

La 15 ani de activitate în România, KWS Semințe vine cu o nouă propunere de abordare a parteneriatului cu fermierii, prin prisma oportunității de a crea împreună cu aceștia instrumente utile în activitatea de zi cu zi.

Cu tematica „Managementul integrat al fermei“, a fost organizată a doua ediție a seminarului științific „Prioritate pentru Performanță“, amfitrion fiind și de această dată domnul prof. univ. dr. Gheorghe Valentin ROMAN – inginer agronom, doctor în agronomie, Doctor Honoris Causa, profesor universitar emerit la Universitatea de Științe Agronomice și Medicină Veterinară din București, disciplina fitotehnie. Membru corespondent al Academiei de Științe Agricole și Silvice, vicepreședinte al secției Cultura plantelor de câmp.

În cadrul evenimentului au fost susținute teme de interes actual pentru fermieri, firul prezentărilor urmând parcursul logic de la managementul riscurilor în ferma agricolă până la inovații actuale în domeniu, abordând prin studii de caz și exemple concrete tendința globală de digitalizare a agriculturii, pentru eficientizarea costurilor și profitabilitatea muncii agricole.

„Prezența personalităților cu experiență vastă în mediul academic și de business oferă în mod clar un plus de cunoaștere documentată. Scopul acestui transfer de experiență este crearea unei comunități care să aibă acces permanent la informația vitală desfășurării unei activități profitabile. Așa avem ocazia să descoperim instrumente utile pentru bunul mers al fermelor noastre și, drept urmare, pentru dezvoltarea agriculturii românești în ansamblul ei. Aceasta este baza evoluției următoare“, a mai declarat Doriana Nițu.

Pentru mai multe detalii, contactați: Violeta Niculae, director strategie şi inovare – Această adresă de email este protejată contra spambots. Trebuie să activați JavaScript pentru a o vedea., Roxana Pârvulescu, specialist marketing – Această adresă de email este protejată contra spambots. Trebuie să activați JavaScript pentru a o vedea.

Revista Lumea Satului nr. 7, 1-15 aprilie 2017 – pag. 14

Sorin T., fermier Brașov:

„Producția de cartofi din acest an, ca de fiecare dată, este strâns legată de vreme. În rest, nu pot spune că avem probleme. Totuși, ar fi o problemă, emblematică aș putea să spun, cu care se confruntă toți fermierii români. Este vorba de importurile de cartofi din Polonia care, credem noi, câteodată se fac mai puțin legal. Mă refer aici la unele importuri la negru. Despre ce este vorba? Se știe că Polonia este de ani de zile în carantină fitosanitară și ca să porți exporta cartofi din Polonia îți trebuie certificat fitosanitar. Or, în România se aduc cartofi fără acest certificat care să ateste că respectivii cartofi nu au boli de carantină, în speță clavibacter. Deci, teoretic, acești cartofi fără certificat fitosanitar nu au ce căuta pe nicio piață. Iar această situație se repetă de ani de zile. De aceea cred că trebuie să se ceară la graniță un certificat care să confirme că respectivele cantități de cartofi nu au probleme. Dar acest lucru nu se face. Cel puțin la autovehiculele cu o sarcină utilă de 7,5 t nu se face. Și trebuie spus că Polonia este singura țară care se confruntă cu genul ăsta de probleme la culturile de cartofi. Sigur, ei pot exporta, dar numai cu certificat sanitar. Pe lângă transporturile la negru, care nu sunt trecute în contabilitate, mai sunt importurile la gri. Ce înseamnă asta? Înseamnă factură subevaluată, plătești TVA-ul la 10 bani kg și tot așa. Iar asta se întâmplă la unele mărfuri din import de când suntem în UE.“

Florin V., fermier Covasna:

„Da... Problema cu importurile de cartofi din Polonia este foarte mare. Mai ales în condițiile în care sunt vândute 15 kg cu 5 lei. Iar în Polonia mai sunt probleme și cu cartofii de sămânță. Teoretic, din cauza carantinei nu pot cultiva cartofi nici măcar pentru ei. Și situația asta durează de peste trei ani, iar lumea de la noi nu știe sau se face că nu știe. Cert este că acum toți cei care luau cartofi din Bihor și Timișoara se duc în Polonia cu tiruri de 7 t și aduc cartofi de acolo în România. Mai nou, am aflat că inclusiv în patria cartofului, Covasna, aduc cartofi din Polonia și deoarece riscau să le înghețe marfa îi vând ca fiind cartofi româ­nești. Iar în en-gross-urile din Bihor și Timișoara se vând cu totul, cu maximum 90 de bani. Am clienți care nu mai iau de la mine și preferă să cumpere cartofi din aceștia care sunt și proști. Noi am avut acum noroc cu iarna asta grea pentru mulți nu au avut curaj să transporte cartofi de departe de frica înghețului.“

Eugen T., fermier Râșnov:

„În privința culturii cartofului, în acest moment avem două necunoscute. În primul rând vremea, care ne poate juca feste oricând, iar a doua necunoscută este prețul pentru care se dau cele mai mari bătălii, în special cu marfa din import. Ei bine, pe mine personal asta mă deranjează cel mai mult: fluctuația de preț la vânzare. Din păcate – noi ca producători, ca Federație sau ca asociații profesionale – nu suntem în stare să ne înțelegem la un preț minim. Și atunci, începem să vindem sub costul de producție, iar afacerile noastre se pun încet-încet pe butuci. De exemplu, în țările din vestul Europei statul, dar mai ales cooperativele de fermieri reglementează strict prețurile minime sub care nu poți să cobori...

De aceea cred că înființarea unor cooperative ar fi benefice și la noi, cel puțin pentru cultura cartofului, dar nu cred că așa ceva este posibil în România. La noi nimic nu este cum ar trebui să fie. În decursul a cinci ani, de exemplu, într-un an pierdem, într-un an câștigăm prea mult, într-altul suntem la zero, iar în alți doi ani câștigăm normal. Cu alte cuvinte, nu ne îmbogățim, e o afacere fără business plan, fără reguli, cu predictibilitate zero.“

Ghiță Cutinanț, vicepreședinte Sindicatul oierilor - Hunedoara

„Vă pot spune o poveste într-un singur minut. Anghel Rugină, celebrul economist român care le-a dat lecții americanilor, a trimis o scrisoare către Ion Iliescu și Petre Roman în care le-a spus așa: «Aveți o țară fără nicio datorie. Faceți monedă din metale prețioase și să meargă agricultura. Țara în care nu merge agricultura este o țară săracă». Să știți că noi nu suntem departe de sărăcie, chiar dacă avem o țară pline de resurse. Oaia încă aduce valută grea în țară și a făcut asta și pe vremea lui Ceaușescu. Tatăl meu a făcut casă cu etaj în Hunedoara doar din veniturile obținute din creșterea animalelor. Dacă președintele țării și Guvernul nu își apleacă urechea către oamenii de la talpa țării vom fi terminați. Noi nu mai suntem stat de drept la ora actuală. Nu se respectă legi. Politicienii ne înmormântează, din păcate. Să ajungă un om cu 300 de oi să spună: «sunt sărac, nu mai am din ce să trăiesc», cum se poate așa ceva? Vorbeam la un moment dat cu un cioban de la Sibiu care se ocupă de oierit de multă vreme și îmi spunea că odinioară din vânzarea lânii îți puteai ține oile o iarnă. Eu am dat acum doi ani 1.500 de lei pe tuns și mi s-a oferit pe lână 500 de lei. Încă nu am vândut-o, cred că o să îi dau foc.“

Ștefan Stancu, administrator fabrică uscare fructe-legume Prundu – Giurgiu

„În principiu, orice tânăr antreprenor ar trebui sprijinit necondiționat de către stat. Dacă riscă, riscă el, prin urmare care poate fi pierderea statului? Orice afacere care începe să funcționeze aduce bani statului prin plata unor contribuții. Cu cât sunt mai mulți cei care doresc să facă ceva, cu atât mai bine.“

Florin Colțuneac, administrator fabrică de furaje Balotești

„Din nefericire, statul nu se implică de niciun fel în acest segment de producere a furajelor. Ar trebui ca acesta să vină cu niște măsuri, cu subvenții, dar se pare că există interese globale, naționale să nu se facă asta. Ar trebui să existe niște ținte, o strategie. Eu cred că de la furaj ar trebui să plece totul, pentru că într-o fermă 80% din cheltuieli se fac cu hrana animalelor. Dacă acesta ar pleca subvenționat ar putea fi dezvoltate apoi și alte ramuri. În zootehnie, genetica și furajul de calitate sunt esența.“

Revista Lumea Satului nr. 6, 16-31 martie 2017 – pag. 6-8

APIA a efectuat, in perioada 12 -18 februarie 2017, un stagiu de instruire privind Campania de primire a cererilor unice de plată pentru anul 2017 la care au participat funcționari publici cu atribuții în primirea și verificarea cererilor de plată.

Programul de formare profesională a fost organizat prin împărțirea centrelor județene în 3 serii a câte 2 zile fiecare serie, fiind transmis în sistem de videoconferință, și a prilejuit, totodată, discutarea principalelor direcții de acțiune, a strategiei instituționale și a obiectivelor majore ale APIA pentru anul 2017, așa cum au fost stabilite prin Ordinul Ministrului Agriculturii și Dezvoltării Rurale nr. 18 din 03.02.2017, dar și a dificultăților întâmpinate în desfășurarea activității la nivel central și local.

De asemenea, stagiul de instruire a beneficiat de prezența extraordinară a domnului Petre DAEA, Ministru al Agriculturii și Dezvoltării Rurale, care a prezidat ședința de închidere din data de 18.02.2017. Pe această cale, domnul Ministru a ținut să sublinieze importanța instruirii din perspectiva înțelegerii și aplicării unitare, la nivel național, a cadrului normativ referitor la campania de primire a cererilor unice de plată pentru anul 2017, precum și importanța armonizării acestuia cu specificitățile agriculturii și nevoile fermierilor.

Totodată domnul Ministru a pus accent pe necesitatea întăririi legăturii între Centrele județene ale APIA și fermieri în ceea ce privește informarea cu celeritate a acestora, respectiv transmiterea invitațiilor și realizarea unei programării clare și eficiente a fermierilor, în vederea accelerării procesului de depunere/primire a cererilor în intervalul în care nu se aplică penalități, respectiv 1 martie - 15 mai 2017.

Înscrisă în circuitul Holstein Ro Progresiv Tour, ferma Agroind Focșani și-a deschis porțile pentru un schimb de experiență. Întâmpinați de Petre Azoiței, managerul fermei, și de Dănel Cosma, directorul tehnic, echipați cum se cuvine, toți cei prezenți, jurnaliști și crescători ai rasei Holstein, am inspectat la pas fiecare zonă importantă a fermei. Cu un trecut nu tocmai glorios și un parcurs destul de anevoios, ferma de la Doaga, județul Vrancea, se bucură astăzi de o genetică de top adusă de peste Ocean, dotări moderne și utilaje performante, devenind pe bună dreptate o sursă de inspirație pentru alți crescători de animale.

Un parcurs anevoios

În urmă cu 40 de ani, pe locul unde acum există una dintre fermele de elita nu doar din județ, ci și din țară, existau doar „câteva saivane de oi, 8 grajduri pentru bovine, 8 căruțe, 16 boi, 4 cai și 8 topoare cu care se tăia silozul“, își amintește Petre Azoiței. Evoluția a fost destul de neplăcută, după cum spunea managerul fermei, pentru că dezvoltarea s-a făcut treptat, în urma creditelor, a căror dobândă era la vremea aceea 150%. Timp de 10 ani am fost nevoiți să ne plătim datoriile, cam 15 miliarde de lei“, spunea Azoiței. Abia după plata creditelor, au început să se facă investiții în dotarea fermei.

În 2005 s-a apelat la SAPARD 1 și cu 200.000 de euro au fost achiziționate un tractor, un plug, o semănătoare și un cultivator. Un an mai târziu, prin SAPARD 2, cu alte 600.000 euro ferma a dobândit o bucătărie furajeră, o linie de furajare și 8 tractoare. În prezent, 1.000 ha din sectorul vegetal al fermei este irigat, aceasta pentru că au fost investiți 1 mil. euro în stația de irigat și alt milion de euro, printr-un proiect pe Măsura 125, în extinderea sistemului de irigații pe întreaga suprafață. Parcul de mașini și utilaje agricole a fost mărit printr-un proiect în valoare de 2 mil. euro, pe Măsura 121.

Planurile de viitor includ un proiect pe Măsura 4.1 în valoare de 3 mil. euro pentru o stație de biogaz, ce va fi demarată în primăvara acestui an, și un altul în valoare de 700.000 euro pentru achiziția unei noi generații de utilaje agricole necesare în activitatea zootehnică.

La nivel de genetică s-au folosit tauri de top conform evaluărilor nord-americane precum: River-Bridge Co-Op Troy-Et, Coyne-Farms Jacey Cri-Et, Co-op Bosside Massey-Et, Ihg Montana-ET și Endco Superhero-Et.

Investițiile au culminat în urmă cu 2 ani, când a fost inaugurat un grajd modern realizat de o companie din Germania care a ținut să lucreze cu angajații proprii. Costurile s-au ridicat la 2 mil. euro, bani care s-au dus nu doar pe ridicarea construcției, ci și pe dotarea acesteia pentru a asigura confortul și bunăstarea animalelor. Față de alte adăposturi pentru vaci, pe care le-am vizitat, aici am remarcat o construcție cu schelet din lemn, cu armătură de fier, a cărui acoperiș era confecționat din plăci de azbociment ecologic. Pentru evacuarea dejecțiilor există o instalație cu plub raglor care împinge gunoiul de grajd spre extremitățile adăpostului, unde există un storcător. Acesta separă practic materia solidă de cea lichidă, astfel încât dejecțiile lichide să fie preluate prin conducte spre laguna de stocare cu capacitate de 30.000 mc, iar cele solide să fie depozitate, ca după un an de fermentare să fie utilizate la fertilizarea solului. Sala de muls, adusă din Suedia, a costat 160.000 de euro și are o capacitate de 2 x 12.

Zootehnie pe două direcții

Cu pași mărunți, dar cu sume mari, sectorul zootehnic merge astăzi pe două direcții: vaci de lapte și vaci de carne. Ferma dedicată producției de lapte numără în prezent 902 capete de bovine din rasa Holstein, dintre acestea 360 la muls, în timp ce ferma pentru carne are 160 de bovine din rase de carne, în principal metiși ai rasei Angus, dar și câteva exemplare de metiși Charolaise, Limousine și Albastru Belgian.

„Ferma de vaci de carne este sămânța aruncată aici de dl. Gheorghe Neață, care acum 8 ani sugera intrarea raselor de carne pe piața românească și spunea că vacile care își termină viața productivă și reproductivă să fie inseminate cu rase de carne. Așa am ajuns să avem aceste animale, o ferma cu statut și cod de exploatație, înscrisă în Asociația Angus Sibiu“, explica Dănel Cosma, întrebat ce a determinat popularea fermei cu rase de carne. În ceea ce privește acest sector, Petre Azoiței spune mândru că ferma pe care o deține rivalizează cu orice altă fermă din Europa. Ba mai mult, valoarea animalelor și implicit a cărnii ar fi mult mai mare dacă ne gândim că pe zonele unde pășunează aceste animale nu se înregistrează nivelul de nitriți și nitrați regăsit în carnea provenită din alte țări europene. În plus, „pentru noi este cea mai ușoară muncă, pentru că avem pășuni, o pădure cu poieni pentru pășunat și e o plăcere pentru un văcar să-și vadă vacile la prânz stând la umbră și rumegând“, povestea Petre Azoiței. Un regret totuși există. „Din păcate, tăurașii îi vindem cu 6,5-7 lei/kg, un preț sub orice critică, deși în afară se vând cu 3 euro/kg“, spunea cu amar acesta.

Mândria fermei rămân însă exemplarele de Holstein în care s-a investit mult, genetică americană, nu doar dotări pentru bunăstare. Banii s-au dus, însă producțiile sunt mai mult decât mulțumitoare. „Am plecat de la 23 de litri, în vremurile cele mai bune, pentru că ăla era sistemul pe atunci: în contenție, legată, vara stabulație liberă, furajarea era anevoioasă, numai cu lucernă, dar am ajuns la 32 litri, o producție destul de greu de menținut“, afirma directorul tehnic al fermei. O performanță asigurată prin genetică, un management performant, muzică simfonică pentru relaxarea animalelor, dar și furaje de cea mai bună calitate. „Baza furajeră este asigurată din producție proprie. Avem 1.000 ha teren arabil, în care domină culturile pentru zootehnie, cum ar fi lucerna, porumbul siloz, dar și rapiță, grâu, orz, floarea-soarelui“, a mai adăugat Cosma.

Patricia Alexandra POP

Revista Lumea Satului nr. 2, 16-31 ianuarie 2017 – pag. 30-32

Am descoperit aici bun gust și o atenție la detalii cum rar mi-a fost dat să găsesc într-o fermă. Nimic opulent în incinta ei, totul așezat în ordine, ca și cum s-a cântărit discret fiecare fir de gazon în combinație cu pavelele de beton. Chiar și o livadă cu aluni aduși din Italia. Vor fi mulți cei care vor spune că nu e nimic special, dar, pentru un jurnalist care a intrat în multe ferme de pe la noi și din Europa, am simțit că aici sunt undeva în vest. Cât despre discursul președintelui Iragri, Pierro Francisci (foto), este într-adevăr exaltat, dar argumentat.

„Cui să vând dacă nu există zootehnie?!“

Am atâtea date și cifre încât aș putea face un text de specialitate care probabil că nu ar interesa pe nimeni. Mai ales că grupul Iragri se redefinește acum. Se reașează pentru a ieși din criză. Și asta cu ajutorul unui investitor român care a preluat jumătate din afacere. Deocamdată însă Pierro Francisci nu dă mai multe detalii. Aș putea să vorbesc despre grâu, porumb, rapiță și floarea-soarelui, principalele culturi cultivate de grupul Iragri. Dar ar fi ceva repetitiv atâta vreme cât aproape fiecare bob va merge la export, iar FNC – ul din incinta fermei, construit integral și în deplină funcționalitate, nu macină nimic. „Cui să vând dacă nu există zootehnie?! Am încercat să funcționăm pentru piață. Am dat marfă de 25.000 euro la magazine și am încasat doar 6.000 lei. Sărăcia nu poate produce decât sărăcie!“, spune dintr-o suflare cel mai român dintre italienii care fac business prin România. La un moment dat am zărit o mașină de plantat tomate, iar italianul a spus că a încercat și cu roșii cultivate în câmp, dar din păcate „nu mai există fabrici de procesare“. FNC – ul are o capacitate de 25.000 t/an și ar asigura suplimentar încă 10 locuri de muncă. La Iragri muncesc acum 20 de oameni cu contract permanent de muncă. „Am pornit la drum acum 8 ani, eram 17 investitori cu gânduri mari dar, din păcate, nu s-a schimbat nimic în bine. Am investit peste 7 mil. euro, din care 2 mil. din fonduri europene și ne este greu să vedem viitorul. Dar ne vom lupta pentru a avea unul“, spune în stilul său, Francisci. Practic investiția este în conservare acum.

Reforma agricolă în viziunea investitorului italian

M-am gândit să vă împărtășesc din gândirea acestui investitor care a pus pe hârtie principiile unei reforme agricole în România. „Pentru că eu sunt obișnuit să fac socoteli“, spune italianul. Reformă care, culmea-culmilor, seamănă cu strategia agricolă a fostului PCR. Comasarea terenurilor și crearea de asociații ale producătorilor. Cu un accent special pe cadastrarea terenurilor care să devină astfel principala resursă în negocierile cu băncile. Despre cum avem „o țară cu un potențial agricol imens, dar care nu se transformă deloc în prosperitate din cauza lipsei strategiilor“. Observație pertinentă a investitorului italian, care vede altfel realitățile din țara noastră. „Parlamentul este rupt parcă din Las Fierbinți, domnește acolo aceeași atmosferă de bârfă de cârciumă ieftină. Toată lumea vorbește despre defectele celorlalți și nimeni nu e dispus să adune calitățile. De aici ar trebui pornit. Iar agricultura este strivită de speculații. Deși ea poate produce mâncare pentru Europa, din păcate noi importăm carne și legume“.

Lipsa strategiilor face ravagii în România

Acum Iragri poate stoca 22.000 t grâu în cele 16 celule asistate de calculator. Cu un uscător capabil să aducă la umiditatea standard 300 t grâu/24 ore. Facilități care stau practic nefolosite deoarece sunt nevoiți să vândă recolta imediat pentru a acoperi nevoile de cash. Acum au depozite, dar nu au certificate de depozit. Lipsa strategiilor face ravagii în România. Deseori m-am simțit stânjenit de tirada lui Pierro Francisci, dar apoi am regândit atmosfera și am observat fiecare intenție bună care răzbate dincolo de tonul exaltat. El este genul căruia îi pasă. Probabil că ar fi un bun politician dacă vreun partid s-ar hotărî să-l valorifice. Cred că Achim Irimescu sau Dacian Cioloș ar avea nevoie de un astfel de sfătuitor. Dar avem tendința să ne simțim cumva inferiori (să nu spun altfel) și de aceea să-i respingem observațiile, în mare parte pertinente. Uităm că noi suntem tributari unei jumătăți de veac fără inițiativă privată. Ar trebui să fim mai atenți la ce informații ne transmit cei care fac afaceri în țara asta și care ne pot privi pe de-a-ntregul sau, cum s-ar spune mai literar, exhaustiv.

O viziune care ar transforma Merișaniul într-un centru de atracție

Dar, ca să nu închei fără o minimă observație, vă pot spune că biroul lui Pierro Francisci este la un loc cu ceilalți colaboratori. Este un birou deschis unde poți intra fără să fie nevoie să treci de o secretară. Grupul social reflectă o grijă pentru angajați. „Ca să le cer performanță trebuie să le ofer condiții de muncă decente”, subliniază investitorul italian. Pierro Francisci știe că viitorul afacerii poate aduce prosperitate și comunei Merișani. Își dorește ca și localitatea să împrumute ceva din acest aspect occidental. O anume ordine, alei curate și verzi, clădiri cu aspect decent. Iar pe viitor speră să realizeze un circuit de tip Grand Prix pentru tractoare împreună cu o expoziție agro-comercială. Speră să găsească sponsori. Are inclusiv un demo virtual realizat de un arhitect împreună cu el. O viziune care ar transforma Merișaniul într-un centru de atracție mai mult decât național. E bine să profităm de ideile bune și de visele care se pot realiza destul de ușor.

Mulți vor spune că nu e bine să ne vindem pământul, însă trebuie să fim cinstiți și să recunoaștem că avem nevoie de experiența investitorilor străini. E tot un fel de input. Să-i privim ca pe o „tehnologie umană“. Să ne adaptăm Europei, nu să încercăm să ne izolăm.

Tudor CALOTESCU

Undeva în județul Iași, nu departe de malul Prutului, între viile fostei moșii Hermeziu, fermierul Vasile Lungu a creat o adevărată bază turistică. Hotel de 4 stele, fermă cu animale exotice, iazuri cu pește, restaurant cu produse din propria fermă, degustare de vinuri în noua cramă și chiar posibilitatea de a participa, activ sau nu, la treburile dintr-o fermă, de toate aceste lucruri pot beneficia cei care aleg să petreacă un concediu altfel.

De la agroturism, la turism viniviticol

Activitatea în domeniul afacerilor a fermierului Vasile Lungu poate fi oferită drept model tuturor celor care plănuiesc să activeze în agricultură, zootehnie, horticultură, viticultură sau turism. Într-o manieră la care nu mulți agricultori s-au gândit, acesta a reunit toate domeniile creând un loc modern care îmbină agroturismul, turismul viniviticol și turismul activ. Poate e prea puțin în acest moment să spunem agroturism deoarece nu vorbim de condițiile de cazare ale unei vile sau ale unei pensiuni, ci de condiții de 4 stele. De la producție vegetală la zootehnie și producerea de sămânță, domnul Lungu a trecut și la investirea în turism. La ferma din comuna Bivolari exista un cămin de nefamiliști, iar ideea valorificării acestuia nu a întârziat să apară. Mai întâi a fost modernizat și transformat în pensiune, care a funcționat până în luna mai a anului trecut. Din acel moment au început alte lucrări de modificare, a mai fost adăugat un etaj, iar de curând Ministerul Turismului a clasificat locația drept hotel de 4 stele.

Hotelul La Domenii are 24 de camere, dintre care 5 apartamente. Construcția actuală este una modernă, camerele standard sunt mobilate elegant cu piese din lemn masiv, iar apartamentele pot deveni soluția ideală mai ales pentru cei care aleg să petreacă concediul / vacanța alături de familie. Dincolo de condițiile din camere este de remarcat și căldura spațiilor comune care sunt amenajate astfel încât să ofere un cadru optim pentru discuții ori pentru recreere deoarece turiștilor le sunt puse la dispoziție table, cărți și alte jocuri moderne.

Cadrul natural în care este amplasat hotelul pare desprins de pe o vedere poștală. Viile și iazurile cu pești îți oferă încă din primul moment sentimentul, adesea mult dorit, de liniște. Existența iazurilor în fermă este un mare atu, după cum menționează și domnul Lungu, deoarece oferă, pe de o parte, liniște și plimbări cu barca, astfel turiștii beneficiind de o priveliște pitorească, iar pe de altă parte oferă posibilitatea iubitorilor pescuitului sportiv să pescuiască și chiar să plece acasă cu roadele muncii. Și poate cum era de așteptat, a fost amenajat și un ponton spațios de aproximativ 600 mp, dotat cu proțap și rotisor unde pot fi organizate petreceri tematice și mese festive.

Nici restaurantul hotelului nu a fost neglijat, ba chiar beneficiază de o bucătărie modernă și pune la dispoziție în special produse obținute în cadrul fermei: brânzeturi tradiționale, și nu numai, produse de carmangerie, legume și fructe din propriile recolte.

Ce pot face oaspeții

Din dorința de a oferi oaspeților și posibilitatea de a se relaxa într-un mod activ, domnul Lungu a creat, pe lângă ferma mare cu bivolițe, vaci de carne, capre, oi și porci, o fermă cu animale care nu se pot vedea oriunde. Struții, păunii, iepurii de rasă, numeroasele specii de păsări și găini de rasă, caii Lipițani și poneii sunt atracția principală a familiilor de orășeni care aleg să petreacă concediul sau doar un sfârșit de săptămână într-un mod relaxant și educativ. Totodată, oaspeții pot participa și la lucrările agricole, specifice sezonului, și pot avea parte de tururi din vie, spre cramă și pot degusta vinuri din diverse soiuri îndrumați de specialiști în domeniu.

Pe lângă toate aceste activități pe care oaspeții le pot efectua în cadrul fermei, ei pot alege să facă și drumeții în zonele apropiate. Se pot plimba pe malul Prutului, pot vizita siturile arheologice dealul Curții – unde au găsite fragmente ceramice ce datau chiar din secolele XII-XIII și la Curte – cu peste 60 de morminte și fragmente ceramice cucutene, dar și casa memorială Costache Negruzzi – situată în satul Hermeziu, inaugurată în 1995. De asemenea mai poate fi vizitat și Conacul Hermeziu construit în perioada 1807-1810, unde este amenajat și un muzeu-casă memorială ce aparține de Muzeul Literaturii Române din Iași.

Această locație inedită este deja o destinație căutată și de către cei care organizează întâlniri oficiale, iar amenajarea unei săli de conferință spațioasă, ce dispune de dotări moderne de proiecție, a devenit în scurt timp un atu pentru întâlnirile corporate.

Am vizitat aceste locuri nu cu mult timp în urmă și trebuie să recunosc că inițial mi s-a părut ușor sceptică ideea unui hotel de 4 stele într-o fermă, însă la plecare am constatat faptul că este mai mult de atât. Este un loc în care poți petrece clipe cu scop recreativ, educativ și de cunoaștere. De asemenea, mă gândeam ce alte exemple asemănătoare aș putea găsi pentru activitatea domnului Lungu. Singurul care mi-a venit în minte a fost imaginea serialului Dallas. Poate nu este cea mai reușită asemănare, însă dragostea pentru animale, pământ și mediu înconjurător fac ca La Domenii, asemeni Southfork-ului din Dallas, să rămână în memoria celor care îl vizitează.

GALERIE FOTO

Loredana Larissa SOFRON

Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale a publicat în data de 5 martie 2015 versiunile consultative ale Ghidului Solicitantului pentru submăsurile 4.1 (Investiții în exploatații agricole) și 6.1 (Sprijin pentru instalarea tinerilor fermieri) prin care sunt stabilite condițiile și criteriile accesării fondurilor europene acordate prin Programul Național de Dezvoltare Rurală 2014 – 2020 pentru activitățile prevăzute în aceste forme de finanțare.”Ghidurile Solicitantului, publicate pe pagina de internet http://www.madr.ro  pot fi consultate de către potențialii solicitanți, pe care îi așteptăm să formuleze propuneri de modificare și observații. Toate aceste solicitări vor intra în analiza departamentelor de specialitate din cadrul Agenției pentru Finanțarea Investițiilor Rurale pentru a verifica oportunitatea includerii în versiunea finală a Ghidurilor Solicitantului”, a declarat ministrul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, Daniel Constantin.

Ghidurile au fost elaborate de către Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale în colaborare cu Ministerul Agriculturi și Dezvoltării Rurale în baza consultărilor cu Grupurile de Lucru Agricultură din cadrul Comitetului de Monitorizare al PNDR și în baza versiunii Programului Național de Dezvoltare Rurală 2014 – 2020 transmisă Comisiei Europene spre aprobare.

Prin intermediul subMăsurii 4.1 – Investiții în exploatații agricole, vor primi sprijin financiar nerambursabil investițiile pentru creșterea competitivității exploataților agricole în vederea înființării și modernizării fermelor, în special cele de dimensiuni medii și asocieri de ferme mici și medii, inclusiv dotarea cu utilaje și echipamente performante în raport cu structura agricolă actuală.

 Prin subMăsura 6.1 - Sprijin pentru instalarea tinerilor fermieri se acordă fonduri nerambursabile pentru a susține stabilirea pentru prima dată a tinerilor fermieri ca șefi unici ai unei exploatații agricole.

Toți cei interesați pot trimite propuneri și observații pe adresa de e-mail: Această adresă de email este protejată contra spambots. Trebuie să activați JavaScript pentru a o vedea..

Ne aflăm la cumpăna dintre două exerciţii financiare ale Programului Naţional de Dezvoltare Rurală, 2007 – 2013 şi 2014 - 2020. Un moment potrivit pentru a vedea dacă fondurile europene i-au ajutat sau, dimpotrivă, i-au împiedicat pe fermierii din zootehnie să se menţină pe piaţă, să se dezvolte ori să dispară. Dialogând cu fermierii, le aflăm opiniile, dar poate cea mai dinamică zonă în care aceştia se manifestă şi lasă să se vadă deciziile pe care le iau este Internetul. O scurtă vizită pe site-urile cu profil agricol, pe paginile cu anunţuri de profil sau chiar pe cele de socializare a unor afaceri ar da de gândit oricui. Mesajele triste de „adio, ies din branşă“, textele unor fermieri revoltaţi de preaplinul problemelor cu care se confruntă lasă o undă de regret, dacă nu furie, că şi acest sector va ajunge „pe butuci“ dacă autorităţile nu iau măsuri.

Alo? 112? Ajutați-mă, am înnebunit!

Am constatat că, de câțiva ani, dar în special în 2013 și 2014 s-au înmulțit anunțurile de faliment sau de vânzare a fermelor din zootehnia românească.

Oamenii s-au bucurat la începutul afacerilor de banii europeni, și-au construit sau modernizat fermele, după care au început să apară cheltuielile „neprevăzute“, fapt ce le-a dat calculele peste cap şi a făcut în multe cazuri ca afacerea să „cadă“. Iată un exemplu în acest sens.

„Bună ziua, din păcate această fermă și-a încheiat activitatea. Mulțumim pentru mesaje, like-uri și celor care au fost mulțumiți de produsele noastre. Pentru cei care au avut și mai au întrebări, răspunsul ar fi că este destul de greu să răzbești pe o piață ca cea din România. În cazul în care sunteți destul de curajoși, îndelung răbdători și nebuni ca să reușiți, sfatul meu ar fi să urmăriți să dispuneți de bani, relații, cunoştinţe în domeniu, pământuri proprii, pășune, un om de bază, multă răbdare și muncă. În cazul nostru, evident a lipsit ceva. Numai bine și succes.“ Semnat: Ferma de Capre Bistrița.

Acesta este numai unul dintre zecile și sutele de cazuri din anunțurile de „încheiere a activității“, adică de faliment, din zootehnia românească. Și cum să nu dai faliment când, dacă citești printre rânduri mesajul de mai sus, vezi că pentru a avea succes cu o astfel de fermă trebuie să fi „îndelung răbdător și nebun“. Și chiar așa și e... Se știe că în perioada 2007-2013 au fost alocați 300 milioane de euro pentru 22.000 de cereri de finanțare pe Măsura 112. Și toate proiectele au fost finanțate. Dar au fost și deziluzii pe măsură. În primul rând guvernanții i-au încurajat pe tineri să se facă fermieri, adică elegant, să repopuleze satele. Și tinerii au crezut că vor primi bani mulți și... gata! Fac ferma și se mută la țară! Dar nu a fost chiar așa simplu. „Am înnebunit căutând pe undeva ceva despre cele aproape 3.000 de proiecte eligibile și nefinanțate pe Măsura 112. Și eu sunt pe lista aceasta, proiect eligibil, 50 de puncte, dar fără finanțare. Ca să fac proiectul acesta am irosit bani, timp, muncă și multă speranță. Mi-am organizat o mică fermă și speram să mă mut cu familia la țară, să devenim adevărați fermieri. Aveam mare speranță în acești bani, erau o gură de aer pentru mine. Însă acum sunt în situația în care va trebui să vând animalele, să reziliez contractele de arendă, să termin totul, pentru a putea să-mi plătesc datoriile. Aveau posibilitatea să suplimenteze fondurile, dar n-au făcut-o. Și uite așa nu știm decât să ne plângem că nu absorbim fonduri europene, dar când sunt cerute nu se dau. Am ajuns la concluzia că nu se vrea să absorbim aceste fonduri (...).“ Mesajul aparține unui tânăr „fost“ fermier, Cătălin, postat pe un site de socializare.

Cheltuieli „neprevăzute“

În general, fie că e vorba de Măsura 112 fie de Măsura 121 – Modernizarea fermelor, un adevăr e general valabil: pentru a face ferma să „meargă“ trebuie să vii cu bani de acasă. Pentru că altfel este imposibil să faci ceva. Din acest motiv și sutele de anunțuri din ziare sau de pe Internet cu același leitmotiv: „Vând fermă de vaci, fermă de capre, fermă de oi ș.a.m.d.“ „Sunt nenumărate anunțurile de vânzare de tot felul de ferme: de struți, de oi, de vite. Și toate din simplul motiv că nu sunt condiții pentru a desfășura o activitate normală. De exemplu, pentru a începe o asemenea afacere îți trebuie foarte multe autorizații, iar asta afectează mult activitățile în ferme. Apoi sunt foarte multe cheltuieli. La o fermă de vaci îți trebuie 10.000 de euro numai ca să ai un spațiu să depozitezi laptele. Aceasta e una dintre cheltuielile suplimentare și, dacă nu ai banii, închizi afacerea“, ne-a declarat Maria Pop, consultant pe piața agricolă.

Alt exemplu. La fermele de pui există condiția impusă de autorități ca fiecare fermă să aibă propriul abator. Oamenii primesc banii, își fac ferma, iar apoi află că trebuie să ducă puii la abator. Și, ori construiesc un abator, ori trebuie să-i transporte uneori sute de km până la primul abator. Mulți nu-și permit și normal că intră în faliment. Și exemplele pot continua“, conchide Maria Pop.

Senzații tari

La rândul său, Roland Katona, fermier în zona Clujului, ne-a declarat că într-adevăr e o adevărată „nebunie“ să ai o fermă în ziua de azi în România. Roland spune că are 29 de ani și a primit prin Măsura 112 bani pentru a finanța o fermă de ovine. „Am zis să fac și eu o afacere. Dar, în cele din urmă, nu am făcut niciuna, pentru că a trebuit să scot bani din buzunar. Am noroc că am o sursă de finanțare din altă parte și așa am putut să-mi susțin ferma. Cu APDRP am avut mari probleme. Una era pe hârtie și alta trebuia să semnăm. Practic, aproape mă obligau să intru în ilegalitate la ciclurile de miei. Apoi, o mare problemă sunt pășunile. Primăriile țin pășunile în subordinea lor, dar prin diferite asociații fictive. Anii trecuți chiria pe pășune a fost de 38 milioane de lei. Știți cât mi-au cerut în 2013? 160 de milioane de lei...“, ni s-a destăinuit Roland. Și asta în condițiile în care tânărul curăță și fertilizează terenul, în timp ce adevărații proprietari nu fac nimic. „O altă problemă este că te obligă să cumperi utilaje noi pentru fermă. Nu poți lua la mâna a doua. Adică, dacă eu am nevoie de un tractor, niciunul nu e sub 30.000 de euro. La care adaugi TVA-ul de 8.000 de euro. Și eu ce fac, în condițiile în care am primit o finanțare de 40.000 euro pe fonduri europene? Cum să țin ferma cu doar 2.000 de euro? Și așa până acum am dat din banii mei 3.600 euro. Și asta în condițiile în care am făcut cheltuieli suplimentare de care nimeni nu mi-a vorbit inițial. Cu alte cuvinte, dacă nu te autosusții nu poți să faci nimic“, ne-a mărturisit tânărul fermier. Și încă ceva... Roland spune că a primit banii foarte târziu, chiar înainte de expirarea termenului maxim de un an și opt luni. Să ne mai mirăm că multe ferme sunt în situație de faliment? Nu...

Patricia Alexandra POP,
Bogdan PANȚURU