abonament lumea satului

update 27 Jul 2017

Fermierii vorbesc!

Sorin T., fermier Brașov:

„Producția de cartofi din acest an, ca de fiecare dată, este strâns legată de vreme. În rest, nu pot spune că avem probleme. Totuși, ar fi o problemă, emblematică aș putea să spun, cu care se confruntă toți fermierii români. Este vorba de importurile de cartofi din Polonia care, credem noi, câteodată se fac mai puțin legal. Mă refer aici la unele importuri la negru. Despre ce este vorba? Se știe că Polonia este de ani de zile în carantină fitosanitară și ca să porți exporta cartofi din Polonia îți trebuie certificat fitosanitar. Or, în România se aduc cartofi fără acest certificat care să ateste că respectivii cartofi nu au boli de carantină, în speță clavibacter. Deci, teoretic, acești cartofi fără certificat fitosanitar nu au ce căuta pe nicio piață. Iar această situație se repetă de ani de zile. De aceea cred că trebuie să se ceară la graniță un certificat care să confirme că respectivele cantități de cartofi nu au probleme. Dar acest lucru nu se face. Cel puțin la autovehiculele cu o sarcină utilă de 7,5 t nu se face. Și trebuie spus că Polonia este singura țară care se confruntă cu genul ăsta de probleme la culturile de cartofi. Sigur, ei pot exporta, dar numai cu certificat sanitar. Pe lângă transporturile la negru, care nu sunt trecute în contabilitate, mai sunt importurile la gri. Ce înseamnă asta? Înseamnă factură subevaluată, plătești TVA-ul la 10 bani kg și tot așa. Iar asta se întâmplă la unele mărfuri din import de când suntem în UE.“

Florin V., fermier Covasna:

„Da... Problema cu importurile de cartofi din Polonia este foarte mare. Mai ales în condițiile în care sunt vândute 15 kg cu 5 lei. Iar în Polonia mai sunt probleme și cu cartofii de sămânță. Teoretic, din cauza carantinei nu pot cultiva cartofi nici măcar pentru ei. Și situația asta durează de peste trei ani, iar lumea de la noi nu știe sau se face că nu știe. Cert este că acum toți cei care luau cartofi din Bihor și Timișoara se duc în Polonia cu tiruri de 7 t și aduc cartofi de acolo în România. Mai nou, am aflat că inclusiv în patria cartofului, Covasna, aduc cartofi din Polonia și deoarece riscau să le înghețe marfa îi vând ca fiind cartofi româ­nești. Iar în en-gross-urile din Bihor și Timișoara se vând cu totul, cu maximum 90 de bani. Am clienți care nu mai iau de la mine și preferă să cumpere cartofi din aceștia care sunt și proști. Noi am avut acum noroc cu iarna asta grea pentru mulți nu au avut curaj să transporte cartofi de departe de frica înghețului.“

Eugen T., fermier Râșnov:

„În privința culturii cartofului, în acest moment avem două necunoscute. În primul rând vremea, care ne poate juca feste oricând, iar a doua necunoscută este prețul pentru care se dau cele mai mari bătălii, în special cu marfa din import. Ei bine, pe mine personal asta mă deranjează cel mai mult: fluctuația de preț la vânzare. Din păcate – noi ca producători, ca Federație sau ca asociații profesionale – nu suntem în stare să ne înțelegem la un preț minim. Și atunci, începem să vindem sub costul de producție, iar afacerile noastre se pun încet-încet pe butuci. De exemplu, în țările din vestul Europei statul, dar mai ales cooperativele de fermieri reglementează strict prețurile minime sub care nu poți să cobori...

De aceea cred că înființarea unor cooperative ar fi benefice și la noi, cel puțin pentru cultura cartofului, dar nu cred că așa ceva este posibil în România. La noi nimic nu este cum ar trebui să fie. În decursul a cinci ani, de exemplu, într-un an pierdem, într-un an câștigăm prea mult, într-altul suntem la zero, iar în alți doi ani câștigăm normal. Cu alte cuvinte, nu ne îmbogățim, e o afacere fără business plan, fără reguli, cu predictibilitate zero.“

Ghiță Cutinanț, vicepreședinte Sindicatul oierilor - Hunedoara

„Vă pot spune o poveste într-un singur minut. Anghel Rugină, celebrul economist român care le-a dat lecții americanilor, a trimis o scrisoare către Ion Iliescu și Petre Roman în care le-a spus așa: «Aveți o țară fără nicio datorie. Faceți monedă din metale prețioase și să meargă agricultura. Țara în care nu merge agricultura este o țară săracă». Să știți că noi nu suntem departe de sărăcie, chiar dacă avem o țară pline de resurse. Oaia încă aduce valută grea în țară și a făcut asta și pe vremea lui Ceaușescu. Tatăl meu a făcut casă cu etaj în Hunedoara doar din veniturile obținute din creșterea animalelor. Dacă președintele țării și Guvernul nu își apleacă urechea către oamenii de la talpa țării vom fi terminați. Noi nu mai suntem stat de drept la ora actuală. Nu se respectă legi. Politicienii ne înmormântează, din păcate. Să ajungă un om cu 300 de oi să spună: «sunt sărac, nu mai am din ce să trăiesc», cum se poate așa ceva? Vorbeam la un moment dat cu un cioban de la Sibiu care se ocupă de oierit de multă vreme și îmi spunea că odinioară din vânzarea lânii îți puteai ține oile o iarnă. Eu am dat acum doi ani 1.500 de lei pe tuns și mi s-a oferit pe lână 500 de lei. Încă nu am vândut-o, cred că o să îi dau foc.“

Ștefan Stancu, administrator fabrică uscare fructe-legume Prundu – Giurgiu

„În principiu, orice tânăr antreprenor ar trebui sprijinit necondiționat de către stat. Dacă riscă, riscă el, prin urmare care poate fi pierderea statului? Orice afacere care începe să funcționeze aduce bani statului prin plata unor contribuții. Cu cât sunt mai mulți cei care doresc să facă ceva, cu atât mai bine.“

Florin Colțuneac, administrator fabrică de furaje Balotești

„Din nefericire, statul nu se implică de niciun fel în acest segment de producere a furajelor. Ar trebui ca acesta să vină cu niște măsuri, cu subvenții, dar se pare că există interese globale, naționale să nu se facă asta. Ar trebui să existe niște ținte, o strategie. Eu cred că de la furaj ar trebui să plece totul, pentru că într-o fermă 80% din cheltuieli se fac cu hrana animalelor. Dacă acesta ar pleca subvenționat ar putea fi dezvoltate apoi și alte ramuri. În zootehnie, genetica și furajul de calitate sunt esența.“

Revista Lumea Satului nr. 6, 16-31 martie 2017 – pag. 6-8