România a avut cândva niște oameni – doi, trei în fiecare așezare – pe care se sprijinea parcă tot universul rural: inteligenți nativ, drepți, înțelepți, modești, muncitori, țărani în straie, eleganți în sufletul simplu, eroi, foarte buni vorbitori, deși n-aveau multă carte. Îți lăsau impresia, văzându-i, de icoane vii, de…