Cu doar câteva zile în urmă, un nou Eurobarometru arăta că 95% dintre europeni consideră agricultura și zonele rurale importante pentru viitorul Europei.

Este un consens rar și spune ceva esențial despre greutatea pe care agricultura o are în societate. Dacă recunoaștem această importanță, următoarea întrebare este ce trebuie schimbat pentru ca sectorul să fie mai solid și mai puțin vulnerabil la fiecare nou șoc.

Iar aici merită să ne uităm nu doar la resurse, ci și la dezechilibrele de forțe

Agricultura a fost întotdeauna un sector în care timpul are o valoare aparte. Fermierul investește astăzi pentru a recolta peste câteva luni, suportă costurile de producție înainte de a realiza venituri și este permanent expus unor factori pe care nu îi poate controla în totalitate: condițiile meteorologice, evoluția prețurilor la inputuri sau fluctuațiile pieței de desfacere, după cum se arată într-o analiză semnată de Raluca Ciurea, Partener CITR, preluată de

România are pământ, fermieri și potențial. Și totuși, agricultura noastră devine tot mai scumpă pentru triada fermier - consumator - stat, iar țările cu ferme eficiente și economii concurente râd pe sub mustață.

Nu este o coincidență. Este rezultatul unor mecanisme financiare defectuoase și al unei structuri agricole fragile. Creditul furnizor, odată un instrument util, s-a transformat în capcană sistemică.

Fermierul primește inputuri „acum, plătește la recoltă”. Rapid, aparent ieftin, fără

Este obișnuit astăzi, în toate discursurile despre descreșterea economică sau despre schimbări climatice, să dai vina pe agricultură, fără a înțelege pe deplin ce înseamnă aceasta și care ar putea fi consecințele pentru societate, în ansamblu. În special, acest tip de argument neglijează relația strânsă dintre energie și agricultură și faptul că „rațional sau nu, fără energie nu va exista agricultură...“.

Datorită utilizării energiei abundente și ieftine, țările OCDE au cunoscut o transformare