DERIVA MINȚILOR
Ne bucuram de fiecare dată când ne era dat să intrăm în posesia unei aparaturi uneori incredibil de sofisticate, cu performanțe nebănuite cu câteva decenii în urmă. Tehnicienii au reușit în timp să producă echipamente electronice, roboți, care mai gata să le depășească propriile performanțe în gândire și creație.
Fără îndoială că aceste noi creații tehnologice ne simplifică viața, reducând timpul necesar obținerii diverselor informații, oferă oportunități de comunicare rapidă, facilitează expunerea a ceea ce facem făcându-ne cunoscuți în diverse medii, atât cât ne place s-o facem.
Importantă este utilizarea inteligenței artificiale în robotizarea numeroaselor activități și procese din diverse domenii, făcându-le tot mai performante, precum și în posibilitatea uriașă de stocare a informației.
Filozofii, filologii mai cu seamă și, nu în ultimul rând, oamenii de cultură spun însă că tehnologia informației a prins o viteză mult mai mare decât capacitatea omului de a se adapta ei.
Asta face ca utilizatorii acesteia, devenind tot mai dependenți de ea, să se afle deja într-o derivă intelectuală fără a realiza acest lucru, fenomenul ducând la diminuarea posibilității individului de a mai gândi la nivelul capacității vârstei și, eventual, a nivelului de pregătire profesională. Există, ei bine, inteligență artificială.
Majoritatea utilizatorilor, într-o proporție covârșitoare în această categorie aflându-se tinerii chiar din fragedă pruncie, atrași de mirajul micului ecran și de atâtea informații, reclame și jocuri, expuse parcă deliberat spre a conduce spre degradare umană și nicidecum spre educație, creație și cultură, se rup de realitățile înconjurătoare, întrerup comunicarea interumană, cu biblioteca, librăria și chiar școala, ultima devenind o corvoadă pentru tinerii deveniți utilizatori ai... științei dezumanizării. Există telefonul și tableta!
„Grație“ acestor sofisticate tehnologii, devenim rătăcitori în timp și spațiu, „mărioara“ de la bordul mașinii, telefonul și tableta rămânându-ne singurele elemente călăuzitoare.
Nu mai avem nevoie de repere, nu trebuie să mai știm pe unde mergem, pe ce meleaguri trăim, cine au fost înaintașii ori cine sunt contemporanii care au creat și creează jaloanele existenței noastre. Mintea se află în derivă, prea desprinsă de realitate.
Sigur, nu trebuie să ignorăm cuceririle științei. Doar grație acestora omenirea a înregistrat progrese în toate domeniile economice și sociale.
Mult mediatizata digitalizare, robotizare a diverselor activități, ne poate face viața mai comodă, mai puțin stresantă, doar dacă ne este pusă la dispoziție și o folosim atât cât să ne ofere liniște și timp pentru activități care să ne mențină în contact cu realitățile în care trăim. Altfel, riscăm să rămânem rătăcitori într-un spațiu pe care nu-l vom mai cunoaște vreodată.
Ion BANU
