Agricultura europeană la răscruce

Recentele evenimente și dezbateri la care am asistat privind viitorul buget al Uniunii Europene 2028-2034 și în principal cel destinat agriculturii mi-au creat un sentiment de mulțumire generat de faptul că în sfârșit vocea fermierilor se face auzită, urmând doar ca politicienii și guvernanții, atât la nivel național cât și european, să găsească cele mai bune soluții pentru stabilitate și predictibilitate în domeniu.

Poate că aceste discuții și dezbateri nu aveau aceeași amploare dacă nu apărea la nivel european intenția ca Politica Agricolă Comună să își piardă autonomia și să devină subordonată altor politici.

Agricultura este până la urmă o chestiune de securitate națională și europeană. Nu se poate ignora faptul că fără hrană pe mesele oamenilor nici o altă politică nu poate fi aplicată.

În fața crizei energetice, a schimbărilor climatice extreme și a tot felul de alte crize, fermierii au reușit cu eforturi uriașe, fizice, financiare și materiale, să treacă peste orice provocare, doar că ajustările care ascund mari reduceri de fonduri fără reforme reale propuse pentru viitorul exercițiu bugetar nu pot fi acceptate.

În Romania avem nevoie de politici agricole echitabile, simplificate și adaptate realităților locale, iar fermierii români trebuie să beneficieze de condiții egale de sprijin cu cei din celelalte state membre și de măsuri care să încurajeze investițiile pentru tinerii fermieri și cooperative, pentru a asigura reînnoirea generațiilor și dezvoltarea sustenabilă a mediului rural.

Se impune, de asemenea, elaborarea de politici naționale care să conducă la creșterea capacităților de procesare și astfel, crearea condițiilor de a aduce plusvaloare în agricultură şi industria alimentară, să ne asigurăm consumul la nivel național și să menținem o balanță echilibrată între importuri și exporturi. Apoi, trebuie create politici specifice menite a încuraja tinerii români să achiziționeze terenuri, să investească în tehnologii moderne, inclusiv prin acordarea de facilități şi alocarea de resurse financiare cu această destinație.

La nivel european urmează doi ani de dezbateri intense la care reprezentanții fermierilor români, politicieni și decidenți trebuie să participe și să-și susțină obiectivele cu argumente solide, țelul fiind asigurarea securității alimentare indiferent de crize și provocări.

Gânduri și speranțe mari pentru o agricultură modernă, sustenabilă în măsură să ofere siguranță și pentru generațiile următoare. Pentru asta este necesară menținea unui echilibru între finanțarea agriculturii și alte domenii. În ce măsură se va putea realiza acest deziderat al fermierilor și multora dintre politicieni și guvernați, este o întrebare ce persistă în mintea și pe buzele multora.

Timpul ne va demonstra dacă în sfârșit agricultura rămâne o prioritate, indiferent de vremuri. Oricum, agricultura Europei se află acum la răscruce. Vom vedea pe care dintre cărări își va continua drumul.

Teofilia BANU