Nepriceperea, la rang de ştiinţă
Se spune că omul este supus greşelii la fiecare pas. Greşeşte cu vorba, cu fapta, iar pentru asta este pedepsit de comunitate, şefi sau lege, dar iertat de Cel de Sus, „căci El este Milostivul“, dacă se mărturiseşte, cum se spune, şi îngenunchează în faţa slujitorilor Lui.
Citeam deunăzi textele unor acte normative emanate de funcţionarii unui important minister despre care ai pretenţia să crezi că fac parte din elitele mediului în slujba căruia se află. Cei mai buni profesionişti, cei mai „tari“ în legislaţie, cei mai ancoraţi în realităţile din spaţiul pe care, direct sau indirect, îl păstoresc.
Se pare, însă, că inşii sunt „tari“ mai cu seamă în a-şi ascunde nepriceperea prin folosirea unor expresii, termeni şi construirea unor fraze atât de sofisticate de nu poţi înţelege nimic. Să nu mai vorbim despre termenii de specialitate folosiţi şi cuvintele împrumutate care, traduse în română, înseamnă cu totul altceva sau nu exprimă, pe înţelesul tuturor, sensul dorit şi aşteptat de la un document oficial. Iată doar câteva exemple: „terenuri pentru producţia de culturi“, în loc de terenuri pentru producţie vegetală; „păşuni permanente pentru producţia de iarbă“, în loc de producţie pentru masă verde. Să nu mai vorbim de exprimări de genul „fermierul X declară că va planta soia“, or se ştie că orice cultură înfiinţată prin seminţe se seamănă, nu se plantează. Apoi, cuvântul „completitudine“ pe care nu ştiu dacă unul dintr-o mie de fermieri ştie ce înseamnă, chiar dacă este trecut în DEX.
Aşadar, nu se folosesc termeni şi expresii consacrate în literatura de specialitate. Probabil cei în cauză se vor scoşi în evidenţă prin ceva şi, cum prin profesionalism nu pot, caută alte soluţii.
Pe de altă parte asistăm, în ciuda numeroaselor declaraţii ale celor mai mulţi oficiali privind reducerea birocraţiei, la o adevărată avalanşă de hârtii solicitate de autorităţi. Cel mai recent exemplu îl constituie numeroasele documente şi formalităţi solicitate de APIA, în temeiul unui proaspăt Ordin al ministrului Agriculturii pentru obţinerea sprijinului financiar pe 2015. Adeverinţe şi alte documente în copii de la primării, copii de pe actele de proprietate şi contractele de arendă, certificate, documente bancare, tabele privind identificarea „fără echivoc“ a parcelelor agricole utilizate şi culturile înfiinţate, cereri şi declaraţii etc. Mă întreb de câţi funcţionari va fi nevoie să verifice milioanele de documente şi câte spaţii sunt necesare pentru depozitarea tonelor de hârtii solicitate?!
Se vede treaba că… sârguincioşii care-şi consumă timpul pe banii statului şi care „vâră sub nasul ministrului“ astfel de documente nu au habar despre ce presupune în realitate ceea ce solicită pe semnătura şefului instituţiei.
Un simplu calcul: cca 35% din suprafaţa agricolă a României se află în arendă, ceea ce înseamnă 5.040.000 ha x 3 contracte de arendă/ha în medie = 15.120.000 contracte x cca 3 pag. = 45.360.000 coli A4 = 241,9 t de hârtie cu o valoare de 1,5 mil. lei. La aceasta se adaugă alte câteva sute de tone de hârtie şi alte milioane de lei aferente celorlalte categorii de fermieri şi diferenţa de documente necuprinse în calculul iniţial. Cui servesc aceste pierderi? Cine suportă aceste costuri şi salariile celor care trebuie să verifice aceste milioane de documente? Dar stresul celor care trebuie să facă producţie, nu să fabrice documente?
Iată doar câteva dintre întrebările pe care trebuia să şi le pună iniţiatorii unor astfel de documente înainte de a le promova. Dar cum nepriceperea a ajuns la rang de ştiinţă, ne vedem nevoiţi să suportăm nevredniciile unora. Să fie iertaţi? Poate doar de Dumnezeu. Şefu' ar trebui să facă ceva curăţenie prin ogradă.
Ion Banu
