Câte semne de întrebare, comentarii, nedumeriri, incertitudini au existat şi persistă încă, iată şi după 25 de ani?!

Evenimentele din decembrie ’89 au marcat, fără îndoială, un nou început, un moment istoric, dar au şi generat zeci, poate sute de versiuni, comentarii cu privire la politica de partid şi de stat a „iubiţilor“ conducători. O politică practicată în cei aproape 50 de ani pe care cei mai mulţi o raportează tot mai des la cea – sau cele – din

Se spune că omul este supus greşelii la fiecare pas. Greşeşte cu vorba, cu fapta, iar pentru asta este pedepsit de comunitate, şefi sau lege, dar iertat de Cel de Sus, „căci El este Milostivul“, dacă se mărturiseşte, cum se spune, şi îngenunchează în faţa slujitorilor Lui.

Citeam deunăzi textele unor acte normative emanate de funcţionarii unui important minister despre care ai pretenţia să crezi că fac parte din elitele mediului în slujba căruia se află. Cei mai buni

O informaţie difuzată zilele trecute, cu surle şi trâmbiţe, pe mai toate canalele media a reuşit să-mi deturneze gândurile de la un alt subiect pe care mi-l propusesem pentru acest număr. Şi nu este pentru prima dată când îmi este dat să aud, să văd, ori să citesc despre lucruri care mă duc cu gândul către expresia „îţi tai singur craca de sub picioare“.

Aşadar, mă gândesc uneori dacă aţi face singur rău nu este cumva o caracteristică a neamului din care facem parte, ori

Fără îndoială, cei care mai cred în bine-cunoscutul proverb „unde-s doi puterea creşte“ pledează pentru asociere. Dar câţi îşi doresc puterea şi câţi binele asociaţilor rămâne de văzut.

Se vorbeşte şi pe la noi despre forme asociative, necesitatea, beneficiile şi importanţa lor, ba chiar au fost înfiinţate multe, şi-au ales conducători, de regulă dintre cei mai vocali. Numai că, atunci când membrii acestora au trebuit să pornească treaba conform obiectului de activitate, s-au