Eram tentat să spun că încep, dar cum ele, parangheliile la care fac referire, sunt în continuă desfăşurare de mai bine de două decenii, n-am decât să mă împac cu gândul existenţei lor veşnice, câtă vreme democraţia în care credem că ne aflăm şi dreptul la „libera exprimare“ ne vor permite să ne desfăşurăm după bunul plac.

Făceam odată un calcul al zilelor în care se munceşte în ţara asta şi al celor în care semenii noştri petrec.

Exceptând sărbătorile legale, dar luând

Aşa-zisa democraţie, victorie postdecembristă, a creat, în paralel cu libertatea de mişcare, informare şi exprimare, degringoladă socio-economică. Specific românesc… Şi ca lumea să nu priceapă prea multe despre drumul cu povârnişuri pe care este obligată să meargă, îi este servită, precum cafeaua dimineaţa, „informaţia zilei“. Adică veşti care n-au nimic comun cu interesul individului şi, cu atât mai puţin, cu cel al naţiunii, dar care te duc cu gândul departe de

Este întrebarea retorică pe care o punea prin anii '60 marele agronom Gh. Ionescu Şişeşti în faţa unui elevat auditoriu. Şi tot el a răspuns: „…o îmbinare armonioasă a tuturor ştiinţelor care există.“

Şi s-a explicat printr-o pledoarie care a reuşit să „blocheze“ minţile celor mai iluştri oameni de ştiinţă care până atunci s-a dovedit a fi ignorat cea mai diversă şi complexă activitate fără de care omenirea ar sfârşi.

Încercând o paralelă între starea

Din bun gospodar românul a ajuns un risipitor. Cu sau fără voia lui. Din ce-a avut s-a ales cu mai nimic. Nu-i greu să-nveţi mersul înapoi atunci când la timonă sunt inşi ce ţin cârma contra vântului. Socoţi că „ăsta-i drumul“ dacă cei din postul de comandă aşa spun.

Mare ştiinţă şi manipularea asta! Şi este cu atât mai eficientă când există şi mijloacele necesare.

Aşa se face că de un sfert de secol denigrăm ce-a fost şi superlativizăm ce există, chiar dacă în ogradă nu