Iernarea grâului

Pentru o iernare bună a grâului de toamnă, este important să alegem bine data semănatului, astfel ca la intrarea în iarnă să ne asigurăm că avem plante înfrățite și călite la temperaturi scăzute.

Până la intrarea în iarnă, plantele de grâu trebuie să vegeteze timp de 40-50 de zile, iar suma gradelor de temperatură să fie în jur de 500°C. Ca plantele să reziste peste iarnă, ar trebui să aibă 2-3 frați și să acumuleze în nodul de înfrățire și frunze, o cantitate mare de zaharuri. Dar starea de vegetație la intrarea în iarnă, este diferită de la un an la altul, iar pe timp de iernare plantele pot fi supuse distrugerii datorită temperaturilor scăzute.

Este necesar să urmărim cu ajutorul monoliților, luați din solele de grâu, care este stadiul de vegetație a plantelor și a pierderilor de semințe care nu au germinat și putrezit cât și a pierderilor de plante cauzate de ger.

Suntem tentați să credem, că pe timp de iarnă, starea de vegetație a grâului este stagnată, ceea ce nu este adevărat. În plantele de grâu, au loc procese fiziologice de formarea noilor primordii foliare și radiculare și diferențieri a conului de vegetație din care mai târziu se va forma spicul.

Perioada de iernare a grâului se numește criptovegetație și i se acordă o importanță majoră, deoarece caracteristica grâului de toamnă ,constă în absorbția azotului la temperaturi scăzute și utilizarea acestuia la formarea viitoarelor verigi de producție.

Aplicarea îngrășămintelor cu azot în timpul iernii sau primăvara timpuriu, este necesară deoarece asigură plantelor o putere de regenerare și o creștere mai intensă, odată cu dezghețarea solului și venirea primăverii.

Doza recomandată de azot este de 80-120 kg, s.a./ha. Doza poate fi aplicată fracționat în 2-3 reprize sau o singură dată pe timp de iarnă. La administrarea azotului se va asigura raportul optim față de îngrășămintele cu fosfor și potasiu.

În funcție de planta premergătoare și stadiul de vegetație doza îngrășămintelor cu azot ,se poate abate în sus când grâul este rar, sau în jos pe soluri fertile sau după leguminoase. Se va evita excesul de azot, care duce la căderea plantelor și expunerea lor la bolile foliare.

Administrarea îngrășămintelor cu azot, în timpul iernii sau primăvara foarte devreme, se face cu mijloace terestre, pe sol înghețat sau avion, iar mai nou cu dronele pentru îngrășămintele foliare.

De foarte mare importanță, este administrarea uniformă a îngrășămintelor pentru a preîntâmpina fășii puternic fertilizate, sau cele slab fertilizate și nefertilizate.

Ing. agronom Vladimir GONCEARU