Ce lume ar fi aceea fără ziare pe care să le citești la o terasă, în parc, tramvai ori seara înainte de culcare? Tradițional, nimeni nu cumpără ziarele pentru știri, ci pentru analize, reportaje și opinii. Presa scrisă este expresia grafică a gândurilor celui care le așterne pe hârtie. Citindu-le, le reții și înțelegi mai ușor.

Cu toate acestea, a dispărut o bună parte din presa scrisă. Era poate firesc ca acel… bum gazetăresc apărut după ’90 să aibe un apogeu, îndestulând populația dornică de

Abundența de informații care mai de care mai stufoase și alarmiste, inductoare ale neîncrederii și temerii pentru ziua de mâine, pentru viitorul personal și colectiv, ne trimite într-o zonă, i-aș spune, apocaliptică.

Realitatea pe care o trăim, acceptată sau nu de mulți dintre noi, interpretată de fiecare după mintea și puterea de înțelegere a fiecăruia, este cu totul alta decât cea pe care cei prezenți non-stop pe rețelele de socializare încearcă să ne-o prezinte.

Nu vreau să par a face

Gândesc că o bună parte dintre cei care s-au aflat vremelnic în… capul trebii, ori au fost ageamii, ori atât de deștepți pentru „munca“ și poziția ocupată încât, printre altele, au reușit să nu deranjeze ca să nu fie... deranjați. Doar atât, pentru că de treabă serioasă, de treizeci de ani, nu prea s-au ocupat.

Este concluzia la care tot aud făcându-se referire, nu doar de către opoziția politică de la un moment dat, ci de către analiști și, mai cu seamă, de către românii care se declară de

Deși era de așteptat și, în viziunea multora de bun augur, schimbarea pe ici, pe colo, s-a produs. Evident, se așteaptă o schimbare și în viața celor ce și-au adus contribuția la asta, numai că cifrele dezvăluie o stare a economiei ce ne duce cu gândul într-o cu totul altă direcție.

Nici vremurile și nici vremea nu sunt de natură a ne da speranțe într-un… viitor luminos.

Despre oameni și, mai cu seamă despre cei care tocmai au „smuls“ pâinea și cuțitul din brațele celor de dinainte, nu putem