Extensia şi consultanţa din agricultură, în opinia unui fost cercetător

Printre milioanele de producători agricoli, o bună parte provin din alte domenii de activitate şi ei trebuie să fie informaţi. Menirea unei bune informări a agricultorilor revine serviciilor de extensie şi consultanţă, care trebuie să se organizeze şi să funcţioneze exemplar.

Îmi exprim aceste păreri bazat pe o bogată experienţă câştigată în cei peste 50 ani lucraţi în agricultură, în unităţi de producţie IAS, SMT şi CAP, precum şi în învăţământul şi cercetarea agricolă, fiind cel care a orga­nizat şi condus primul laborator de extensie din cercetarea agricolă din România de după 1989.

Mai întâi cred că ar fi de precizat ca niciun produs folosit în agricultură – pesticide, îngrăşăminte, soiuri şi hibrizi etc. – să nu poată fi vândut în ţară fără un aviz profesional eliberat de organele Ministerului Agriculturii. Chiar în legătură cu tractoarele, maşinile şi utilajele agricole, înainte de a ajunge pe piaţa românească să fie testate de Institutul Naţional pentru Mecanizarea Agriculturii.

Aceste măsuri sunt necesare pentru o corectă informare a fermierilor, o extensie riguroasă şi o consultanţă obiectivă. Dacă ne referim la pesticidele de care are nevoie fiecare fermier, multitudinea de firme din România oferă tot felul de produse cu diferite denumiri, cu aceeaşi sau altă substanţă activă, cu acelaşi sau cu diferite efecte de combatere şi cu diferite preţuri.

Aceste produse sunt popularizate prin diferite mijloace şi chiar unele publicaţii agricole recomandă fermierilor să se adreseze firmelor distribuitoare pentru a primi detalii despre produsele respective.

Dar toate firmele spun că produsul lor e cel mai bun şi nici nu s-ar putea altfel. De aceea este necesar un arbitru imparţial şi obiectiv care să spună adevărul. Pentru aceste produse arbitrul trebuie să fie cercetarea agricolă românească, unde să ajungă produsele de la toate firmele, dar nu cu finanţare de la firme, ci de la Ministerul Agriculturii sau, în perspectivă, pe măsură ce organizaţiile fermierilor se consolidează, ele să finanţeze aceste testări pentru că ei sunt cei interesaţi de adevăr.

Altfel, nu va fi obiectivitate.  Firmele mai oferă o premiere, mai invită cercetătorii la excursii în străinătate şi se creează obligaţii.

Rezultatele experimentelor, prin organele de extensie ale cercetării, se vor difuza la Minister care, prin serviciile de consultanţă, vor fi aduse la cunoştinţa fermierilor.

Deci fermierul este înştiinţat că, de exemplu, pentru combaterea buruienilor dicotiledonate la porumb se pot folosi produsele x, y, z care asigură combaterea de 90%, 80% şi respectiv 60%, iar costul lor pentru 1 ha este de… Şi atunci fermierul decide, în cunoştinţă de cauză, pe care din aceste produse le achiziţionează, în funcţie şi de starea de îmburuienare a parcelelor sale cu porumb.

Referitor la soiuri şi hibrizi, întrucât unităţile de cercetare agricolă din ţară sunt şi ele producătoare de asemenea cultivare, cel mai indicat ar fi ca testarea acestora să se realizeze de către Centrele zonale ale ISTIS (încadrate cu personal corespunzător şi suprafaţă de teren necesară), iar rezultatele să fie transmise la Minister sau Asociaţia fermierilor care a şi finanţat testarea.

Şi aici fermierii primesc lista cu soiurile (hibrizii) cele mai indicate pentru fiecare zonă, cu însuşirile acestora privind potenţialul de producţie, indicii de calitate (gluten, ulei, zahăr etc.), cu rezistenţa la iernare, la secetă, la arşiţă, la boli şi dăunători, precocitatea etc.

De asemenea, firmele producătoare vor comunica şi preţul de vânzare a produselor respective.

În acest fel va exista garanţia că fiecare producător agricol va folosi ceea ce este corespunzător pentru zona sa, cu tehnologia recomandată şi va obţine cele mai bune rezultate de producţie şi economice.

Produsele testate este indicat să fie prezentate în loturi demonstrative pe care fermierii să le viziteze şi să constate „pe viu“ cele recomandate.

Prof. dr. ing. Vasile POPESCU
REVISTA LUMEA SATULUI, NR.15, 1-15 AUGUST 2013