„Mai mulți bani pentru cercetare și o monitorizare eficientă a cheltuirii lor“

Avem potențial și oameni care fac cercetare de excelență. Ne lipsește ceva? Da. Ne lipsesc banii care să tureze motoarele acestui sector. Pentru că nu se investește suficient în cercetarea din România, nici rezultate care să se materializeze în economie nu sunt. Și uite așa se naște un cerc vicios din care scapă cine poate. Pradoxal, Institutul de Bioresurse Alimentare București a reușit să devină un pol la nivel de cercetare europeană, însă a avut șansa de a avea la conducerea sa o doamnă care a înțeles ce strategie trebuie aplicată pentru a supraviețui și chiar mai mult. În rândurile următoare vă redăm o parte din discuția purtată cu dna Nastasia Belc, directorul IBA București.

Dotarea tehnologică ne asigură un loc în topul european

— Dna director, să începem cu istoricul acestei instituții și cu perspectivele de viitor.

— Provenim din fostul Institut de Chimie Alimentară și suntem în această formă de organizare de aproape 17 ani. În prezent avem nouă laboratoare foarte bine dotate, trei stații-pilot și departamente importante la nivel internațional. Este vorba despre Serviciul Național pentru Plante Aromatice și Medicinale și Produsele Stupului prin care notificăm suplimentele alimentare. Alte două departamente sunt cel de Dezvoltare a resurselor umane în cadrul căruia se fac pregătiri profesionale pentru cei din industria alimentară și nu numai și cel de Cercetări Interdisciplinare prin care dezvoltăm rețele de networking cu parteneri din străinătate. Laboratoarele de cercetare sunt foarte bine dotate. Suntem în top la nivel european și asta datorită unui proiect pe care l-am avut pe fonduri structurale în valoare de 10 milioane de euro. Cu banii obținuți am refăcut această clădire și am dotat laboratoarele cu echipamente de la rezonanță magnetică nucleară, cromatografe până la  echipamente de uz zilnic, folosite în controlul calității produselor agroalimentare. Avem ca parteneri companii private, ONG-uri și instituții de stat precum ANSVSA sau MADR care solicită acces la infrastructura noastră, analize de laborator sau expertize în domeniul agroalimentar, consultanță sau asistență tehnică. Însă 80% din activitatea de bază o reprezintă cercetarea în domeniul alimentar. În general, cam tot ce facem în cercetarea din domeniul agroalimentar se întoarce în societate.

Un principiu care ne trage în jos

— Ce probleme sesizați dvs. din postura de director al Institutului de Bioresurse Alimentare București?

— Întotdeauna am zis că avem un potențial agroalimentar extraordinar și că trebuie să fim cât mai mult prezenți pe piața europeană a produselor alimentare, dar și pe piața europeană a cercetării în domeniu. Avem aproape tot ce ne trebuie pentru a face cercetare de calitate în domeniul alimentar. Singurul lucru care lipsește este o finanțare mai bună a unor proiecte prioritizate înainte. Trebuie să descoperim în ce suntem noi buni și să marjăm pe lucrul acela astfel încât să devenim un pol reprezentativ la nivel european sau măcar în zona de sud-est în acest domeniu. Suntem buni în agricultură? Să facem atunci mai mult pentru acest sector. Într-adevăr, în afară de Ministerul Cercetării, Ministerul Agriculturii a oferit ceva bani pentru cercetare prin programul sectorial. Dar, prin comparație cu potențialul nostru, este insuficient. În domeniul agroalimentar institutele sunt subfinanțate și trăiesc aproape exclusiv din realizările lor. De aceea, acolo unde avem potențial am putea construi niște poli regionali care să ne reprezinte oricând în Europa și să avem astfel un cuvânt de spus atunci când se creionează o strategie la nivel european. Putem să facem asta, dar nu fără o finanțare corespunzătoare. Vă dau exemplu Olandei, care nu este o țară foarte mare, dar care este al doilea exportator din Europa. Însă institutele lor din domeniul agroalimentar au fost finanțate foarte bine, iar banii oferiți au fost eficient monitorizați. Nu s-a mers pe principiul „îți dau puțini bani și nu mai știu ce faci cu ei“. Ci dimpotrivă „te plătesc foarte bine, dar vreau să văd dacă într-adevăr obții ce ți-ai propus.“ Această abordare face ca institutele să fie atente cum cheltuiesc banii și ce rezultate obțin. Apoi, după ce instituția a fost stabilizată pe piața agroalimentară și a cercetării se poate continua susținerea însă nu cu nivel de finanțare 100%, ci de 50-30%. Asta este ideea. Întâi dai banii, monitorizezi modul în care sunt folosiți, iar pe urmă rezultatele se materializează foarte bine în economie.

Aproape nimic gratuit de la stat

— Ați menționat importanța prezenței României în domeniul cercetării europene. În ce măsură ne poate reprezenta institutul pe care îl conduceți în Europa?

— Vă pot da un exemplu. Suntem incluși în cadrul unei rețele europene de cercetare numită Metrofood. Din 35 de parteneri câți sunt în această rețea, 17 construiesc efectiv această infrastructură paneuropeană de cercetare. Noi suntem lideri de pachet de lucru la cele șase existente în această organizare și facem planificarea strategică pe următorii 20 de ani ai acestei infrastructurii. Faptul că ni s-a încredințat noua această responsabilitatea nu poate însemna decât că suntem foarte apreciați. Suntem parteneri de bază în acest proiect și ori de câte ori am fost într-un consorțiu internațional ne-am făcut foarte bine treaba. Dar depinde foarte mult și de cum și câți bani alocă țara pentru cercetare în general. Mai suntem priviți și din acest punct de vedere. Cineva care nu te cunoaște, dar știe că România alocă foarte puțin cercetării, ne poate refuza ca parteneri pentru că se gândește că nu suntem de elită.

— Cât de acerbă este competiția pentru câștigarea proiectelor de cercetare?

— Șansa de reușită într-o astfel de competiție este de 5% sau chiar mai puțin. Trebuie să depunem foarte multe proiecte ca să putem câștiga măcar unul. În momentul de față de la stat mai primim niște subvenții. Cifra noastră de afaceri este de vreo 20 milioane de lei, iar anul trecut am primit subvenții în valoare de 900.000 de lei. Anul ăsta nu știu dacă vom primi 100.000 de lei. Și ăștia sunt bani pentru niște reparații minore și pentru a înlocui ceva aparatură. În rest, totul primim prin competiție. Direct bani de la stat nu primim.

Laura ZMARANDA

Revista Lumea Satului nr. 16, 16-31 august 2017 – pag. 40