Călătorie în ţinuturile mayașilor (XIV)

Scris de Lumea Satului în 01 Februarie 2017 13:27. Publicat în Turism.

Contraste şi asemănări, Chichicastenango, Flores, Ciudad de Guatemala

Un loc din Guatemala izolat parcă în timp şi spaţiu de care îmi aduc aminte cu drag este Chichicastenango, considerată cea mai mare piaţă indiană a Americilor. La tot pasul eşti întâmpinat cu salutul „hola amigo“ şi cu invitaţia de a cumpăra ceva la un preţ special, personalizat. Fiecare negustor vrea să-şi atragă clienţii, creând o atmosferă cam ca în poveştile lui Creangă. Explozia de culori şi mirosuri transformă practic toată aşezarea într-un spaţiu pe care nu-l poţi uita uşor, fiind înţesat până la refuz cu mărfuri de tot felul: artizanat, obiecte de cult, ţesături, ceramică, măşti, dar şi produse proaspete, plante medicinale, condimente flori, fructe şi legume şi chiar păsări vii. Cei mai mulţi erau îmbrăcați în costume tradiţionale viu colorate, unii preocupaţi să-şi vândă marfa, iar alţii să-şi procure câte ceva. Eu mi-am încercat norocul cumpărând boabe de fasole roşie – o varietate ce mi s-a părut rară şi deosebită – pe care mi-am propus s-o aclimatizez acasă. Nu am reuşit şi acesta poate fi un motiv să revin pentru o nouă încercare.

Tot aici m-a impresionat în mod deosebit faptul că toată lumea trecea pentru ofrande şi rugăciune pe la biserica Santo Tomaso, aflată la intrarea în piaţă. Pe treptele bisericii aveau loc ceremoniale religioase mayaşe conduse de şamani, iar în interior se oficiau slujbe catolice. Am realizat că spiritul acestui popor mocneşte acolo, undeva, în alternanţa ritualurilor religioase, ceea ce dovedeşte că oricând vechile tradiţii mayaşe ar putea ieşi la suprafaţă ca o lavă din rărunchii unui vulcan ca să-şi impună forţa şi măreţia pe care o aveau altădată.

Flores este o altă aşezare pe care am vizitat-o în drumul către situl mayaș Tikal, un loc care păstrează elemente ale perioadei coloniale. Oraşul este reședința administrativă a departamentului Peten din Guatemala. Vechea aşezare mayaşă a fost descoperită în anul 1541 de Hernán Cortés, dar distrusă mai târziu, în 1697, de o invazie spaniolă.

Aflat pe o insulă legată printr-un pod de malul lacului Peten, cu un loc de promenadă, hoteluri şi restaurante cochete, cele mai multe cu terase cu vedere spre lac, oraşul inspiră mai degrabă un aer mediteranean pe care l-am imortalizat şi noi în câteva fotografii.

Periplul prin Guatemala l-am încheiat cu un tur cu autocarul prin Ciudad de Guatemala, capitala și cel mai mare oraș al țării. Se pare că deplasarea pe jos era periculoasă, ghizii sfătuindu-ne să nu ne aventurăm în a cutreiera oraşul neînsoţiţi.

Oraşul, ridicat pe vechea aşezare mayaşă Kaminaljuyu, este cel mai mare din America Centrală, concentrând o treime din populaţia ţării. În centrul istoric am vizitat Piaţa Constituţiei, flancată de clădiri impunătoare, Casa Prezidenţială, Catedrala Metropolitană, Palatul Culturii. Nu prea am întâlnit multă lume pe stradă, iar în zonele rezidenţiale casele aveau garduri înalte şi sârmă ghimpată, unele chiar şi pază militarizată. Hotelul în care am fost cazaţi era şi el bine supravegheat şi destul de exclusivist. Din păcate, e un peisaj întâlnit mai în toate oraşele mari din America Centrală, iar din cauza diferenţelor foarte mari între clasele sociale, permanent apar conflicte şi se creează tensiune.

Deşi cu oarecare rezerve generate de siguranţa personală, am părăsit totuşi Guatemala cu dorinţa de a reveni pe urmele vestiților mayaşi. Mai sunt încă multe lucruri de văzut, aflat şi cercetat. Deocamdată călătoria continuă prin alte ţinuturi ale Americii Centrale. În episodul următor începe o frumoasă poveste despre Belize.

GALERIE FOTO