Traseu de trei ore, cu dificultate medie, în Munții Ciucaş (1.954m)
De data aceasta, ghizii noștri pe munte au fost Anne Mary Oană și Ciprian Năstase.
Dacă vrei să cucereşti munţii iarna trebuie să fii pe deplin conştient de faptul că paradisul alb ascunde, dincolo de splendoare, un chip obscur, perfid. Uneori viscolul te poate întoarce din drum, alteori ceaţa te face să rătăceşti poteca. Iarna parcurgerea traseului este mult mai periculoasă, așa că cei care vor să ajungă în vârf trebuie să fie bine echipaţi şi să aibă o condiţie fizică bună.
Anne Mary Oană: „În călătoria noastră, am fost răsplătiţi cu un apus incredibil de spectaculos. Niciodată nu văzusem soarele apunând dincolo de munţii albi. Iar muntele în amurg este de o frumuseţe de neimaginat.“
Ziua 1 – Cheia (871 m) – Valea Berii (1.326 m) – Cabana Vârful Ciucaş (1.595 m)
Pornirea pe traseu se face din staţiunea Cheia, de lângă hotelul Zăganu, spre DN1A, până la Valea Berii. Se continuă apoi pe un drum forestier până aproape de Fântâna Ioan Nicolae, unde se intersectează cu traseul ce vine de la Cabana Muntele Roşu – marcaj „banda galbenă“. Drumul urcă apoi pe Valea Berii până la o stână. De aici urcuşul continuă spre stânga, aproape 20 de minute până în golul alpin, iar Cabana Vârful Ciucaș (1.595 m) se află la aproximativ zece minute. Puteţi poposi aici pentru ca a doua zi să continuaţi ascensiunea către cel mai înalt vârf din masiv, Vârful Ciucaş, cu o altitudine de 1.954 m.
Ziua 2 – Cabana Vârful Ciucaş (1.595 m) – Şaua Tigăilor – Vârful Ciucaş (1.954m).
Coborâre pe Culmea Bratocea – Pasul Bratocea (1.263 m) – Cheia
De la cabana Vârful Ciucaș se urcă pe panta Muntelui Chirușca – marcaj comun, banda roşie şi cruce roşie, până în şaua de sub Tigăile Mari. Pentru a continua ascensiunea către Vârful Ciucaş, se părăseşte marcajul cu cruce roşie, se ocoleşte ansamblul de stânci al Tigăilor Mari şi stâncile Babele la sfat. Urcarea continuă.
La final, muntele, prin cel mai înalt vârf al său, te răsplătește cu imagini pe care mintea singură nu le-ar fi putut închipui. În zare se văd siluetele impozante ale Munţilor Baiului, Bucegilor şi chiar ale Munţilor Făgăraş. În paradisul alb totul este feeric. Coborârea se face urmând banda roşie care duce spre creasta Bratocea.
„Ciucaşul ne întâmpină cu o grădină mereu înflorită şi presărată cu turnuri, cu toate stâncile lui ciudate, cu brăduţi ninşi ca într-o zi de Crăciun“, Anne Mary Oană.
GALERIE FOTO
Text: Laura Zmaranda; Foto: Ciprian NĂSTASE
Revista Lumea Satului nr. 24, 16-31 decembrie 2016 – pag. 54-55