Şi asta nu pentru că se înregistrează o creştere economică de 3,9%, după cum anunţa mândru premierul Ponta, ci pentru că, după cum spun mai toţi românii, „se tot fură de vreo douăzeci şi ceva de ani şi tot a mai rămas ceva de luat“.

Bogată, bogată, dar cum se face că din belşugul ăsta nu se înfruptă decât unii, cei mai mulţi protejaţi ai unor structuri cu responsabilităţi la nivel naţional sau local? Simplu! Se mai înlocuiesc borduri la străzi, se mai sapă un şanţ ori se mai

De câte ori calc printr-o pădure, sau mi-o doresc în zilele caniculare, mă gândesc la istoria ei pierdută în negura timpului. Doar scrierile unor cărturari sau ale unor iubitori împătimiţi ai codrului ne mai pot face legătura cu trecutul acestuia. Un trecut rupt parcă de prezent ce face să ne întrebăm de fiecare dată ce a fost şi ce a mai rămas din falnicele noastre păduri.

Erau, firesc, alte vremuri, alţi oameni, altă cultură. Am evoluat demografic, fizic, psihic, social, cultural, dar

Cum să se apuce adevăraţii fermieri de treabă când văd că în jurul lor unii beneficiază de subvenţii pe animale virtuale, iar lor le rămâne doar promisiunea că poate vine cineva, fie ei şi chinezi, să le cumpere producţia ca să poată continua afacerea?

Minunat să stai tolănit cu palmele sub ceafă şi să-ţi vină milioanele în cont, în vreme ce alţii transpiră „la coada vacii“ pe mai nimic.

Până la urmă s-ar părea că suntem beneficiarii unei descoperiri epocale: animale

Iată o întrebare care se vehiculează tot mai des în ultima vreme printre consumatori, dar mai cu seamă printre crescătorii de vaci de lapte.

La o recentă întâlnire a acestora, Achim Irimescu, fost secretar de stat în MADR, actual reprezentant permanent al României la Bruxelles, avertiza foarte tranşant că din aprilie 2015, când se va desfiinţa cota de lapte în Uniunea Europeană, s-ar putea „să nu prea mai putem bea lapte autohton“, deşi producţia la nivel naţional, precum şi