Creșterea bondarilor, o afacere rentabilă și necesară

Bondarul (Bombus) este o insectă asemănătoare cu albina, dar mai mare și având un corp păros, cu dungi negre și galbene, ușor de recunoscut. Este o insectă colonială, prezentând un polimorfism asemănător cu al albinelor, cu femelele ca lucrătoare. În mediul natural, își organizează colonii de până la 300 sau chiar 400 de indivizi, în pământ, preferabil în cuiburile unor mamifere (orbete, cârtiță, șoarece etc.) sau în golurile de la baza copacilor bătrâni. În aceste colonii se construiesc faguri în care se depun ouă și o miere dulce-amăruie, specifică.

Adulții se hrănesc mai ales cu polen și nectar, rezervele de miere fiind folosite foarte rar în perioada de activitate. În toamnă majoritatea membrilor coloniei mor. Rămân doar femelele fecundate, care încep primăvara construirea unui nou cuib. Ele realizează câteva celule din ceară pe care le umplu cu polen și în care depun ouă. Larvele apărute sunt îngrijite până la maturitate, când preiau toată munca, devenind lucrătoare.

În țara noastră trăiește în toate zonele, din Delta Dunării și până în regiunile de gol alpin. Este, de asemenea, răspândit în toată Eurasia, până la ora actuală fiind catalogate peste 250 de specii și subspecii.

În atenția cercetătorilor

În ultimii ani, odată cu dezvoltarea tot mai accentuată a culturilor din spații protejate, precum sere și solarii, interesul asupra bondarilor a crescut exponențial. Până în urmă cu 25-30 de ani, cel puțin în România, stârneau mai mult interesul copiilor, care îi foloseau ca obiect de joacă, înțepătura lor nefiind dureroasă și rareori iritantă. Și tocmai această calitate i-a adus în atenția agricultorilor.

În sere și solarii, polenizarea florilor reprezintă una dintre cele mai complicate probleme. Este știut că la multe specii polenizarea directă este imposibilă. Chiar și la speciile unde ea poate avea loc, eficiența este destul de redusă. În absența polenizării nu pot exista produse. Tratamentele pentru creșterea eficienței polenizării au dat rezultate destul de slabe, iar substanțele folosite nu au fost dintre cele mai „sănătoase“. O altă variantă, mult mai eficientă, dar deosebit de laborioasă, o reprezintă polenizarea manuală. În această situație, procentul florilor polenizate poate depăși 75%, dar manopera este multă și foarte delicată. În plus, nu întotdeauna poate fi „ghicit“ momentul optim pentru polenizare.

Un ajutor eficient pentru legumicultori

Așa se face că, pe la începutul anilor ’90, cercetătorii au căutat o soluție naturală de polenizare, aplicabilă și în spații protejate. O primă opțiune au fost albinele, care, deși foarte eficiente, prezintă dezavantajul de a deveni destul de ușor agresive. Mușcătura lor este, după cum se știe, dureroasă și destul de periculoasă. La unele persoane poate cauza chiar moartea. În căutarea unei alte soluții, cercetătorii au ajuns la rudele lor, mai blânde și mai puțin pretențioase, bondarii. Așa cum deja am arătat, aceștia au un mod de viață asemănător.

Într-un timp destul de scurt, în Olanda, apoi și în Spania și Belgia, au apărut crescătoriile de bondari. Inițial, erau doar activități conexe ale marilor cultivatori în sere și spații protejate. Ulterior au devenit o afacere în sine. Astăzi există mari firme care realizează o cifră de afaceri de mai multe milioane de euro anual doar din creșterea bondarilor, cum ar fi Koppert sau Agrobio. În țara noastră, din păcate, deși au existat încercări, încă nu s-au dezvoltat afaceri cu bondari. Asta cu toate că un stup cu o regină, 60-80 de lucrătoare, trântori, pupe, ouă și larve se vinde cu aproximativ 300 de lei.

Niște albine mai puțin pretențioase

Practic, modul de creștere a bondarilor este similar cu cel al albinelor, cu diferența că sunt mult mai puțin pretențioși. Pe lângă aceasta, având în vedere că nu se urmărește obținerea mierii de o anumită calitate, nu este necesară deplasarea stupilor în funcție de cultura dominantă a zonei. Dar, ca și albinele, sunt sensibili la majoritatea pesticidelor folosite în agricultură, astfel încât este indicată creșterea lor în zone unde se practică o agricultură mai puțin chimizată. În perioadele când au loc stropiri, stupii se închid pentru câteva zile. Atât timp cât au suficientă hrană în stup, bondarii nu sunt afectați.

Pentru creșterea bondarilor sunt necesari stupi, câteva rame, și un teren corespunzător, aflat într-o zonă cu vegetație abundentă și înflorire decalată, progresivă, pe o perioadă cât mai lungă. Bondarii devin activi la temperaturi de peste 10ºC și rămân astfel până la 30ºC. Pentru că nu li se recoltează produsele și nu li se aplică tratamente speciale, necesită mai puțină îngrijire decât albinele. Cea mai mare importanță trebuie acordată selecționării reginelor și formării de noi roiuri, acesta fiind principalul obiectiv urmărit.

Motive suficiente...

Un crescător român de bondari, Stan Teodor, din comuna Răuceşti, județul Neamţ, a postat cu câțiva ani în urmă pe Internet următoarea scrisoare: „Caut un partener român sau italian pentru a înființa, în Italia, o crescătorie de bondari polenizatori. Stăpânesc în totalitate tehnologia creșterii și înmulțirii bondarilor, întrucât am deja 3 ani de când mă ocup de înmulțirea lor – în primul an începând cu numai 200 de bondari. În momentul de față am cca. 20.000 de mătci și cca. 15.000 de trântori – și aceasta numai într-un ciclu de înmulțire pe an și cu cheltuiala totală ce nu a depășit 200 de euro. Amenajările pentru crescătorie nu vor dura mai mult de vreo 5 zile. Într-un simplu autoturism pot transfera toți cei cca. 40.000 de bondari, deoarece sunt în stare de gogoși și devin activi numai după 6 zile de căldură. 40.000 de bondari în gogoși nu cântăresc mai mult de 6 kg, iar ca volum nu depășesc o cutie de 40x40 cm“. Așadar, iată cam care ar fi coordonatele unei astfel de afaceri, descrise de cineva care a încercat-o.

Motive de a începe o afacere cu bondari? Mai mult decât suficiente! De exemplu, pentru polenizarea eficientă a tomatelor se recomandă utilizarea a 4-6 stupi/ hectar, iar la fiecare 3-4 săptămâni introducerea altor 4 stupi. În cazul livezilor protejate cu plasă, necesarul este de 2-3 ori mai mare. Cât despre avantajele utilizării polenizării cu bondari, lista este lungă: polenizare garantată la o singură vizită; bondarii sunt activi pe orice vreme, nu sunt influențați de prezența sau absența soarelui. Dintre toți polenizatorii naturali, bondarii vizitează cele mai multe flori, iar polenizarea nu mai depinde de condițiile climatice și de prezența polenizatorilor naturali. Productivitatea crește prin obținerea unui număr maxim de flori polenizate. De asemenea, crește calitatea fructelor și se reduce numărul de fructe deformate și nevandabile. Totodată scade riscul apariției Botrytis-ului la nivelul fructelor.

Alexandru GRIGORIEV

Revista Lumea Satului nr. 9, 1-15 mai 2017 – pag. 26-27