Finanțarea afacerilor cu capital românesc, în derizoriu

Cristian Ursache: „Se acordă credite doar societăților cu profit precum al multinaționalelor“

„În permanență trebuie să inovezi, să te adaptezi în piață. Niciodată nu poți să spui „gata, am făcut totul“ sau „societatea pe care o conducem a atins capacitatea maximă“. Trebuie să inovăm, să dezvoltăm capacitatea de producție, să îmbunătățim activitatea și lucrul acesta îl putem face doar în echipă.“ Acestea sunt principiile în baza cărora funcționează fabrica de procesare a cărnii de la Chitila. Directorul general al societății, Cristian Ursache, ne-a vorbit în interviul de față despre provocările inerente dintr-o piață atât de concurențială precum cea dezvoltată în jurul industriei de procesare, dar și despre eforturile de a rezista economic în lipsa unor strategii care să susțină afacerile cu capital românesc.

„Este cel mai greu sector de activitate în momentul de față“

Reporter: Care era situația fabricii de procesare Integra la momentul la care ați fost numit director general al societății?

Cristian Ursache: Când am venit la Integra, având formare de analiză financiară, scopul meu a fost să rentabilizez această afacere și am căutat tot timpul sprijinul acționariatului. Împreună cu dl Sămărescu am început eforturile pentru a da o față nouă societății și să ne demonstrăm că se poate face o activitatea viabilă în cel mai greu sector de activitate din acest moment în România. Este o provocare mare, care de multe ori nu mai depinde de capacitățile noastre, sunt provocări care țin de partea legislativă. În ultimul an am întâmpinat și impedimente legate de situația la nivel european și chiar mondial, cum ar fi creșterea prețurilor la energie, care ne-au afectat enorm. Împreună încercăm să găsim soluții și găsim sprijin și la partenerii noștri pentru a nu face rabat la calitate.

Rep.: Ce capacitate de producție are fabrica în momentul de față?

C.U.: Capacitatea de producție este de cca 500 de tone pe lună, în cazul procesării. Avem luni în care ne apropiem de 400 de tone și luni în care depășim cu 200 de tone capacitatea de produs finit. Dacă vorbim și despre achiziția de piese și comercializarea acestora, atunci se poate adăuga peste această cantitate. Peste 90% din achiziții o reprezintă carcasele de porc, iar restul de 10% o reprezintă carcasa de vită și de oaie. Produsele finite ajung în cel mult 24 de ore la magazine sau platformele supermarketurilor, doar produsele congelate, destinate în special sectorului Horeca, au un timp mai îndelungat de livrare, respectiv o săptămână.

„Investiția totală este de peste 2 milioane de euro“

Rep.: Ce investiții s-au făcut?

C.U.: Vorbim despre investiții mari. Inițial am făcut reparații capitale la toate echipamentele din secțiile de producție. Am achiziționat echipamente pentru tranșare, cu ultraviolete, detectoare de metale mai performante, un echipament Multivac care a costat cca 80.000 de euro, echipamente pentru ambalare, de vacumat. Au fost și alte investiții mai mărunte, 100.000 de euro au fost redirecționați, spre exemplu, în parcul auto. În total, investițiile au fost de peste un milion de euro. Dacă mai adăugăm și investiția în sistemul de fotovoltaice, atunci vorbim de peste 2 milioane de euro. Sperăm ca această investiție să mai acopere ceva din costurile uriașe cu energia. Suntem în discuții pentru a suplimenta această investiției cu niște panouri pe care le vom pune pe terenul aferent societății, avem 25.000 mp și putem măcar pe 10.000 mp să instalăm sisteme fotovoltaice.

Rep.: Din ce resurse financiare a fost susținută dezvoltarea proiectului Integra?

C.U.: Noi am făcut solicitări pentru a obține resurse pentru investițiile făcute, dar, din păcate, nu am primit aceste finanțări. Au fost niște proiecte IMM Invest, dar nici nu am fost băgați în seamă de bănci. Este dureros că un program gândit de guvernanți pentru a sprijini producătorii români nu poate fi accesat de aceștia. În industria alimentară rentabilitatea nu este mare. Noi știm ce probleme au producătorii români, știm cum este parteneriatul cu hypermarketurile care plafonează prețurile de achiziție și știm, de asemenea, ce se întâmplă cu salariul minim pe economie.

„În ultimii doi ani costurile majorate ale energiei le-am suport din marja noastră comercială“

Rep.: Ați menționat investiția în panouri fotovoltaice ca o șansă de a reduce costurile.

C.U.: Consumul de energie al fabricii este foarte mare. Ca reper pot să vă spun că, de la cheltuieli cu energia și gazul de 100.000 de lei în 2021, am ajuns acum la peste 250.000 de lei. Costurile sunt uriașe și noi trebuie să le transferăm în prețul produselor noastre. Având în vedere puterea de cumpărare a populației, de foarte multe ori aceste costuri trebuie să le suportăm noi, din marja noastră comercială. Cam de doi ani așa se întâmplă. Gândiți-vă cât de greu este în condițiile în care societatea înregistrează la final de an profit, banca spune că profitul este mic și că vrea profituri precum au multinaționalele. Atunci nu văd cu ochi buni viitorul acestei industrii în România.

Rep.: Cum vă descurcați cu forța de muncă?

C.U.: Dl Iulian Sămărescu a ajuns la concluzia că trebuie să investești în forța de muncă autohtonă și să nu mai angajăm muncitori din Africa, Asia care, după patru luni de muncă, pleacă în grup. Închipuiți-vă cum este să constați într-o zi că lipsesc de la muncă 17 oameni deodată. Este un impact foarte puternic. Ne-am mobilizat și am depășit această problemă, dar este o lecție dureroasă pe care am învățat-o, fără să avem sprijin de la autorități. Avem cheltuieli pentru a înregistra aceste persoane cu carte de muncă, nu putem să solicităm înlocuirea acestor persoane de la firmele care fac aceste recrutări. O parte din muncitorii străini vin aici cu gândul de a sta o perioadă foarte scurtă și de a găsi o soluție pentru a pleca în Vest.

Laura ZMARANDA