Sistemele automate de monitorizare pot să ne ajute în detectarea timpurie a sfredelitorului porumbului

Sistemele automate de monitorizare constituie un important pas înainte în realizarea unei combateri de precizie a dăunătorilor culturilor agricole și horticole.

În această categorie intră și sfredelitorul porumbului (Ostrinia nubilallis), din ce în ce mai prezent în solele cu porumb ale fermierilor, dar, mai ales, din ce în ce mai păgubitor.

Pe vremuri, în sudul și sud-estul țării, doar o dată la trei ani (în medie) acest dăunător punea probleme cultivatorilor de porumb. În prezent, sfredelitorul porumbului este prezent an de an și cu greu putem să evităm atacul. Pe lângă pagubele cantitative de producție, există un pericol și mai mare. Pe leziunile produse de atacul larvelor se pot instala ciupercile din genurile Fusarium și Aspergillus.

Aceste ciuperci pot să vină „la pachet“ cu micotoxinele (substanțe produse de ciuperci).

Cele mai periculoase micotoxine pentru om și animale sunt deoxynivalenol, zearalenone, fumonisine sau aflatoxine. În ultimul timp sunt foarte mari probleme cu aflatoxinele (produse ale metabolismului ciupercilor din genul Aspergillus).

Chiar recent, a fost o știre cu produse din porumb, retrase de la supermarketuri din cauza depășirii limitelor maxime admise la aflatoxine. Dacă aceste limite sunt depășite, fermierii nu își vor putea valorifica producția, cu consecințe negative asupra profitabilității lor, în contextul incertitudinilor economice recente. De aceea este foarte important ca porumbul să fie protejat de atacul acestui dăunător. Dacă sfredelitorul porumbului este ținut departe avem toate șansele să avem o producție fără micotioxine. Cauzele pentru care Ostrinia nubilallis s-a înmulțit le-am dezbătut în articolele din anii trecuți, pe care le puteți consulta pe pagine de web a revistei.

Cum putem să protejăm plantele de porumb de atacul larvelor sfredelitorulului? Există două soluții, fie folosirea la semănat de hibrizi de porumb toleranți la atacul acestui dăunător, fie tratamentul în vegetație cu un insecticid. Fereastra de aplicare a tratamentului este una foarte scurtă, tocmai de aceea monitorizarea zborului sfredelitorului porumbului cu ajutorul capcanelor feromonale este esențială pentru a ști care este momentul cel mai exact când putem să realizăm  tratamentele. Capcanele se amplasează în lanul de porumb.

Numărul acestroa variază în funcție de suprafața solei. În principiu, la o suprafață de câteva hectare se pot amplasa trei capcane, la distanță egale între ele (de obicei în triunghi, una față de cealaltă). Acestea se verifică de cel puțin două ori pe săptămână. În acest fel se știe cu precizie momentul apariției primilor fluturi și apoi al creșterii numărului de capturi. Dar aici intervin alte probleme. Cine citește capcanele? Cine are răbdare să numere fluturii prinși în capcane? În timpul curbei maxime de zbor, pot să fie și de la câteva zeci până la sute de fluturi capturați. Vă dați seama cât timp ia să numeri atâția fluturi. Feromonii actuali pentru monitorizarea sfredeliotrului porumbului nu sunt 100% selectivi pentru această specie.

Pe lângă specia țintă, în capcane se mai prind fluturi aparținând altor specii, cum ar fi omida fructifiațiilor (Helicoverpa armigera), buha semănăturilor (Agrotis segetum), buha gamma (Agrotis ipsilon). După cum știm, fermierii nu sunt entomologi. Să spunem că fluturii din speciile menționate anterior se deosebesc relativ ușor de Ostrinia nubilallis. Dar în capcane mai pot fi prinși fluturi aparținând unor specii asemănătoare cu dăunătorul țintă. De exemplu, fluturii speciei omida de stepă (Loxostege sticticalis) se deosebesc mai greu de cei ai sfredelitorul porumbului, dacă nu ești specialist. Referitor la specialiștii în protecția plantelor, din păcate aceștia sunt din ce în ce mai puțini față de perioada de glorie a acestui domeniu de activitate, de acum 30-50 de ani.

O alternativă la capcanele clasice sunt sistemele automate de monitorizare. În ce constă acestea? Dintr-o capcană entomologică (de obicei în formă Delta) la care atașăm o cameră foto, care transmite imaginile cu capturile direct pe telefonul mobil sau calculatorul fermierului. În prezent există o varietate de capcane entomologice automate, unele mai complexe, altele mai simple, dar toate fac același lucru, sunt „ochiul din câmp“ al fermierului. Acesta nu mai trebuie să se deplaseze zilnic în câmp pentru a verifica capcanele, pur și simplu se uită pe telefonul mobil pentru a vedea capturile.

Pentru unele tipuri de capcane există și aplicații cu program de numărare a fluturilor și elaborare a avertizării pentru efectuarea tratamentului, în funcție de parametrii zborului insectelor, pentru fiecare specie dăunătoare în parte. Toate bune și frumoase, dar există multe lucruri de îmbunătățit la aceste sisteme.

În ultimii ani am testat diferite tipuri de capcane automate pentru monitorizarea zborului sfredelitorului porumbului, prin urmare am văzut care sunt plusurile, dar și minusurile lor.

Ce mai este de îmbunătățit la sistemele automate de monitorizare? În primul rând, în cazul sfredelitorului porumbului nu există un feromon foarte selectiv. Astfel, în capcane, pe lângă specia țintă monitorizată, se pot prinde diferite specii de fluturi, unele asemănătoare cu sfredelitorul (așa cum am scris mai sus).

Prin urmare, softul de numărat și identificat fluturi poate fi „păcălit“ și poate contabiliza și fluturii aparținând altor specii. Sigur, în teorie există softuri cu algoritmi de învățare automată, dar și în acest caz poate fi dificil dacă, de exemplu, capturile din capcane se suprapun. Ideal ar fi ca feromonii folosiți la capcanele automate să fie foarte selectivi. Or, din păcate, în cazul sfredelitorului porumbului nu prea sunt.

Pentru un fermier, care nu știe entomologie aprofundată, ar fi dificil de apreciat, pe baza imaginilor, câte capturi sunt de Ostrinia nubilallis, din totalul capturilor. Unele firme au rezolvat problema aglomerării de capturi, având un sistem automat de înlocuire a plăcilor adezive. Există și capcane automate care, în loc de feromoni, folosesc lumina pentru capturarea fluturilor (aceștia având un zbor crepuscular sau nocturn). Dar și în acest caz, pe lângă specia țintă ce face obiectul acestei monitorizări (sfredelitorul porumbului) se mai prind și fluturi din alte specii.

O altă problemă pe care am constatat-o este faptul că fluturii se pot prinde de placa adezivă cu spatele, caz în care este vizibilă partea ventrală a acestora.

Pentru un entomolog nu este o problemă să identifice sfredelitorul, dar pentru fermier este greu să își dea seama ce specie este, analizând imaginile cu fluturii care s-au prins cu „spatele”. O altă problemă pe care am identificat-o este cu amplasarea capcanelor automate. În mod normal, acestea ar fi trebuit amplasate în câmp, în lanul de porumb, dar, din motive de securitate, fermierii amplasează aceste capcane în zone împrejmuite. Prezența unei capcane cu cabluri și panou fotovoltaic este o bună atracție pentru hoți, prin urmare sistemul automat de monitorizare nu ar avea viață lungă în câmp.

Pe de altă parte, amplasarea capcanei automate într-o incintă împrejmuită (chiar dacă acea incintă se află aproape de lanul de pourmb) nu mai poate reflecta foarte fidel curba de zbor a sfredelitorului. S-ar putea să existe un interval de timp între momentul sosirii primilor fluturi în lanul de porumb și cel în care apar primele capturi în capcanele automate, amplasate într-o incintă împrejmuită, drept consecință se poate rata momentul optim pentru efectuarea tratamentului în vegetație. Un alt incovenient este prețul ridicat al acestor capcane.

Teoretic, pe măsura trecerii timpului și a evoluției tehnologiei, acestea se vor ieftini. Deocamdată, situația geopolitică este incertă și, odată cu aceasta, și evoluția în timp a prețurilor noilor tehnologii este la fel de incertă. O altă problemă ține de oameni. Este foarte important ca beneficiarii acestor sisteme automate de monitorizare să fie foarte instruiți atât în ceea ce privește întreținerea acestui sistem, precum și în ceea ce privește folosirea aplicațiilor și softurilor care însoțesc aceste capcane. Iar în acest caz, după cum cred că v-ați dat seama, mai este mult până departe. Înainte de a instrui oamenii trebuie să avem formatori (cei care îî învață pe fermieri), dar aceștia nu se pot găsi la tot pasul.

Sistemele automate de monitorizare reprezintă viitorul în protecția plantelor. Acestea ne pot ajuta să detectăm cât mai exact momentul apariției dăunătorilor (inclusiv sfredelitorul porumbului) și datorită lor putem realiza o combatere cât mai țintită, conform cerințelor pactului verde european (Green Deal). Dar, în același timp, mai este multă muncă de făcut până ce aceste sisteme să fie bine puse la punct ca să răspundă nevoilor fermierilor, mai ales în condițiile țării noastre.

Explicații foto

Foto 1 și 2 – Plante de porumb frânte din cauza atacului larvelor sfredelitorului porumbului

Foto 3 – Larvă de sfredelitorul porumbului aflată la baza plantei de porumb frânte

Foto 4 – Capcană automata într-o incintă împrejmuită

Foto 5 și 6 – Mai multe specii de fluturi pot „păcăli“ softul de numărare și identificare automată a speciei țintă

Dr. ing. Emil GEORGESCU, INCDA Fundulea