Cioara de semănătură face ravagii la floarea soarelui si porumb!

În primăvară au fost probleme mari cu atacul ciorilor de semănătură (Corvus frugilegus) la porumb și cu atacul porumbeilor sălbatici la floarea soarelui sau la soia (acolo unde s-a semănat). Revenind la porumb, în sudul țării, știu situații în care fermierii au fost nevoiți să semene și de două ori porumbul din cauza ciorilor de semănătură.

Atacul acestora a avut loc înainte de răsărirea plantelor sau când acestea se aflau în primele faze de vegetație, păsările consumând ce a mai rămas din bobul din care a răsărit planta. Mulți ar fi fost tentați să creadă că dacă am trecut cu bine de primăvară nu vor mai fi probleme. Din păcate nu este așa.

După porumb, păsările s-au reorientat către pepeni, în acest an producând pagube mari (conform relatărilor fermierilor din mass-media). De asemenea pot ataca sistemele de irigare prin picurare, folosite pentru creșterea legumelor în câmp sau a porumbului (situații rare ce-i drept), pentru a se adăpa.

Pe măsură ce se coace rodul la porumb și floarea soarelui, ciorile sunt prezente să se înfrupte cu acestea. Ele și-au potolit pofta de mâncare, fermierul a rămas cu paguba și cu datoriile ! Asta pe lângă faptul că în multe zone din sudul țării, sud-vest, zona de vest dar și Dobrogea a fost secetă puternică și culturile de primăvară iar suferă.

Zilele trecute, în vestul județului Călărași, la prima oră a dimineții, într-un lan de floarea soarelui, am văzut câteva sute de ciori. Acestea stăteau pe calatidii și se hrăneau tacticos cu semințele aflate în faza de umplere. Cojile de la semințe se găseau, cu preponderență, pe partea de sus a calatidiului. La unele calatidii am constatat că lipesc și jumătate dintre semințe. Când m-au văzut ciorile și-au luat zborul spre mijlocul solei, dar am apucat să fac câteva fotografii cu ele, pe care vi le prezint în acest articol.

La porumb, ciorile sfâșie știuleții cu ciocul și se înfruptă cu boabele, mai ales cele din prima jumătate. La floarea soarelui, ciorile se pot hrăni cu calatidiile aflate în orice zonă a solei, fie la margine, fie înspre interior. La porumb ciorile se hrănesc mai mult cu boabele din știuleții aflați spre marginea solei.

Pagubele produse în această fază de dezvoltare a culturii nu pot să fie cuantificabile cu ușurință, dar anii trecuți, nu am observat o densitate așa mare de păsări, față de ceea ce se întâmplă acum. La porumb în urma procesului de hrănire al ciorilor de semănătură, se pot instala diferite mucegaiuri cu posibile consecințe negative care decurg de aici, posibil micotoxine peste limita maximă admisă (LMA).

Ce ar fi de făcut în această perioadă ? Cum putem proteja rodul de floarea soarelui sau porumb de atacul ciorilor de semănătură ? Depinde și de ce suprafețe avem. Dacă sunt mai mici, să zicem de zeci de hectare, putem să apelăm la niște zilieri, care să alunge ciorile din lan.

La vederea omului acestea fug. Dar dacă vorbim de sute sau mii de hectare acest lucru este mai greu. Pe termen scurt și mediu, tunul antipăsări poate să țină ciorile departe. Dar după cum bine știți acestea sunt foarte deștepte și după un timp se obișnuiesc cu sunetele produse de acesta, la intervale regulate de timp.

Din observațiile personale în primii doi ani, tunul a fost foarte eficace, ciorile se speriau și părăseau locul. Din al treilea an au început să se obișnuiască și se apropiau din ce în ce mai mult de tun, fără să mai fie stresate de zgomotele produse. Am auzit și situații în care ciorile stăteau pe tunul antipăsări, ceea ce nu pare imposibil.

Soluțiile cu panglicile lucioase care sclipesc în bătaia vântului (sau CD-uri vechi) ține doar pe termen scurt. Ca și în cazul tunului antipăsări, ciorile se obișnuisc rapid, văd că nu este nici o amenințare la adresa lor. La început de iunie, am văzut porumb distrus de ciori, chiar lângă bețele cu panglici. Aceeași poveste și în cazul sperietorilor de ciori, pe termen scurt au avut succes în ținerea păsărilor la distanță, apoi acestea s-au obișnuit și se hrăneau lângă sperietori.

În comerț mai se găsesc aparate care scot sunete asemănătoare cu ale păsărilor prădătoare. Sincer pe acestea din urmă nu le-am testat, așa că nu pot să îmi fac deocamdată o părere. În comerț mai sunt repelenți „minune”, fie aplicați ca și tratament la sămânță fie pe suprafața solului (acesta din urmă fiind și îngrășământ). Pot să vă spun că ceea ce am testat în ultimii ani nu a avut nici un efect repelent. Vorba proverbului „la pomul lăudat, să nu vii cu sacul”.

În urma observațiilor efectuate în câmp, în ultimii ani, am constatat că singurii „repelenți” care țineau păsările departe erau semințele tratate insecticide pentru combaterea rățișoarei porumbului sau alți dăunători de sol.

Variantele experimentale cu porumb tratat cu aceste insecticide erau întregi în timp ce variantele cu porumb netratat (sau doar tratament efectuat în vegetație) au fost devastate de ciorile de semănătură, în primăvară.

Revenind la atacul ciorilor asupra porumbului și a florii soarelui, în a doua parte a verii, acesta nu este nicidecum o noutate. Ceea ce surprinde este amploarea atacului. Față de anii trecuți, cel mai probabil populația ciorilor de semănătură a crescut. Drept pentru care primăvara și în ultima parte a verii sunt probleme. Cine plătește „factura” ? Fermierii dar și noi toți, indirect. Dacă fermierii au profit, plătesc taxe și impozite, asta înseamnă plus valoare adusă de agricultură țării.

Dacă fermierii ies pe minus, nu au de unde să mai plătească taxe și impozite. Tocmai de aceea protecția culturilor de primăvară împotriva ciorilor de semănătură este foarte importantă. Ar fi necesară o colaborare interdisciplinară și alocarea de finanțări importante pentru a se încerca rezolvarea aceste probleme, în condițiile în care vânătoarea ciorilor este interzisă, acestea fiind considerate specie protejată.

Ca și cercetător eu aș pune niște întrebări. Cum s-a ajuns aici ? De ce a crescut populația ciorilor de semănătură în România în ultimii ani ? Ce se întâmplă cu dușmanii naturali ai ciorilor de semănătură în România ?

S-a făcut o estimare recentă a populațiilor ciorilor de semănătură în țara noastră ?  Care este nivelul populației uliilor porumbari (Accipiter gentilis) în prezent, în țara noastră ? Care este nivelul populației șoimilor călători (Falco peregrinus) în prezent, în țara noastră ? Care este nivelul populației șoimilor dunăreni (Falco cherrug) în prezent, în țara noastră ? Dar populația bufnițelor ? Toate aceste specii sunt dușmani naturali care pot limita populația ciorilor de semănătură.

Ce se întâmplă cu speciile de păsări prădătoare ? Cum se pot înmulți acestea ca să limiteze, în mod natural, populația ciorilor de semănătură, în condițiile în care vânătoarea acestora din urmă este interzisă ?

Toate aceste întrebări ar putea constitui subiectul unui proiect de cercetare interdisciplinară. Ca să știm cum să ținem ciorile de semănătură departe de culturile de primăvară, ar trebui să aflăm cauzele pentru care a crescut populația lor așa de mult în ultimii ani. Trebuie să mergem la cauză, altfel nu avem nici o șansă să ținem înaripatele departe de cucuruz (și nu numai).

Până la noi proiecte (incerte, în condițiile austerității din zilele noastre), ce pot face fermierii ? Să alterneze metodele mai sus menționate, sperietori, tun antipăsări, aparate care imită sunetele prădătorilor naturali. Și, acolo unde se poate, să fie tocmiți niște zilieri care să stea de pază în câmp, câteva săptămâni, până ce trece pericolul. Din păcate oameni se găsesc din ce în ce mai greu.

Pe termen lung, roboții agricoli sau dronele (care să zboare deasupra lanului și să emită sunetele similare cu ale păsărilor de pradă), ar putea fi o soluție, dar câți dintre fermierii noștri și le-ar permite, în condițiile în care mulți au datorii azi ? Prin urmare problema ciorilor de semănătură va fi din ce în ce mai complicată. Mai avem resursă umană calificată care să se poată ocupa de această problemă, la nivel național ? Dar resurse financiare ?

Dr. ing. Georgescu Emil, INCDA Fundulea