Ploșnița verde a tomatelor (Nezara viridula), prezentă în grădini

Ploșnița verde a tomatelor (Nezara viridula) este o specie relativ nouă în peisajul agricol și horticol autohton, fiind originară din Africa (Etiopia). De pe acest continent ploșnițele s-au răspândit în aproape toată lumea, devenind unul dintre cei mai periculoși dăunători invazivi de pe glob.

Insectele au abilitatea de se dezvolta atât în zone cu climă mai caldă dar și în cele cu climat temperat. La noi în țară a fost semnalată în județul Arad, în anul 2013, dar este foarte posibil ca ploșnițele să fi fost prezente cu câțiva ani mai devreme.

De ce este așa de periculoasă această specie? În primul rând are o polifagie foarte pronunțată. Chiar dacă tomatele sunt gazdele principale, au fost semnalate peste 180 de specii de plante gazdă, cum ar fi vinete, ardei, cartofi, castraveți, vărzoase.

De asemenea atacă și speciile de pomi sau arbuști fructiferi cum ar fi piersicul, coacăzul, zmeurul, dar și specii de flori. La o primă citire am fi tentați să credem că ploșnița verde a tomatelor este un dăunător horticol. Nimic mai fals, insectele se pot hrăni și cu specii de cereale cum ar fi orez, sorg, porumb sau leguminoase pentru boabe cum ar fi soia sau fasolea.

În nordul Italiei ploșnița verde a tomatelor poate produce pagube importante la porumb sau soia. De asemenea în Brazilia ploșnițele produc pagube însemnate la soia. Cu mențiunea că acolo soia este cultivată pe suprafețe foarte mari, ceea ce înseamnă o cantitate mare de hrană pentru ploșnițe.

La noi în țară, deocamdată nu sunt semnalate probleme la culturile mai sus menționate, deși ploșnițele se pot întâlni în câmp, pe soia sau porumb. În schimb, cele mai mari pagube le produc ploșnițele verzi în culturile de tomate sau ardei din câmp, în luna august, dar și în spațiile protejate (dacă nu sunt întreprinse măsurile de combatere). Prin urmare, cu cât o insectă are mai multe plante gazdă cu atât este mai greu să scapi de ea.

În al doilea rând, femelele au o prolificitate foarte mare, pot depune până la 260 de ouă, în grupuri de câte 30-130. Aici mai intervine o problemă, entomofauna utilă, în special speciile de paraziți oofagi nu se pot dezvolta pe ouăle speciei Nezara viridula. Deci în zonele nou invadate, nu există barierele naturale de limitare a populației ploșniței invazive, cum ar fi speciile de paraziți.

Gradul de parazitare al ouălor este redus. Nici prădătorii nu au un succes foarte mare cu această specie invazivă de ploșnițe.

De asemenea, insectele acestei specii se pot deplasa pe distanțe mari. Cercetările efectuate în Japonia au scos în evidență că o femelă se poate deplasa prin zbor un kilometru pe zi între locurile unde se hrănește și cele unde va depune ponta.

Alte cercetări au descoperit că pe durata vieții lor ploșnițele verzi ale tomatelor se pot deplasa sute de kilometri. Acest lucru înseamnă că acest dăunător este aproape imposibil de eradicat în zonele unde fost detectat pentru prima oară. 

Insectele nu se pot combate cu ușurință. În literatura de specialitate s-au raportat rezistența ploșnițelor verzi ale tomatelor la multe insecticide. La congresul european de entomologie din Napoli (2018) am văzut cercetări privind capacitatea ploșnițelor de a se curăța, ceea ce înseamnă o posibilă eficacitate redusă a tratamentelor chimice pentru combatere.

Câteva cuvinte despre ciclul de dezvoltare. La noi în țară, ploșnițele au două generații pe an. Perioada de dezvoltare a unei generații, durează, în medie, între 60 și 70 de zile. În zonele cu climat cald ploșnițele pot prezenta patru generații pe an. În spațiile protejate acestea se pot dezvolta tot anul.

În luna august, în grădini sau în câmpurile cultivare cu tomate sau ardei, au apărut nimfele celei de-a doua generații. În general se află în stadiile III, IV și V. Acestea sunt asemănătoare cu adulții și parcurg cinci stadii până la dezvoltarea completă.

Ca orice ploșniță vegetală, acestea înțeapă fructificațiile plantelor gazdă, injectând saliva care are rolul de a dizolva țesuturile, pentru ca apoi să fie consumate. Sunt atacate atât tomatele verzi (sau ardeii) cât și cele aflate aproape de maturitate.

Tomatele sau ardeii atacați pot prezenta zeci de înțepături, devenind improprii consumului. Aceste plante nu mai pot să fie prelucrate (pentru conserve) sau să fie puse la murat. Problema nu este dacă avem în grădina din spatele casei sau în câmp câteva ploșnițe. Atunci când avem sute de ploșnițe sau mai multe, ar trebui să ne facem griji.

Prin urmare monitorizarea grădinilor sau a solelor mai mari unde se cultivă tomatele sau ardeii în sistem industrial, este esențială pentru a se putea interveni atunci când situația o cere. Pe suprafețe mari, dacă se constată o densitate ridicată a ploșnițelor adulte (sau a nimfelor) se recomandă tratamentul cu un insecticid omologat pentru cultura tomatelor. Atenție mare la intervalul de pauză (dintre ultimul tratament și recoltare).

Adunatul ploșnițelor și distrugerea lor este o metodă fezabilă numai pentru suprafețele mici, cum ar fi grădina din spatele casei. Dacă vorbim de suprafețe mari este imposibil.

Pe net există multe recomandări privind combaterea biologică a ploșniței verzi a tomatelor. Aceste informații trebuie privite cu o anumită rezervă, sunt mulți care vor să „vândă pielea ursului din pădure”. Din informațiile mele sunt puține cercetări în țară privind combaterea biologică a ploșniței verzi a tomatelor.

În concluzie trebuie să întreprindem toate măsurile preventive și curative pentru a ține ploșnițele verzi departe de grădinile noastre (sau sole mari). Monitorizarea este de bază, trebuie să fim cu ochii pe culturi ca pe butelie, ca să știm cât mai exact când sosesc ploșnițele în lan. Există și niște variante de monitorizare cu ajutorul capcanelor entomologice care pot să fie folosite să știm cât mai exact sosirea „musafirilor nepoftiți”.

Ploșnița verde a tomatelor (Nezara viridula) este un dăunător invaziv foarte polifag, adaptat atât la climatul temperat cât și la cel cald, care produce pagube ridicate la culturile de tomate și ardei la noi în țară, în special în luna august, dar, pe viitor, ar putea să pună probleme inclusiv la porumb sau soia, așa cum se întâmplă în Italia.  De aceea este bine de luat în seamă acest dăunător și să acționăm numai atunci când situația din teren o cere.

Explicații foto

Larve de ploșnița verde a tomatelor pe o tufă de roșii cherry

Larve de ploșnița verde a tomatelor pe știuletele de porumb

Dr. ing. Emil GEORGESCU, INCDA Fundulea