Scris de Lumea Satului în 21 Octombrie 2024. Publicat în Agrotehnica.

Muștele cerealelor au redevenit dăunători principali la grâu și orz

Distribuie:

Trăim vremuri grele. În ultimii cinci ani, patru au fost secetoși. De asemenea, prețurile la inputuri au crescut foarte mult în ultimii ani, practic cheltuielile la hectar s-au dublat, așa că orice pierdere de recoltă, inclusiv din cauza atacului insectelor dăunătoare, poate face diferența între profit și pagubă. Orice kilogram în plus la hectar este foarte important, la final, în balanța costuri-beneficii.

În ultimii ani, muștele cerealelor au început să pună din nou probleme fermierilor, atât celor din vestul, sudul și sud-estul țării, cât și celor din Transilvania. Care au fost cauzele? Să ne uităm puțin în trecut. În urmă cu câteva decenii, odată cu generalizarea tratamentului semințelor împotriva gândacului ghebos (Zabrus tenebrioides) și al viermilor sârmă (Agriotes spp.) se considera că acesta are un anumit grad de eficacitate și pentru controlul atacului larvelor muștelor cerealelor.

Numai că, chiar înainte cu mai mulți ani de banarea neonicotinoidelor (substanțe active sistemice), fermierii nu mai tratau sămânța de grâu decât cu un fungicid, considerând că toamnele lungi și secetoase nu sunt favorabile dăunătorilor de sol și, prin urmare, nu se justifică o cheltuială în plus cu insecticidul. Socotelea de acasă nu s-a potrivit cu cea din târg și în timp, rezerva biologică a dăunătorilor care atacă cerealele de toamnă, când plantele se află în primele faze de vegetație, a crescut.

Același lucru s-a întâmplat și cu rezerva biologică a muștelor cerealelor. Pe lângă neefectuarea tratamentului semințelor, sunt și alți factori care au dus la creșterea populației dipterelor dăunătoare.

Primul dintre aceștia este monocultura. Din motive financiare, mulți fermieri seamănă grâu după grâu sau au o rotație scurtă de doi ani. Deși, în tehnologiile clasice, se menționează faptul că grâul se poate cultiva doi ani la rând, din punctul de vedere al protecției plantelor nu se recomandă monocultura.

Cercetări efectuate la noi în țară au scos în evidență faptul că populația dăunătorilor, inclusiv a muștelor cerealelor, a crescut foarte mult, în cazul monoculturii grâului (sau orzul semănat după grâu). De asemenea, și o rotație scurtă, în care grâul revine după 2 ani pe aceeași solă, poate favoriza creșterea populațiilor dăunătorilor, mai ales dacă sola cu grâu se află în apropierea celei unde a fost grâu anul trecut.

Despre fertilizare echilibrată, cred că toți știu, problema este că, pe măsură ce prețurile la îngrășăminte cresc (astronomic), șansele ca majoritatea fermierilor să își permită să facă o fertilizare, ca la carte, scad vertiginos. De asemenea, data semănatului este foarte importantă. În ultimul deceniu a existat o tendință de a semăna cât mai devreme cerealele de toamnă, chiar cu câteva săptămâni mai timpuriu, comparativ cu epoca normală.

Sigur, există și multe păreri că noțiunea de „epocă normală“ de semănat este perimată, în condițiile schimbărilor climatice. Dacă plantele de grâu sau orz răsar înainte de 1 octombrie, în cazul toamnelor calde și lungi, acestea vor avea o masă vegetală bogată, exact de ceea ce au nevoie muștele cerealelor.

Nu în ultimul rând, schimbările climatice vin „ca o mănușă“ pentru muștele cerealelor. Toamnele calde și lungi favorizează aceste insecte. Încălzirea globală vine „la pachet“ cu creșterea rezervei biologice a principalelor specii de insecte dăunătoare agriculturii, inclusiv muștele cerealelor.

Există un complex de specii de diptere dăunătoare care atacă cerealele, atât toamna cât și în primăvară. Cele mai importante dintre acestea, prezente la noi în țară, sunt: musca suedeză (Oscinella frit), musca suedeză a orzului (Oscinella pusilla), musca de Hessa (Mayetiola destructor), musca galbenă a cerealelor (Chlorops pumilionis), musca neagră a cerealeor (Phorbia securis), musca cenușie a cerealelor (Delia coarctata) sau opomiza cerealelor (Opomyza florum). În toamnă, atacul larvelor muștelor are loc când cerealele sunt în faza de 2-3 frunze, în zona unde este situat mugurele de creștere.

Plantele atacate au frunza centrală îngălbenită, iar dacă este smulsă, se desprinde cu ușurință. Plantele atacate fie pier, fie supraviețuiesc, dar sunt mai slab dezvoltate, având baza tulpinii îngroșată, prezentând o înfrățire exagerată.

De obicei, există o larvă/plantă, dar au existat și situații când, la o singură plantă, s-au găsit între 3 și 6 larve. Pierderile de producție, ca urmare a atacului muștelor cerealelor, sunt cuprinse între 25 și 40%, dar au existat situații când aceste pagube pot să fie mai mari de 50%. În ultimii ani, pe rețelele de socializare unii fermieri au spus că au întors grâul în primăvară, ca urmare a atacului muștelor cerealelor.

Dacă, în toamnă, este un atac ridicat al larvelor muștelor cerealelor, plantele pot intra slăbite în iarnă și pot pieri în cazul în care avem perioade cu temperaturi foarte scăzute. Este drept că, în ultimii ani, iernile au fost blânde, dar asta nu înseamnă că am scăpat definitiv de geruri.

Prin urmare, ce pot face fermierii pentru a ține departe muștele de lanurile de grâu sau orz? În primul rând, să semene cerealele la epoca optimă, conform zonei unde se află ferma. Pe cât posibil, să evite semănatul foarte devreme. Este drept că, în această toamnă, din cauza secetei, fermierii nu s-au grăbit cu semănatul.

Ce ar putea face după răsărirea plantelor? Amplasarea capcanelor adezive colorate (galbene, albastre) pentru monitorizarea zborului muștelor pentru a ști când se atinge curba maximă de zbor.

Pe viitor, ar putea fi de ajutor sistemele automate de monitorizare (capcane dotate cu camere video, care trimit în timp real imagini cu capturile pe telefonul mobil sau laptop), pentru determinarea momentului optim în care se poate interveni cu un tratament în vegetație, în cazul în care situația o impune.

Condițiile meteo favorizează majoritatea speciilor de insecte dăunătoare, inclusiv muștele cerealelor. Ideea este ca noi să nu le oferim, fără să vrem, o „mână de ajutor“. Prin urmare, în condițiile în care sortimentul de insecticide cu care se pot efectua tratamente la sămânță sau în vegetație este unul din ce în ce mai limitat, prima măsură pe care fermierii ar trebui să o adopte este evitarea monoculturii.

Sunt conștienit că foarte mulți nu vor fi de acord cu mine, invocând problemele economice, dar, dată fiind situația din prezent, monocultura nu ar mai trebui să existe decât în manualele de istorie ale agriculturii și la stațiunile de cercetare, în cadrul experiențelor de lungă durată. Viitorul înseamnă o rotație a culturilor ca la carte, care să fie și rentabilă, din punct de vedere economic.

Este primul instrument de lucru pe care îl avem la dispoziție, dacă vrem să ținem sub control populația insectelor dăunătoare, inclusiv muștele cerealelor, în condițiile unei agriculturi intensive.

Explicații foto

Foto 1 – Plantele atacate sunt mai slab dezvoltate, comparativ cu cele normale