Recomandări privind pregătirea și desfășurarea campaniei de montă la ovine

În majoritatea judeţelor din ţara noastră, creşterea ovinelor reprezintă o tradiţie multiseculară care oferă însemnate avantaje economice (materiale şi financiare) rezultate din vânzarea de ovine vii, din activităţi tradiţionale prin prelucrarea unor produse din lapte, carne, lână, cu un pronunţat caracter specific local sau regional (brânzeturi sau alte sortimente din lapte şi carne), ustensile pentru prelucrarea materilor prime (obiectele de inventar ale stânii), îmbrăcăminte, ateliere de cojocărie, confecţionarea pălăriilor tradiţionale, ateliere pentru ţesături, articole artizanale etc.

Avantajele economice pe care le oferă această specie de animale au determinat ca, an de an, dinamica efectivelor totale şi de oi mame să aibă o evoluţie constantă, cu unele creşteri natu­rale prin menţinerea în efectiv a mieluţelor pentru înlocuirea oilor reforme sau a animalelor vândute, moarte, dispărute etc.

O etapă prioritară în tehnologia de creştere a ovinelor o constituie implementarea unor măsuri specifice în domeniul reproducţei acestei specii, măsuri care să genereze obţinerea unui indice de natalitate ridicat, activitate care se desfăşoară în cam­panii organizate sub supravegherea medicului veterinar şi impu­ne crescătorilor de ovine respectarea unor obligaţii, în consens cu normele zootehnice şi sanitare veterinare cu referire la:

• Obligativitatea ca toate ovinele din exploataţie să fie identificate şi înregistrate în Baza Naţională de Date, în confor­mitate cu prevederile legislației în vigoare (imple­mentarea procedurilor de identificare şi înregistrare a animalelor).
• Sistarea mulsului la oile mame cu minimum 3-4 săp­tămîni înainte de montă pentru ca acestea să se refacă fizic şi să fie aduse în condiţii optime de reproducţie.
• Îmbunătățirea alimentației cu sortimente de furaje bogate în proteine şi vitamine, care să asigure oilor o stare bună de întreţinere.
• Asigurarea permanentă cu sare bulgări şi apă la discreţie.
• Asigurarea cu personal corespunzător din punct de vedere numeric şi al cunoştinţelor tehnologice şi de bunăstare, inclusiv în manipularea oilor.

• Efectuarea acţiunilor sanitare veterinare specifice acestei perioade, prin:

• examenul clinic privind starea de sănătate a întregului efectiv;
• reformarea şi eliminarea din lotul pentru reproducţie a ovinelor îmbătrânite, neproductive sau cu afecţiuni cronice;
• sacrificarea ovinelor reformă, cu excepţia celor destinate consumului familiar, este admisă numai în abatoarele autorizate;
• ovinele destinate sacrificării trebuie să fie crotaliate şi însoţite de documentul de mişcare şi certificat de sănătate pentru lanțul alimentar;
• vaccinarea anticărbunoasă la efectivele care nu au fost imunizate în campania de vaccinare;
• efectuarea tratamentelor antiparazitare externe, prin îmbăieri generale şi pentru paraziții interni în funcţie de rezultatul examenului de laborator emis după afluirea probelor prelevate în acest scop;
• tratamentele antiparazitare se efectuează cu cel puțin două săptămâni înainte de introducerea berbecilor pentru montă.

• Pentru berbecii folosiți la montă se recomandă respectarea următoarele reguli:

• efectuarea bonitării privind caracte­rele de rasă, origine, parametrii corporali, aptitudini etc;
• achiziţionarea berbecilor de repro­ducţie numai în baza documentului de mişcare şi a documentului care să ateste starea de sănătate a acestora;
• hrana administrată zilnic, în această perioadă, berbecilor trebuie să fie echilibrată nutritiv, aditivată cu suplimente vitamino-minerale adecvate şi cu un aport mai mare pe bază de cereale (ovăz, porumb).
• efectuarea examenului clinic, pre­levarea de probe pentru supravegherea prin examen de laborator privind Brucella Melitensis şi genotipizarea pentru Scrapie, conform programului stabilit de DSVSA judeţeană;
• izolarea, castrarea şi eliminarea din efectiv obligatoriu a berbecilor seropo­zitivi sau diagnosticaţi clinic cu orhiepidi­dimită, pentru prevenirea transmiterii acestor boli;

În perioada montei este recomandat păşunatul numai pe răcoare, dimineaţa cât mai devreme şi seara târziu (în funcţie de temperatura mediului ambiant).

Pentru monta naturală se repartizează 20-30 de oi pentru un berbec tânăr şi 30-40 de oi pentru un berbec adult, iar folo­sirea la montă a berbecilor se face prin rotaţie, asigurându-se, după 4 zile de activitate, 4 zile de repaus.

Crescătorii de ovine, asocia­ţiile profesionale trebuie să cola­boreze permanent cu personalul sanitar veterinar pentru consul­tanţă şi sprijin de specialitate, să permită monitorizarea stării de sănătate a animalelor din pro­prietate, precum şi efectuarea acţiunilor sanitare veterinare menţionate.

Dr. Ioan Viorel PENŢEA,
Secretar al Colegiului Medicilor Veterinari Filiala Sibiu