Rezistența bacteriană la antibiotice, o sfidare la adresa crescătorilor de animale

Rezistența bacteriană la antibiotice este proprietatea acestora de a se sustrage efectului bacteriostatic și chiar bactericid al chimioterapicelor antibacteriene (antibioticelor). Această proprietate a bacteriilor este posibilă datorită marii labilități a genomului bacterian, format dintr-un singur cromozom neprotejat de membrana celulară și eventual câteva plasmide. Rezistența se instalează prin mutații permanente ale cromozomului bacterian, schimburi de plasmide sau chiar prin asimilarea unor gene provenite de la bacterii lizate. În cazul multor specii bacteriene, rezistența la anumite clase de antibiotice se instalează rapid, dar există și multe specii bacteriene care au rămas constant sensibile la anumite clase de antibiotice.

Utilizarea antibioticelor în controlul infecțiilor patologice a fost un succes (Mehdi și col., 2018, Hăbeanu și col., 2019).

Antibioticele pot fi utilizate în căi diferite în producția animală: doze subterapeutice pentru stimularea creșterii, doze profilactice pentru prevenirea bolilor, doze terapeutice ca tratament curativ pentru boli (Lander și col., 2012). Cu toate acestea, evidențele medicale sugerează faptul că exagerarea în folosirea antibioticelor generează probleme datorită mai sus menționatei rezistențe bacteriene. Rezistențele pot fi de procentaj redus sau mare la anumite antibiotice sau clase de antibiotice.

Rezistența bacteriilor la antibiotice este o problemă ce trebuie tratată la modul cel mai serios și presupune tehnici de examinare performante pentru caracterizarea cantitativă și calitativă  a rezistenței unei anumite tulpini bacteriene la antibioticele propuse pentru linia întâi a tratamentului (de primă intenție). Dacă nu este luată în considerare această posibilitate, rezultatul tratamentului poate fi extrem de slab, și o prelungire cu complicații variate, importante și chiar exitus. În prezent se fac alerte sanitare pentru tulpinile bacteriene care au dezvoltat în proporții importante rezistența la antibiotice dezvoltate în mod curent într-o regiune. Se mai propune rotația tratamentului la fazele unde este acceptată intervenția. 

La nivelul UE, numărul pacienților infectați cu bacterii rezistente crește. Toate clasele de antimicrobiene utilizate la om au fost folosite și pentru animalele crescute pentru obținerea de produse destinate consumului uman. La animale, antibioticele sunt interzise ca promotori de creștere, dar este acceptată utilizarea acestora în scop curativ în fazele tinere de creștere.

Ca o consecință, cercetările biotehnologice și nutriționale au venit cu o serie de soluții menite să ofere alternative viabile pentru animale. Este cunoscut faptul că bacteriile lactice pot acționa ca agenți fermentativi sau pot coloniza mucoasa intestinală la animale cu efecte pozitive, pot avea rol imunomodulator, fiind capabile să împiedice aderența bacteriilor patogene la celulele intestinale, iar în ultimii ani se folosesc tot mai mult ca probiotice.

Pe aceeași linie, la IBNA Balotești studiile interdisciplinare au condus la obținerea unor aditivi furajeri bazați pe monoculturi de tulpini bacteriene sau asocierea a două tulpini cu efect sinergic probiotic și enzimatic, testați cu succes în hrana purceilor și a puilor de carne în Biobaza experimentală a IBNA Balotești. Efectele s-au reflectat într-o bună stare de sănătate și performanțe la nivelul permis de potențialul genetic.

Rezultatele obținute confirmă faptul că știința modernă are soluții promițătoare chiar pentru viitorul apropiat. Experiența dată de descoperirea și aplicarea acestor soluții va rămâne valabilă pentru situațiile create de patologii emergente determinate de bacterii cu potențial important de dezvoltare a rezistenței la antibiotice.

Dr. ing. Mihaela HĂBEANU