Secretele „tonicelor amare“

Dacă aveți nevoie de purificare, stimularea şi reglarea imunității, aveți nevoie de o cură cu plante amare. Deși nu au un gust care să-ți bucure papilele gustative, acestea sunt elixiruri de sănătate pentru sistemul nervos şi cel digestiv.

În fitoterapie, plantele amare au un rol foarte important, fiind folosite drept catalizatori ai organismului. Înviorează trupul și sufletul și acționează ca un tonic în organism, fiind denumite şi tonice amare. Plantele şi preparatele amare sunt administrate în regimurile de dezintoxicare, în special pentru a rezolva problemele cu ficatul, cu bila sau cu constipaţia, pentru a stabiliza efectele curelor de purificare.

Tonicele amare din genţiană sunt recomandate în tratarea dispepsiilor – tulburări digestive, greaţă, arsuri stomacale, hiperaciditate sau colici abdominali violenţi şi pierderea poftei de mâncare.

Pelinul este un remediu puternic pentru a reface efectele provocate de sedentarism şi pentru combaterea atoniei digestive. Rostopasca este recomandată celor care suferă de dischinezie biliară (fiere leneşă), celor care au avut sau au hepatită (inclusiv formele virale grave) sau care au suferit intoxicaţii majore, cu repercusiuni negative asupra ficatului.

Nu sunt pentru oricine

Plantele amare nu sunt recomandate persoanelor extrem de slăbite, expuse surmenajului fizic sau psihic. Pelinul este interzis femeilor aflate în perioada de graviditate şi persoanelor care suferă de gastrită hiperacidă în fază acută.

Călugărul Kneip scria: „Genţiana încălzeşte, înviorează şi linişteşte trupul şi sufletul“.

Există trei specii de genţiană: Genţiana lutea (genţiana galbenă, înfloreşte în iunie-august), Genţiana punctata (genţiana pătată, înfloreşte în iulie-septembrie) şi Genţiana asclepiadea (lumânărica pământului, înfloreşte în august-septembrie). De la genţiană se folosesc doar rizomii şi rădăcinile în scopuri terapeutice, care se recoltează din august până toamna târziu. Rădăcina de genţiană, prin substanţele amare conţinute (gentiopicrina, gentioamarina, amaragentina, gentianina, tanin, lipide, substanţe minerale), întăreşte rezistenţa organismului prin stimularea înmulţirii leucocitelor şi hematiilor, acţionează asupra sistemului nervos central, stimulează celulele glandulare ale tuturor organelor digestive (obţinându-se astfel o stimulare a secreţiilor salivare şi gastrice), grăbesc tranzitul intestinal, având efecte bacteriostatice şi antihelminitice. Preparatele din rădăcina de genţiană măresc secreţia biliară, uşurând astfel funcţiile ficatului.

Rostopasca, o minune a naturii

Pentru utilizarea ei în scopuri terapeutice, de la rostopască (Chelidonium majus) se culeg ramurile şi tulpinile tinere cu frunze în timpul înfloririi. Conține chelidonină şi homochelidonină care au acţiune similară morfinei, sedativă şi narcotică asupra centrilor nervoşi superiori, relaxând musculatura netedă a vaselor mari şi a coroanelor. Sanguinarina are acţiune excitantă asupra centrilor medulari. Cheleritrina are proprietatea de a coborî presiunea arterială şi stimulează peristaltismul intestinal şi contracţiile uterine. Chelidonina diminuează tonusul musculaturii netede intestinale, uterine, bronhiale şi al altor organe și are acţiune antispastică de tipul papaverinei, prezentând totodată avantajul unei toxicităţi mai reduse. Așadar, extractele totale din această plantă au și efecte antibiotice pe un mare număr de germeni patogeni.

Rostopasca este un aliat de încredere în bolile hepatice grave. Planta curăţă sângele de toxine şi ajută la creşterea numărului de globule roşii. Se recomandă să fie asociată cu urzicile şi mlădiţele de soc. Pusă în vin (30 g de plantă uscată se lasă 1-2 ore în 1/2 litru de vin alb), înlătură foarte rapid icterul.

Anca Lăpușneanu