Orașul, greierele și banii

Am găsit o pildă grăitoare. Pentru cei care mai aud cântecul greierilor, dar mai ales pentru cei care nu.

Un indian american era împreună cu prietenul său în centrul New York-ului. Era ora amiezii, iar străzile erau pline de oameni. Mașini claxonând, sirene ce se apropiau sau se îndepărtau. Toate aceste sunete ale orașului parcă te asurzeau. Dintr-o dată indianul a spus:

– Am auzit un greiere!

– N-ai cum să auzi un greiere în tot vacarmul ăsta! i-a spus prietenul lui.

– Sunt absolut sigur! Am auzit un greiere, a insistat indianul.

– Asta-i curată nebunie! A răspuns prietenul.

Indianul a ascultat cu atenție un moment, după care a trecut strada spre o zonă unde se aflau câțiva copaci. A căutat împrejur, sub ramuri și a găsit micul greiere. Prietenul său a rămas uluit.

– E incredibil! Trebuie să ai un auz supraomenesc!

– Nu, a spus indianul. Urechile mele nu sunt diferite de ale tale. Totul depinde de ce asculți cu ele.

– Dar nu se poate! a continuat prietenul. Eu nu aș fi putut auzi un greiere în tot acest vacarm.

– Depinde de ceea ce este important pentru tine, a venit imediat răspunsul. Dă-mi voie să îți arăt. A băgat mâna în buzunar și a scos câteva monede pe care le-a lăsat să cadă discret pe asfaltul trotuarului. Atunci, cu tot zgomotul asurzitor al orașului, au remarcat că toți oamenii pe o rază de cinci metri au întors capul privind în jur să vadă dacă nu cumva banii căzuți erau ai lor.

– Înțelegi ce am vrut să spun? a continuat indianul. Totul depinde de ceea ce este important pentru tine.

Ascultând zi de zi la televizor gâlceava, crimele, tragediile, urechea, care este o prelungire a creierului nostru, se concentrează pe tot ce este urât, rău. Ni se impregnează frica. Devenim neputincioși, temători (de avion, de vânt, de mâncare, de oamenii de lângă noi, de sentimentele noastre) și nu știm de unde, când și cum provine asta. Uite așa! Ascultăm așa-zisele informații, după care spunem: este greu, oamenii sunt răi, trăim într-o lume nesigură, urâtă.

Și, între timp, greierii cântă, frunzele foșnesc, apele curg... Și noi nu le auzim.

Ce spuneți, nu este încântător cântecul greierilor?

(L.Z)