Cu salbe la gât şi cămaşa ruptă
Cam aşa pare ţara asta mai peste tot pe unde s-a mirosit a bani europeni. Adică, mai pe înţelesul tuturor, vrei să pari frumos pe-afară, dar n-ai nici după ce bea apă. Doamne, plină-i lumea de prostie şi de…, hai să nu atribuim semenilor noştri ceva ce mulţi nu merită.
Păi, să mă explic.
La îndemnul celor care erau puşi să cheltuiască oricum câteva sute de miliarde de euro ce ni se cuveneau după împărţirea lor de către defterdar-ii de la Înalta Poartă, acum europeană, mai toţi, sub influenţa a ceea ce se povestea despre modernismul european, s-au grăbit să toace bani. Mai întâi pe săli de sport acolo unde nu mai avea cine face sport, parcuri prin satele sărăcite până şi de oameni, şcoli care mai apoi au fost închise, alimentare cu apă şi canalizare în locuri unde lumea n-are nici cu ce-şi cumpăra o pâine, dar să mai şi plătească astfel de servicii. Şi asta din dorinţa, deloc de condamnat de altfel, de a aduce satul românesc la rang de „Sat european“. Numai că, treburile astea au fost pornite de la coadă la cap şi nu invers cum ar fi fost firesc.
Pentru că, firesc ar fi fost, spun acum cei care au dat deja cu „capul de sus“, dar şi judecătorii de ocazie, să se fi început cu infrastructura, apoi cu investiţii care să potenţeze financiar satul astfel încât să-l fi făcut apt pentru a susţine investiţiile furnizoare de servicii. Aşa am fi avut acum şosele şi autostrăzi moderne, multe activităţi non-agricole, investiţii în turism, agroturism şi astfel, multe locuri de muncă şi nu şomeri şi asistaţi sociali, construcţii, parcuri şi ţevi îngropate nefolosite acum şi poate nici de-aici încolo, sortite până la urmă uzurii morale şi, mai cu seamă fizice.
Fără îndoială, au fost şi sectoare ale economiei în care banii europeni au fost folosiţi raţional. În agricultură de pildă, multe investiţii au condus, în cele mai multe cazuri, la o performanţă de acum invidiată de mulţi. Dar nu credeţi cumva că pe-aici totul a fost roz. Prin măsuri iraţionale, programe şi proiecte neancorate în realităţile din teritoriu, multe miliarde au fost… aruncate pe diverse construcţii şi echipamente destinate, scriptic, unor activităţi care ar fi trebuit să aducă plus valoare. Numai că, multe unităţi de abatorizare, de procesare etc. multe concentrate de pildă în zone din care nu se putea asigura materia primă, zac şi astăzi nefolosite, ori sunt doar parţial utilizate.
O tristă realitate generată de nepricepere, rea credinţă, interese obscure, toate la un loc putând fi catalogate chiar ca… trădare naţională, mascată de fiecare dată prin măsuri, programe menite, cu mici excepţii, doar pentru a acoperi ceea ce s-a făcut împotriva voinţei acestui neam.
Aşadar, s-ar cuveni măcar acum, în al cincisprezecelea ceas să încercăm a ne face frumoşi pe-afară, dar să ne îngrijim şi de ce avem prin bătătură. Pare un firav început, dar cu o floare (la agricultură), nu se face primăvară.
Ion Banu