„Veșnicia s-a născut la sat“, spune poetul. Iar istoria spune că, orice s-ar fi întâmplat, oricât de dure, groaznice chiar ar fi fost evenimentele care au măturat aceste plaiuri de-a lungul istoriei, țăranul român n-a plecat capul jos. Pentru că nu a putut, pentru că nu-i stă în fire. Sigur, s-a prefăcut de nenumărate ori că-l pleacă... S-a lăsat făcut albie de porci dar, în străfundul său, în sufletul său nu a cedat nicio secundă. Iar când a trebuit să acționeze, a acționat. Uneori chiar dur

Cobor panta abruptă și îmi înfrupt privirea cu peisajul copilăriei pe care, demult, îl iubeam cu toată ființa mea. Teoretic, e iarnă, dar practic, o grămadă de păsărele brăzdează văzduhul vrând parcă să convingă vegetația din zonă că a venit primăvara.

Ajung pe poteca principală de la marginea satului și, ca de obicei, nea Ionel stă sprijinit în toiag privindu-l lung pe Marinuș, unicul animal, un măgăruș, care i-a mai rămas. Viața, vremurile l-au obligat să-și vândă cu ani în urmă vitele și

Spunea un profesor studenților săi la una dintre prelegerile sale despre suportul a orice și oricui pe această planetă: „respectați pământul măcar pentru că ne suportă să-l călcăm zilnic de mii de ori!“ Îndemnul acesta, pe care l-am perceput de parcă îmi era și mie adresat, a fost ca o imensă revelație. Nu mă gândisem până atunci decât la a respecta pământul ca pe ceva viu, în măsură să ne ofere șansa de a exista.

Apoi profesorul și-a continuat prelegerea cu prezentarea detaliată a însușirilor

Multe dintre instituții, mai cu seamă cele de sub „pălăria“ statului, își etalează istoria așa cum o pricep ori cum vor să o înțeleagă reprezentanții acestora la un moment dat. De, după nevoi și interese. Trecutul, însă, n-ar trebui alterat, indiferent cui a aparținut în timp, chiar dacă momente din istorie nu sunt de natură a face cinste neamului.

Mi-am făcut timp într-una din zile, deși rar am suficient răgaz, să urmăresc detalii prin clădirile instituțiilor, pentru a privi panourile din