Platformele pentru gunoiul de grajd, o abordare civilizată...

Gunoiul de grajd a fost, este și va rămâne un subiect mereu fierbinte. Pe de o parte, este un deșeu de care crescătorii de animale vor să scape. Pe de altă parte, dacă nu este depozitat și utilizat așa cum se cuvine, este un factor foarte periculos de poluare a apelor, atât de suprafață, cât și a celor din pânza freatică. În sfârșit, gunoiul de grajd este și o resursă importantă pentru agricultori. Este o materie ce aduce o contribuție deosebit de importantă la refacerea stratului de humus, ceea ce îngrășămintele chimice nu pot face! Dar, cel mai bine, să luăm toate aceste aspecte pe rând.
Bălegarul – o resursă valoroasă
Pe lângă azot, fosfor, potasiu și calciu, adică principalele substanțe chimice folosite ca îngrășăminte, bălegarul mai cuprinde și o cantitate însemnată de materii organice, în principal hidrocarburi care nu se găsesc în îngrășămintele de sinteză. Tocmai de aceea bălegarul are o contribuție deosebit de însemnată la refacerea humusului, adică a acelei componente a solului necesară creșterii plantelor. Iată, într-un tabel, conținutul în substanțe utile plantelor al diferitelor tipuri de gunoi de grajd (vezi tabelul alăturat).
Nu e nevoie de prea multă matematică pentru a realiza că, dintr-o tonă de gunoi de grajd fermentat trei – patru luni, obținem 170 kg de materii organice, 55 kg de azot, 25 kg de fosfat și câte 70 kg de potasiu și calciu. Trebuie să facem precizarea că, în urma fermentării, cantitatea de gunoi de grajd se reduce la aproximativ 75% din masa inițială. Așadar, pentru o tonă de mraniță (gunoi fermentat complet) este necesară o cantitate de cca 1,3 tone gunoi proaspăt. Ca cifră absolută, poate părea foarte mare. Dar lucrurile stau cu totul altfel: un cal produce în jur de două tone de bălegar anual, iar o vacă produce o cantitate dublă, adică patru tone pe an. O oaie sau o capră, deși mult mai mici, „ne îmbogățesc“ și ele gospodăria cu câte 500 kg de dejecții. Porcul mai adaugă 300 kg, iar fiecare pasăre câte 40.
Așadar, doar de la doi porci și două vaci reușim să adunăm 4,6 tone gunoi/an, adică în jur de 3,2 tone mraniță. În substanță activă, peste 170 kg de azot, 89 kg de fosfat, 220 kg de potasiu. Conform Codului de bune practici agricole, cantitatea maximă de nutrienți permisă pentru fertilizarea unui hectar de teren agricol într-un an.
Iată deci un motiv suficient pentru a nu irosi gunoiul de grajd.
Depozitarea incorectă, un pericol mortal
Pe de altă parte, gunoiul de grajd, dacă nu este depozitat cum trebuie, constituie un real pericol pentru sănătatea oamenilor și pentru mediu. Atunci când azotul ce se găsește în compoziția sa pătrunde în sol mai repede decât este consumat de plantele existente în jur, ajunge în apa freatică și, de acolo, în organismul celor care se aprovizionează din fântânile aflate în zonă. În cantități mari, nitrații din apa de băut produc diverse afecțiuni, dintre care cea mai temută este „boala buzelor vinete“, adeseori mortală la sugari și copii mici. Mai adăugăm că nitrați din apă nu dispar prin fierbere, ci doar se concentrează.
În apele de suprafață, mai ales în perioadele calde, azotații produc înmulțirea exagerată a algelor, care conduce la o mortalitate piscicolă masivă.
Există un mod foarte simplu de a evita toate aceste consecințe grave și nedorite: depozitarea gunoiului de grajd pe platforme special amenajate. Acestea pot fi individuale sau comunale. În general, cele comunale sunt mai sigure și pot fi mai ușor gestionate. Pe de altă parte, ele trebuie să asigure și un acces facil celor pe care-i deservește și să se afle în apropierea terenurilor agricole pe care urmează să se utilizeze îngrășământul rezultat. Pentru platformele comunale, Codul de bune practici agricole recomandă o capacitate minimă de stocare de 3.000 de tone de gunoi.
Cum se construiește o platformă
O platformă de stocare a gunoiului de grajd este, de fapt, o instalație destul de simplă. Ea constă, în primul rând, dintr-o bază realizată din materiale etanșe sau bine etanșate, precum un strat gros de argilă sau beton, care să împiedice infiltrarea efluenților proveniți din gunoi în pământ. Apoi, pe laterale trebuie să aibă pereți care să asigure susținerea stratului de gunoi. Pereții vor fi construiți astfel încât să nu permită scurgerea mustului în afară.
Dimensiunea platformei trebuie stabilită, evident, în funcție de cantitatea de gunoi de grajd ce se estimează că va fi produsă. Pe lângă aceasta, trebuie luată în calcul și suprafața necesară mutării grămezilor de material (remaniere) în timpul procesului de compostare, ceea ce înseamnă că suprafața totală este de 1,5-2 ori mai mare decât cea necesară efectiv pentru depozitare. Specialiștii recomandă o grosime maximă a stratului de gunoi de 1,5-2 m. Aceasta înseamnă că pentru fiecare metru cub de bălegar trebuie calculată o suprafață de cca 0,5-0,75 m². În ceea ce privește cantitatea de gunoi ce trebuie depozitată, trebuie să luăm în calcul o „producție“ de cca șase luni.
La fel de important este ca platformele să aibă praguri de reținere a efluenților. Dacă acești efluenți, care conțin azotați și alți poluanți în cantități mari, se scurg de pe rampă, atunci platforma nu mai are niciun rost! E vorba doar despre bani și muncă risipite aiurea! Pe cât posibil, lichidele drenate din grămadă se vor reintroduce pentru a fi supuse, până la capăt, alături de restul componentelor, procesului de compostare. Spațiul de depozitare trebuie amplasat pe o suprafață orizontală sau ușor înclinată, de preferință joasă.
În fine, este recomandat ca acolo unde este posibil să se înființeze o bandă permanentă de vegetație, cu o lățime de cel puțin doi-trei metri, menținută în jurul amenajării, cu scopul de a capta și absorbi lichidele scurse din zona de depozitare. Pe această bandă se pot planta tufișuri și arbuști, în scop decorativ, dar și pentru a produce umbră și protecție împotriva vântului (prevenind astfel uscarea excesivă).
Platformele pentru depozitarea gunoiului de grajd reprezintă, așa cum am arătat, un mod prin care putem să folosim o resursă prețioasă și aflată la îndemână, fără să producem inconveniente. Pe de altă parte, nu putem să încheiem fără a preciza că depozitarea deșeurilor provenite de la grajduri doar pe astfel de platforme este o condiție a obținerii subvențiilor de la APIA. Dacă inspectorii constată în teren că regulile privind managementul gunoiului de grajd sunt încălcate, fermierul vinovat riscă să-și piardă subvențiile, total sau parțial.
Alexandru GRIGORIEV
agricultori, gunoi de grajd, balegar, platforme gunoi de grajd
- Articol precedent: În judeţul Suceava nu s-a vânat nici jumătate din porcii mistreţi din cota stabilită
- Articolul următor: Au fost aprobate plafoanele alocate ajutoarelor naţionale tranzitorii în sectoarele vegetal și zootehnic