Tehnologia gălbenelelor (Calendula officinalis L.)

Gălbenelele sunt plante anuale care se cultivă atât în scopuri medicinale, cât şi ornamentale. Florile ligulate conţin carotenoide şi saponozide triterpenice, care prezintă proprietăţi cicatrizante, intrând în componenţa ceaiului gastric. Datorită acţiunii de stimulare a procesului de vindecare a rănilor, florile ligulate se folosesc extern sub formă de unguent, în tratamentul plăgilor. Efecte similare prezintă şi inflorescenţele cu receptacul.

Soiul cultivat

În prezent, în ţara noastră se cultivă soiul  PETRANA, cu inflorescenţe mari, involte, portocalii.

Amplasarea culturii

Cerinţele biologice şi amplasarea teritorială

Gălbenelele nu sunt pretenţioase faţă de temperatură şi umiditate. Se dezvoltă mulţumitor pe toate tipurile de sol, dar le preferă pe cele adânci, bogate, afânate, cu umiditate suficientă, care se încălzesc uşor. Se pot cultiva în toate zonele agricole ale ţării.

Locul în asolament

În asolament, gălbenelele pot urma după orice cultură prăşitoare anuală care lasă terenul curat de buruieni şi afânat. Nu se recomandă monocultura, pentru a preveni atacul bolilor şi dăunătorilor. Gălbenelele nu vor reveni pe acelaşi teren mai devreme de 4-5 ani.

Folosirea îngrăşămintelor

Fertilizarea cu fosfor

Administrarea îngrăşămintelor fosfatice contribuie la sporirea numărului de inflorescenţe pe plantă şi la prelungirea duratei de înflorire. Se recomandă aplicarea a 60-80 kg/ha fosfor substanţă activă.

Fertilizarea cu azot

Îngrăşămintele cu azot se recomandă a se aplica în doză de 40-45 kg/ha substanţă activă.

Fertilizarea cu potasiu

Potasiul se aplică în doză de 40-45 kg/ha substanţă activă

Epoca de aplicare

Îngrăşămintele cu fosfor şi potasiu se administrează toamna sub arătura de bază, iar îngrăşămintele cu azot se aplică primăvara devreme.

Se va acorda o atenţie deosebită mărunţirii şi împrăştierii uniforme a îngrăşămintelor pe suprafaţa solului.

Lucrările solului

Lucrările de bază

După recoltarea plantei premergătoare, se execută arătura adâncă la 22-25 cm, după care terenul se grăpează. Până toamna, solul se va menţine curat de buruieni.

Pregătirea patului germinativ

Terenul în care se vor semăna gălbenele se va pregăti folosind combinatorul sau discul în agregat cu grapa cu colţi reglabili, pentru afânarea, mărunţirea şi nivelarea solului.

Semănatul

Pentru semănat se utilizează semănătorile SUP-21 sau SUP-29, la care distribuitorul se reglează astfel încât să nu spargă seminţele

Epoca de semănat

Gălbenelele se seamănă primăvara devreme, în epoca 1 (luna martie). Pentru eşalonarea lucrărilor de recoltare, semănatul se poate executa în mai multe etape, decalate între ele la două săptămâni, dar nu mai târziu de începutul lunii iunie.

Norma de sămânţă

Pentru cultura de gălbenele, norma de semănat recomandată este de 6-8 kg/ha.

Distanţa de semănat

Gălbenelele se seamănă la distanţa de 50 cm între rânduri.

Adâncimea de semănat

Adâncimea optimă de semănat este de 2-3 cm, asigurându-se la răsărire o desime de 40-50 plante pe metru pătrat. După semănat se tăvălugeşte pe rând. Pe suprafeţe mici, semănatul se poate face manual, în cuiburi, la distanţa de 50 cm între rânduri şi la 20 cm între cuiburi pe rând. La fiecare cuib se pun 2-3 seminţe.

Lucrările de întreţinere

Imediat după ce plantele au răsărit, se execută manual plivitul pe rând şi praşile între rânduri pentru spargerea crustei şi distrugerea buruienilor.

Praşilele mecanice şi manuale se execută ori de câte ori este necesar, neapărat după fiecare 2-3 recoltări. De asemenea, se vor distruge vetrele de cuscută, mai ales în loturile semincere, iar după recoltarea seminţelor, resturile se vor arde.

Boli, dăunători şi combaterea acestora

În culturile de gălbenele, pagubele provocate de boli şi dăunători sunt neînsemnate. Totuşi, în ultimul timp, au fost semnalate bolile: făinarea (Sphaerotheca fulliginea) şi putregaiul rădăcinilor (Sclerotinia sclerotiorum). Se recomandă respectarea măsurilor agrofitotehnice şi a măsurilor de igienă fitosanitară.

Cuscuta este un parazit foarte păgubitor care se întâlneşte pe plantele de gălbenele.

În ultimii ani, s-a semnalat şi atacul larvelor defoliatoare ale speciilor de Mamestra (buha).

Recoltarea

Epoca de recoltare

Recoltarea se face eşalonat, când s-au deschis primele 2-3 rânduri de flori ligulate, începând cu luna iunie şi continuând până în octombrie. Se recoltează florile ligulate de la capitulele deschise sau capitulele întregi, pe timp însorit, de când s-a ridicat roua şi până seara.

Modul de recoltare

Florile ligulate sau capitulele se culeg manual, la început la intervale de 3-4 zile, apoi mai rar. Cu cât se recoltează mai regulat, cu atât plantele formează mai multe inflorescenţe.

Producţia de flori ligulate proaspete este de 15-30 q/ha, iar cea de inflorescenţe (capitule întregi) de 40-90 q/ha.

Uscarea şi condiţionarea

După cel mult 3-4 ore de la recoltare, florile ligulate şi capitulele se usucă, la umbră, în încăperi curate şi bine aerisite, în straturi subţiri care se întorc des. Uscarea se poate realiza şi în uscătorii cu aer cald, la temperatura de 40-45 grade, după ce, în prealabil, florile au fost uscate la umbră timp de 2-3 zile.

Florile uscate în condiţii bune trebuie să-şi menţină culoarea naturală. Materialul rezultat se ambalează în lăzi căptuşite cu hârtie şi se păstrează, până la livrare, la întuneric, în încăperi curate şi uscate.

Raportul de uscare la capitule este de 7-8 : 1, iar pentru flori ligulate de 8-10 : 1.

Producţia medie de flori ligulate uscate este de 2-3 q/ha, iar cea de inflorescenţe uscate de 6-11q/ha.

Dr. ing. Niculina IONESCU, INCDA Fundulea