Sorgul - ghid de cultură

Modificările climatice, indiferent că ne place sau nu, au devenit o realitate. În fiecare an fermierii se confruntă tot mai mult cu efectele lor. În fața acestei realități, specialiștii caută noi soluții pentru a permite agricultorilor să desfășoare în continuare o activitate profitabilă. În condițiile din România, una dintre soluții este și includerea în planul de culturi a sorgului.

De ce sorg?

Sorgul nu este o noutate în România. Deși pe suprafețe foarte reduse, el este cultivat de mai bine de 50 de ani în țara noastră, principala sa utilizare fiind aceea de materie primă pentru mături, dar a fost folosit și ca furaj.

În lume este cultivat pe arii extinse în India, China, SUA, Argentina și unele țări din Africa. În ultima perioadă, întrebuințările sale s-au înmulțit. Boabele au o largă întrebuințare în alimentația taurinelor la îngrășat, dar și a păsărilor. Valoarea lor nutritivă este apropiată de cea a porumbului. De asemenea, boabele sunt folosite și ca materie primă pentru obținerea alcoolului. Tot din boabe de sorg se obține amidon, zahăr, oțet, bere, dar și biocombustibil.

În unele zone din Asia și Africa sunt folosite și pentru hrana umană. De altfel, pentru cei care nu tolerează glutenul, sorgul este un bun substituent pentru făina de grâu. Datorită acestei însușiri, cererea de boabe de sorg din industria alimentară a crescut foarte mult.

O altă utilizare a sorgului este și aceea de nutreț de volum. Pentru mături, este folosit din ce în ce mai puțin, în schimb din paiele sale se realizează, în unele zone, împletituri tradiționale, cu diferite destinații.

Ca urmare a diferitelor utilizări, în ultimii ani au fost creați și numeroși hibrizi de sorg, de talie mică (până la 100 cm. înălțime), cu boabe care se desprind ușor și cu productivități mai mari cu 20-30% față de vechile soiuri.

Acolo unde porumbul nu poate crește

Sorgul manifestă o foarte bună toleranță la secetă și pretenții moderate față de climă și sol. Practic, în condițiile considerate optime pentru sorg, porumbul nu se poate dezvolta. De aceea, sorgul poate fi o bună oportunitate pentru zonele de câmpie, cu un sol mai sărac, afectate de arșiță și secetă.

Dată fiind originea sa, din țările calde, sorgul are cerințe mari față de căldură. Temperatura minimă de germinație este de 10°C, în timp ce temperatura optimă urcă la 25-32°C, în funcție de soi.

În cazul în care durata zilei-lumină depășește zece ore, așa cum este cazul în zona României, soiurile tardive înfloresc odată cu cele timpurii, ceea ce este un avantaj notabil.

În ceea ce privește umiditatea, sorgul nu este o plantă pretențioasă, fiind foarte rezistent la secetă. Are nevoie de apă doar în prima parte a perioadei de vegetație, până la apariția panicului. După aceea, suportă foarte bine perioadele secetoase.

Pe solurile nisipoase, pe sărături, în zonele secetoase, acolo unde porumbul dă rezultate slabe, sorgul poate fi o soluție de succes.

Pregătirea terenului și semănatul

Ca la orice cultură agricolă care se înființează primăvara, terenul se ară din toamnă. Dacă înființarea culturii se face după o plantă premergătoare, atunci arătura se face imediat după eliberarea terenului. În situațiile în care arătura nu este posibilă din cauza lipsei de umiditate din sol, se va efectua doar o lucrare cu grapa cu discuri, pentru spargerea crustei, apoi, imediat ce condițiile permit, se va face însămânțarea. Adâncimea arăturii este de 22-24 cm pe solurile normale și de 16-20 cm pe solurile nisipoase sau sărăturate.

Sorgul nu este sensibil la plantele premergătoare, realizând producții și în condiții de monocultură. Nu este recomandată semănarea pe sole infestate cu monocotiledonate perene deoarece în primele două-trei săptămâni după răsărire ritmul de creștere este lent. Ca urmare, există riscul îmburuienării puternice.

La pregătirea patului germinativ se va urmări ca terenul să fie nivelat, afânat și bine mărunțit, pe toată adâncimea de semănat.

Fertilizarea se va face cu fosfor, 40-80 kg substanță activă/ha, potasiu 30-70 kg s.a./ha și azot 60-100 kg. s.a./ha. Potasiul și fosforul se aplică sub arătură sau la pregătirea patului germinativ, iar azotul se aplică 30% la pregătirea patului germinativ și 70% în vegetație.

Sămânța se tratează cu fungicide și insecticide. Sorgul se seamănă cu aproximativ două-trei săptămâni mai târziu decât porumbul. Temperatura în sol, la adâncimea de 10 cm, trebuie să fie de 10-12°C, iar în aer de minimum 15°C.

Densitatea de semințe recomandată este de 280.000-330.000 plante/ha, în funcție de hibridul utilizat. Semănatul se face cu semănători de precizie, utilizând discuri distribuitoare cu un număr de 40-68 orificii/disc și un diametru al orificiilor de 1,5-1,7 mm. Distanța între rânduri poate fi de 50-70 cm, iar adâncimea optimă de semănat, în funcție de tipul de sol și de umiditate, între doi și patru cm.

Îngrijirea culturii, recoltare și producții

În cazul în care solul nu este suficient de umed, după semănat se face o tăvălugire și se grăpează cu o grapă ușoară. De asemenea, se vor mai executa una-două prașile mecanice, pentru afânarea solului. În continuare, îngrijirea culturii se face la fel ca la porumb. Pentru a reduce numărul de prașile, se poate folosi ierbicidarea.

În general, sorgul este rezistent la dăunători și nu necesită aplicarea de fungicide. În cazul apariției Păduchelui Verde (Schizaphis Graminum), de obicei la două-trei săptămâni după răsărire, se aplică insecticide specifice.

Recoltarea se face cu combina pentru păioase. Umiditatea optimă a boabelor la recoltare este de 14%. Pentru a avea o umiditate constantă a întregului lan, este recomandabil să se aplice un desicant (glifosat), în doza de doi-trei litri/ha, atunci când umiditatea boabelor este de 28-30%. După recoltarea boabelor, la hibrizii pentru boabe, tulpinile rămân verzi și suculente, ceea ce face posibilă tocarea și însilozarea acestora în cele mai bune condiții.

Sorgul pentru siloz se recoltează în faza de lapte-ceară sau ceară. În acest stadiu, conține între 20 și 40% zahăr în tulpini.

Pentru nutreț verde, recoltarea se începe când plantele au înălțimea de 40-50 cm și se continuă până la apariția paniculului, timp de 20-25 de zile. Pentru fân, se recoltează la apariția panicu­lului. Se recomandă ca recoltarea să se facă de la o înălțime de opt-zece cm. față de sol, pentru a stimula refacerea plantelor.

În condiții normale, sorgul pentru boabe produce în jur de 5.000 kg/ha, dar există hibrizi care pot da o producție de până la 10 t/ha.

Producția de masă verde este de cca. 25-30 t/ha, iar cea de sorg pentru siloz este cuprinsă între 30 și 40 t/ha.

Alexandru GRIGORIEV

Revista Lumea Satului nr. 2, 16-31 ianuarie 2017 – pag. 24-25