Tradiții și obiceiuri în luna lui Gerar

Ianuarie, și implicit noul an, debutează în spirit de sărbătoare. De Sfântul Vasile, încă dis-de-dimineață în sate începe să răsune toba pentru că cetele de mascați își continuă drumul pe la casele gospodarilor. Copiii merg cu semănatul, sorcova sau plugușorul, iar gospodarii trebuie să pună mâna pe unelte pentru că altfel nu vor avea spor la muncă. Se mai spune că și vremea din această zi va arăta cum va fi noul an: dacă-i frumos, anul va fi unul bun în toate privințele, dacă ninge e semn de belșug, de-i senin și ger, oamenii vor fi sănătoși, iar prezența chiciurei pe crengile pomilor indică fructe multe.

Gerar, Cărindar sau Calendar sunt denumirile populare ale acestei luni. Prima, și cel mai adesea folosită, face referire la gerurile năprasnice de altă­dată, iar următoarele amintesc de un alt obicei al sătenilor, acela de a realiza calendare meteorologice din foi de ceapă.

Pe 5 ianuarie, în ajunul Bobotezei, creștinii țin post, uneori chiar post negru, preotul, alături de copii care strigă chiralesa, merg prin sat pentru a anunța Botezul Domnului, iar fetele care vor să-și afle ursitul trebuie să fure un fir de busuioc de la preot și să îl pună sub pernă. Femeile fac răcituri pentru că se spune că le va fi fața fragedă asemeni piftiei. Următoarea zi trebuie să înceapă cu slujba de la biserică; preotul sfințește apele și în unele zone este aruncată o cruce în apele unui râu, iar băieții pornesc înot pentru a o recupera. Cel care o aduce la mal este primul botezat și se consideră a fi cel mai vrednic dintre toți. Odată cu această zi se încheie perioada colindelor, iar femeile nu au voie să spele două săptămâni pentru că se spune că sunt sfințite apele.

Urmează sărbătoarea lui Sântion, numită și Iordanitul sau Iordanitul femeilor - cândva ritualul presupunea ca un grup de bărbați să arunce în aer femeile, apoi în apă, pentru a le asigura sănătate și fertilitate. Țăranii considerau că Sfântul Ioan Botezătorul, cel care l-a botezat pe Mântuitor, este protectorul pruncilor, al gospodăriilor pe care le ferește de foc, al animalelor pe care le protejează de sălbăticiuni. De asemenea, începe să se înmoaie gerul, temperaturile încep să crească, semn că primăvara e mai aproape.

După jumătatea lunii, pe 17-18, se serbează Atanasiile. În aceste zile nu se face treabă tocmai pentru a fi feriți de duhurile rele, de farmece sau boli. Pe 20 ianuarie se ține sărbătoarea sfântului Eftimie cel Mare pentru ca pomii să rodească frumos, iar bărbaţii să fie sănătoși.

Perioada 25 ianuarie-2 februarie este cunoscută sub numele de Filipii de iarnă care marchează sfârșitul perioadei de împerechere a lupilor începută încă din toamnă, când se țin Filipii de toamnă. În aceste zile nu fac treabă în special ciobanii sau cei care au multe animale, nu trebuie să te speli pe cap sau să dai cu împrumut, altfel vor ataca lupii. În unele sate gospodinele lipesc gura sobei pentru că se spune că așa vor lega și gura lupilor. Sărbătoarea este respectată și de către cei care lucrează cu lemnul pentru ca să aibă o activitate prosperă peste an.

La sfârșitul lui Gerar se sărbătoresc Trisfetitele, Teclele sau Sfinții Treierași, adică Sf. Trei Ierarhi – Vasile cel Mare, Grigore Teologul și Ioan Gură de Aur, cei care erau considerați un fel de medici miraculoși care protejau de friguri, arsuri sau bube. Sărbătoarea se ține în special pentru că se consideră că fetele vor fi fericite, pentru împerecherea păsărilor, spor la tors, se face colivă pentru morții neîmpărtășiți. Dacă este cald în această zi e semn că primăvara va fi friguroasă, iar dacă-i ger, vara va fi una foarte călduroasă.

Loredana Larissa SOFRON