O afacere cu simț estetic. Doctorul Toma Mugea, între chirurgie și ciobănie

O singură persoană și două pasiuni. Un univers complex care îngemănează două profesii total diferite, omul îmbrăcat în halat alb pe care îl privești de jos cerând ajutor atunci când ești la nevoie și omul simplu pe care îl vezi poate la vremea asta cuibărit într-un cojoc alături de oile sale și de colegii săi, așa cum îi numește pe badea Gheorghe și băcița lui Silvia, cei care au în mâinile lor stâna doctorului Toma Mugea, căci despre el este vorba.

Cucerit iremediabil de... frumos

Bucureștean la origine, absolvent de Medicină, cu specializarea chirurgie plastică, doctorul Toma Mugea a ajuns prin concurs să profeseze și să locuiască la Cluj. Acolo, mulți ani la rând a dat speranță persoanelor lovite de soartă. O face și astăzi, cu la fel de multă dedicare, însă, la un moment dat, unul dintre pacienți a reușit să-i trezească o nouă pasiune. „În urmă cu 20 de ani, când lucram la chirurgie de urgență am avut ocazia, ca urmare a unui accident, să operez pe cineva din Munții Mărișelului și sigur, pentru că așa sunt românii, vor să-și arate recunoștința că li s-a făcut un bine, atunci m-a invitat la el acasă de câteva ori și am văzut un loc numit Ijarul, un peisaj de vis“, își amintește domnul Toma Mugea.

A fost suficient pentru a atinge coarda sensibilă a doctorului estetician cucerit de frumusețea locului, după cum o spune chiar el. „Am fost cucerit de frumusețea și liniștea acelui loc. Mi-am făcut o căbănuță de 4 x 4 m, totul din bârnă, dormeam în pod, nu aveam apă, nu aveam curent, toate activitățile se desfășurau la lumânare sau la lampă și apa era adusă de la izvor cu spatele.“

Chiar și așa, natura compensa cu magia ei, oferind mult mai mult decât micile neajunsuri lumești. „Vreau să vă spun că în luna august, când este acea ploaie de stele (12-15 august), am stat pe o pătură sus la munte, pe platoul Ijarului, și, uitându-mă pe cer, nu mai știam dacă cerul este deasupra mea sau eu sunt deasupra cerului. Aveai senzația că deja  aparții unui univers în care tu ești într-un punct și dacă Universul se raportează la tine, atunci tu ești centrul. Momentele acestea sunt unice și nu le poți descrie, cuvintele sunt prea puține“, spune doctorul.

Mutare cu sufletul, dar și în buletin

Magnetismul cu care acel loc îl aducea săptămânal pe platoul Coasta Luncii, ca într-un ritual de cucerire, l-a făcut pe doctorul Mugea să mai facă un pas pe noul drum care se așternea la picioarele sale. „Încet, încet m-am împrietenit cu ciobanii din zonă și am intrat în discuții cu ei. I-am invitat la masă, pentru că îmi place să și gătesc, făceam 2-3 feluri de mâncare, îi primeam ca pe musafiri și invitația de multe ori se întorcea. Când plecam de la ei mă omeneau cu smântână, brânză, caș. Într-o zi am întrebat: «Bade Ioșca, cum e cu oile?» Și omul a spus: «Păi cine are 4 oi îi vine rândul la o mulsură pe vară» și atunci am cumpărat 4 oi“.

Se spune că animalele te leagă de locul în care stau și așa este, ele au devenit motivul pentru care doctorul avea să revină mereu. „A fost prima experiență pe care am făcut-o în domeniul acesta al ciobăniei și am prins drag de zonă, de animale și am început să cumpăr. Mergeam la târgurile de animale, nu prea știam cum să le aleg, dar criteriul estetic la mine a fost pe primul plan. Am ajuns la 50 de animale și încet, încet am înjghebat o turmă, apoi am mai cumpărat 250 de oi metise“, povestește doctorul.

După o iarnă trecută cu greu din cauza lipsei apei s-au căutat alte soluții. Și au venit, după cum afirmă domnul Mugea. „S-a ivit ocazia să închiriem această pășune de la Primăria comunei Căpușul Mare și le mulțumesc că au avut încrederea să lase un doctor să crească oi. Ne-am mutat aici, nu a fost o problemă chiar să schimb adresa din buletin, mai ales că venea sorocul, la 60 de ani te cheamă să-ți reînnoiască buletinul și atunci am zis că stau la Coasta Luncii nr. 207, sat Agârbiciu, județul Cluj. Am tras curentul de la 4 km, am forat fântâni și am încercat să dezvolt o stână cu condiții mai bune față de cum stăteau colegii mei.“ Cu banii investiți în animale și în stână ar fi putut să-și cumpere o vilă frumoasă în Cluj spre deliciul soției, despre care spune că „mă sprijină, în sensul că nu mă comentează prea tare. Și tăcerea este un răspuns care mie îmi convine câteodată. Îi place mult să vină aici, venim cu nepoțeii, petrecem aici sfârșitul de săptămână“, atunci când este întrebat dacă familia îl susține în acest demers.

Afacere în toată regula

Acum, pentru că lucrurile au luat o turnură serioasă, am înțeles că vorbim deja despre o afacere și am abordat și eu discuția din această perspectivă. Prima întrebare a fost: „Câte oi aveți acum“, iar răspunsul a venit din noua postură, zâmbind: „Știți, ciobanii nu prea zic exact. Vreo 500-600 de oi. Am crescut numărul de animale, am încercat să facem și selecție, avem acum doar Țurcană Albă, în fiecare an am făcut donații, 50-60 de capete am dat sinistraților, când era cazul sau localnicilor din Ijar sau Căpuș și continuăm să facem lucrul acesta.“

Timpul a trecut, experiența s-a acumulat, iar acum și obiectivele sunt mai curajoase. „Ideea este să ne dezvoltăm și să ieșim pe piață nu doar cu mielul de Țurcană, care este gătit tradițional ca tocană sau la cuptor de Paște, ci să facem un miel care este căutat în Occident – mielul de carne. Pot să vă spun că în urmă cu 2 ani am reușit să înregistrăm la OSIM Mielul de carne Transilvan care este de fapt o combinație între femele de Țurcană și mascul de Hampshire.“ În acest sens, dacă lucrurile merg bine în toamnă urmează să vină primul eșalon de oi Hampshire cu berbeci, moment în care se va da startul unei noi laturi a afacerii. „Deja nu mai este pasiune, ci vorbim de afaceri“, după cum recunoaște și domnul Mugea.

Dacă produsele obținute până acum în stână, telemeaua, cașul și brânza frământată ajungeau pe la prieteni, rude sau colegi și prea puțin pe piață, acum cu mielul de carne doctorul speră să ajungă în țările arabe și în vestul Europei. „Obiectivul este să creștem mielul care este plătit mai bine. În momentul de față mielul nostru are un preț de 11-12 lei/kg viu, iar cu cel de carne am ajunge la 50-60 lei/kg în viu.“ Sigur, la acest preț mielul trebuie să aibă conformația cerută de marile restaurante și să respecte anumite norme. Dar n-ar fi o problemă, atât timp cât animalele sunt crescute în libertate și tot acolo se face fânul, lucerna, iar grija proprietarului este să fie crescute în condiții cât mai naturale. Mica stână transformată într-o adevărată fermă are azi utilaje pentru lucrul terenului, o cameră frigorifică cu o capacitate de 25 mc, un cuptor de pâine, unde de altfel se pregătesc și conservele pentru iarnă și o cabană cu living, bucătărie, iar la etaj 3 dormitoare cu o priveliște panoramică unde medicul vine „să-și încarce bateriile.“

O ambiție croită cu voia Domnului

Am fost curioasă să aflu dacă nu cumva noua afacere va înlocui profesia de bază, dar am fost asigurată că nu. „Păi m-ați luat de la masa de operație. Întoarcerea la natură a fost mai mult ambiția de a-mi demonstra că pot să o fac. Aici nu era nimic. Vecinii din deal îmi spuneau: «Lasă, doctore, că într-un an te lămurești și pleci». Ei bine, uite că s-au lămurit ei, pentru că noi am început aici investiția când nu eram în UE, când nu erau subvenții pe suprafață și am reușit să facem ceva.“

Eu aș spune că „omul a sfințit locul“ și nu este doar o lozincă, ci un lucru înfăptuit cu multă credință, dovadă fiind troița ridicată în apropierea fermei pe care scrie „Cu noi este Dumnezeu“ și care tronează peste o zonă binecuvântată de Atotputernic.

Patricia Alexandra POP