Saloanele Moldovei de Artă Naivă. Pictori – ţărani pe simeze

În eleganta sală de expoziţii a Complexului Palas din Iaşi s-a desfăşurat, timp de o săptămână, Expoziţia Naţională de Artă Naivă „Saloanele Moldovei“. Ajunsă la cea de a XXIV-a ediţie, manifestarea a reunit peste 60 de lucrări, confirmând încă o dată spusele lui Lucian Blaga: „Suntem şi vom fi întotdeauna neam de ţărani. De aceea destinul nostru ca neam, ca putere culturală atârnă de cantitatea de aur curat ce se află în sufletul ţăranului, creatorul şi păstrătorul culturii populare, centru generator, binecuvântat şi rodnic.“

Lucrările expuse la ediţia din acest an, selectate de un juriu exigent prezidat de prof. univ. dr. Ioan H. Ciubotariu, reprezintă nu doar aglomerarea de locuinţe rustice, adică satul în care ţăranul îşi petrece viaţa, dar constituie şi locul „prin care istoria se revarsă în mit“.

De altfel, din diversitatea situaţiilor din lucrările prezentate, descoperim personajele – locuitori ai satului –, viaţa văzută şi nevăzută a satului românesc.

Fără prea mare efort, în expresiile „în vatra satului“, „la marginea satului“, „obiceiul satului“ identificăm timpul, dar şi locurile prin care artistul îşi plasează „întâmplările“ din tablouri.

„Hora pe toloacă“ semnată de Valentina Acasandrei, „Casa bunicii“ de Daniela Grumeza, „Udatul fetelor“ aparţinând lui Teodor Moraru, „Ploaia peste sat“ de Mihai Dascălu sunt doar câteva dintre lucrările în care viaţa rurală apare ca o peliculă în desfăşurare spontană, cu secvenţe nenumărate, un carnaval surprins uneori cu nostalgie, cu umor, alteori de-a dreptul ironic, cu notaţii din activităţile diurne, nunţi, cârciumi, înmormântări.

Şi chiar dacă unii dintre pictori locuiesc la oraş, despărţirea de sat nu s-a produs. Artistul poartă satul în sine. Este cazul lui Ion Măric din Bacău, care spunea într-un interviu: „Satul românesc este ca o ladă de zestre cu obiceiuri, datini, tradiţii, zicători, proverbe, legendele neamului. Îmi aduc aminte cu drag de şezătorile şi clăcile la care mergeam cu mama, unde auzeam tot felul de snoave, povestiri pe care acum le-am aşternut pe pânzele mele.“

Juriul acestei ediţii a acordat diplome de excelenţă doamnelor Catinca Popescu – care a împlinit 80 de ani – şi Paula Iacob, dar şi lui Ion Măric. Premiul „Ana Năforniţă“ a Centrului Judeţean pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale a fost adjudecat de Gheorghe Ciobanu din Bălţaţi – Iaşi, iar cele două premii ale ediţiei din 2015 au revenit lui Ion Moraru din Târgu-Mureş şi Salomeei Andronic (foto) din Răcăciuni – Bacău.

„Sunt emoţionată şi bucuroasă, ne-a spus artista, că, iată, din numărul atât de mare de pictori naivi, munca mea a fost apreciată de juriu.“ Îmi arată caseta drapată cu roşu în care este încrustat în metal premiul – „Se acordă doamnei Salomeea Andronic din Rucăciuni – Bacău premiul pentru lucrarea Stupina prezentată la Expoziţia Naţională de Artă Naivă «Saloanele Moldovei» – ediţia a XXIV-a.“

Vioaie şi cu chef de vorbă la cei 77 de ani, mătuşa Salomica, cum îi spun cu dragoste şi respect consătenii, îmi mărturiseşte că acest cuvânt, „pictura“, îl moşteneşte din familie, – fiind a 10-a din cei 12 copii. „Mama ţesea pânză din cânepă şi apoi o picta cu vopsele luate de la cooperativă. Apoi, la şcoală, doamna învăţătoare mă lăuda pentru desene. Aşa am început. Mi-a plăcut dintotdeauna să pun pe hârtie satul cu oamenii lui, livezile înflorite, turmele de oi, într-un cuvânt tot ce a însemnat satul meu de care nu m-am despărţit niciodată.“

Aflu că, mânată mai mult de curiozitate, a venit în 1973 la Şcoala de Artă Populară, unde l-a avut ca profesor pe cunoscutul pictor băcăuan Ilie Boca. „Dumnealui m-a învăţat tainele culorii şi mi-a spus că niciodată nu trebuie să iau nici măcar o linie de la altcineva. Totul trebuie să fie al meu.“

Acum Salomeea Andronic este cunoscută în întreaga ţară, iar tablourile ei au ajuns şi în Argentina, Statele Unite, Spania, Franţa şi în alte ţări pe care nu le mai ţine minte. „Într-o zi m-a vizitat acasă un autocar cu turişti germani care au fost încântaţi de ceea ce au văzut şi mi-au spus că frumuseţea satului, a locurilor explică ceea ce au văzut şi în tablourile mele.“

Ca şi precedentele ediţii, „Saloanele Moldovei“ s-au bucurat de un deosebit succes. Sunt edificatoare cele declarate de unul dintre membrii juriului: „Într-o lume a vitezei, ceea ce facem noi aici este un lucru care ne scoate din locurile comune. Salut cu preţuire pe cei care s-au dedicat acestui segment de artă în care fiecare imagine este o poveste, dar şi o aşteptare.“

Stelian Ciocoiu