Dezvoltarea raționala a sectorului de creștere a animalelor și, implicit, a sectorului alimentar are loc prin implementarea unor acțiuni sanitare veterinare care vizează ridicarea nivelului de sănătate a animalelor crescute în scop economic sau de companie, care să garanteze sănătatea populației umane împotriva maladiilor și infecțiilor, direct sau indirect transmisibile între animale și de la animale la om.

Reglarea permanentă a stării de sănătate la populația animală și umană se asigură prin

Tuberculoza bovină este o boală cronică cauzată de o bacterie numită Mycobacterium bovis. Bovinele reprezintă principalul rezervor de M.bovis și pot transmite infecţia la un număr mare de mamifere, printre care şi omul. Infecţia la om apare, mai ales, prin consumul de lapte crud şi produse lactate, dar şi prin inhalaţie. Numele „tuberculoză“ vine de la nodulii numiți „tuberculi“, care se formează în ganglionii limfatici ai animalelor afectate. În anul 1993, Organizația Mondială a Sănătății a

Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor (ANSVSA) are, în ultimii ani, probleme cu cea mai periculoasă boală la animale despre care se vorbește foarte puțin, din păcate: rabia (turbarea), diagnosticată pe teritoriul țării atât la animalele sălbatice (vulpe, lup, urs, șacal, pisică sălbatică, dihor, jder, raton), cât și la animalele domestice (bovine, ovine, caprine, suine, animale de companie).

Rabia este o reală problemă cu care se confruntă fermierii de azi

Creșterea ovinelor reprezintă o tradiție multiseculară, fiind activitatea de bază a unui însemnat număr de crescători de animale, această specie oferind activități tradiționale privind prelucrarea unor produse din lapte, carne, lână cu un pronunțat caracter specific local sau regional (brânzeturi, specialități din carne de oaie, precum și articole de îmbrăcăminte, obiecte artizanale, instrumente pentru prelucrarea produselor (ustensile de inventar ale stânii, ateliere de cojocărie