HURGADA, o minune turistică între Marea Roșie și Sahara

În luna mai a acestui an am petrecut două săptămâni de concediu la Stațiunea Makadi de lângă Hurgada, un oraș egiptean la Marea Roșie, cu 450 mii locuitori.

Din avion, înainte de aterizare, am observat, de la înălțime, ghirlanda de stațiuni de la această mare egipteană, construite în ultimii ani pentru practicarea turismului.

Este de admirat efortul incredibil al acestei țări, cu peste 100 milioane de locuitori, care supraviețuiesc într-una dintre cele mai aride și neprimitoare locuri de pe Terra, cum este pustiul saharian.

În lunca și delta Nilului, pe care le-am vizitat în urmă cu 13 ani, condițiile naturale sunt cât de cât ospitaliere. Datorită fluviului și aluviunilor sale care permit practicarea agriculturii din Antichitate.

Atunci, în 2008, la sfârșit de luna aprilie, am efectuat o croazieră pe Nil, când se efectua secerișul și treieratul primei recolte de grâu spelta, remarcând că absolut toate tractoarele ce acționau batozele erau fabricate la UT Brașov, niciunul nefiind de altă marcă. La fel, uriașele porți ale ecluzelor de la cataractele Nilului aveau înscris pe ele Romenergo SA România, mândrindu-mă străinilor de pe vas că provin din această țară.

Spre deosebire de lunca Nilului, între Marea Roșie și Sahara condițiile sunt total de neviețuit, din cauza lipsei apei dulci și a climei deșertice.

Singura resursă exploatabilă este marea, care dispune atât de plaje întinse, cu nisip fin, excelente pentru cura heliomarină, cât și de o fascinantă lume subacvatică, cu corali și pești multicolori, care pot impresiona turiștii.

După faraonicul baraj pe Nil și hidrocentrala de la Assuan, care produce energie electrică ieftină, a fost posibilă desalinizarea apei de mare și crearea în aceste pustietăți a unor spații verzi cu arbori, arbuști și ierburi ornamentale, care ne uimesc privirea și echilibrează ambianța din jurul construcțiilor.

Din multitudinea de resorturi, am ales Cleopatra, cu regim all inclusive, regretând că a trebuit să mă abțin de la o mulțime de tentații gastronomice și bahice, din motive de sănătate și din cauza vârstei înaintate.

Întrucât am prins temperaturi de 42°C în aer a trebuit să ne păzim de razele solare de la orele 11.00 ale dimineții până la orele 16.00-18.00 ale după-amiezii. În această perioadă am făcut plimbări la umbra palmierilor, am luat masa la restaurant, ne-am răcorit la bar sau ne-am odihnit, având aer condiționat permanent. În afară de baie, distracțiile preferate au fost plimbările de-alungul țărmului, urmărirea crabilor de vizuină, a peștilor, a aricilor de mare, a stelelor și pisicilor de mare, a coralilor, dintre care predomină cei roșii și altele.

Însoțit de nelipsitul aparat de fotografiat, am înregistrat această uimitoare creație umană, construcții și arhitectură peisajeră, în locul unor pustietăți neprimitoare, imagini care vorbesc de la sine.

Rămân, totuși, nedumerit, cum este posibil ca în condițiile temperate ale țării noastre, mult mai favorabile, să lăsăm să se părăginească mândrețe de stațiuni de odihnă, mult frecventate de noi, odinioară.

Oare nu mai avem nevoie de recreație după viața trepidantă pe care o avem?

Teodor MARUȘCA