Afecțiuni digestive la iepuri

Cele mai frecvente boli ale iepurilor sunt afecțiunile digestive, manifestate clinic prin diaree la toate rasele de iepuri, din toate categoriile de vârstă. Cauzele acestor afecțiuni țin și de o caracteristică a aparatului digestiv al iepurelui, cu o masticație redusă, un stomac voluminos, un intestin lung și un cecum bine reprezentat.

Această particularitate a tubului digestiv implică o trecere lentă a alimentelor prin intestin, precum și prezența unei flore microbiene abundente la acest nivel. Din acest motiv, iepurele de crescătorie este predispus la balonări, staze alimentare care duc la autointoxicații și diaree.

În plus, la apariția acestora intervin numeroși factori favorizanți de natură bacteriană, virală, parazitară, alimentară etc., care duc la dezechilibrul florei bacteriene din intestin.

Semnele clinice sunt manifestate prin apariția fecalelor moi sau lichide, iar diareea este frecvent însoțită de balonări, deshidratări, lipsa poftei de mâncare, care duc la moartea animalului. De aceea diareea este o boală gravă a iepurilor, fiind mult mai ușor de prevenit decât de tratat.

Măsurile profilactice țin de alimentație, care trebuie să fie echilibrată din punct de vedere calitativ și cantitativ, de igiena apei, de igiena adăpostului și de necesitatea administrării unor vitamine, medicamente sau vaccinuri specifice.

Astfel, apa de băut administrată iepurilor trebuie dezinfectată, de două ori pe lună, cu ALBASTRU DE METILEN.

Pentru prevenirea avitaminozelor și întărirea sistemului imunitar se vor administra vitamine o dată pe lună, timp de 7 zile: VITAMINA AD3E, MULTIVITAROM, VITA B COMPLEX și VITAROM.

Administrarea unui supliment nutritiv bioactive, ANIMAL PROBIOTIC, crește rezistența organismului la acțiunea unor factori perturbatori fizico-chimici sau biologici, reduce cazurile de diaree la tineret, constipațiile și crește imunitatea generală. În caz de îmbolnăvire, produsul determină reducerea cantității de antibiotice.

Pentru prevenirea unor boli bacteriene se vor administra în apa de băut PRODIGEST (acidifiant digestiv) și ENROFLOXAROM.

Deparazitarea internă a iepurilor este necesară pentru prevenirea și combaterea coccidiozei care apare mai ales la tineret și se manifestă în formă acută, prin diaree, paralizia trenului posterior și moarte, iar în formă cronică prin diaree, slăbire progresivă și încetinirea ritmului de creștere. Pentru prevenția și tratamentul acestei parazitoze se folosește SULFACOCCIROM și VITAMINA K3. Deparazitarea pentru alți paraziți interni se face, în funcție de parazit, cu ROMBENDAZOL F, ROMBENDAZOL SUPER sau ROMIVERMECTIN.

Igiena din adăposturi este prioritară, de aceea se recomandă dezinfecția adăpostului sau cuștilor cu DECONTAMINOL și PURSEPT, iar deparazitarea acestora cu ROMPARASECT.

De asemenea, este foarte importantă vaccinarea iepurilor contra mixomatozei și a bolii hemoragice – două boli virale foarte contagioase și grave care duc la moartea iepurilor. Aceste boli nu se pot trata, singura modalitate fiind prevenirea lor prin vaccinare cu MIXOHEMOVIROVAC, un vaccin asociat contra mixomatozei și a bolii hemoragice care se face după prima lună de viață a iepurelui. Imunitatea postvaccinală durează 6 luni, iar pentru întreținerea acesteia se recomandă revaccinarea din 6 în 6 luni, pe toată durata vieții economice a iepurelui.

În ceea ce privește tratamentul afecțiunilor digestive, acesta se face în funcție de agentul etiologic implicat. Astfel, acesta se realizează fie cu medicamente antiparazitare ca SULFACOCCIROM (pentru coccidioză), fie cu medicamente antiinfecțioase ca ENTEROGUARD, OXITETRACICLINĂ 50%, ENTEROTRAT (produs naturist din extracte din plante), în cazul diareei de natură infecțioasă.

Dr. Viorica CHIURCIU
Doctor în științe medicale Romvac Company SA

Revista Lumea Satului nr. 13, 1-15 iulie 2016 – pag. 26