Apicultură - Recomandări privind prevenirea bolilor la albine

Apicultura, în România, este o afacere cât se poate de viabilă, fiind favorizată de o climă blândă şi de o natură darnică, cu plante melifere variate, cu păduri întinse de tei şi salcâmi, cu suprafețe mari cultivate cu pomi fructiferi şi floarea-soarelui ce dăinuie anual din martie până în octombrie.

Produsele de bază obținute de la albine, miere, ceară, lăptișor de matcă, polen, venin de albine, apilarnil, propolis, păstură sau combinate şi prezentate sub formă de loțiuni sau creme, sunt din ce în ce mai mult solicitate pe piața națională sau la export, România reprezentând în acest domeniu, cca 2% din totalul mondial şi cca 9-10% din producția Europei, conform unor date statistice publicate.

Efectele terapeutice şi energovitalizante ale produselor apicole, având în vedere că 1 kg de miere este echivalentul a 3 l de lapte, 50 de ouă, 12 kg de carne sau 30 de banane, justifică orientarea tot mai puternică a cumpărătorilor, indiferent de vârstă, spre astfel de produse.

Din aceste motive precum și prin faptul că apicultura poate asigura o îndeletnicire permanentă sau ca o a doua ocupație, asigurând venituri bănești consistente, creșterea albinelor s-a dezvoltat simțitor, atât prin creșterea numerică a familiilor de albine, dar și prin organizarea persoanelor care practică această activitate, ca persoane fizice sau juridice, deținătoare de stupine sau de exploatații apicole cu activitate complexă înregistrate/autorizate la D.S.V.S.A. Județeană.

Activitatea cu albinele presupune respectarea unor reguli tehnologice sau de protecție sanitară foarte stricte pentru a se evita anumite accidente sau modificări în starea de sănătate a albinelor, implicit a stupinei.

Calitatea mierii şi a produselor apicole este monitorizată permanent prin examene efectuate la laboratoarele acreditate pentru verificarea parametrilor cu referire la umiditate, aciditate, zaharoză, zahăr invertit, glucoză, lactoză, substanțe insolubile, analize prin care se pot identifica şi eventualele falsificări ale mierii.

Albinele, ca și alte organisme vii, se pot îmbolnăvi de diferite boli care prin mortalitatea pe care o produc, reduc numărul albinelor şi prin aceasta familiile de albine se depopulează, devenind neproductive, pagubele materiale şi financiare fiind însemnate atât pentru apicultori cât și pentru economia națională (dat fiind rolul major pe care îl au albinele în polenizarea culturilor entomofile).

Bolile albinelor se împart în boli contagioase, necontagioase și intoxicații.

► Bolile contagioase se grupează în:

· virotice (puietul în sac, boala neagră);

· bacteriene (loca americană, europeană, septicemia, paratifoza);

· micotice (ascosferoza, aspergiloza, melanoza);

· parazitare (nosemoza, varooza, amibioza, acarioza, brauloza, senotainioza, triunghiulinoza).

► Bolile necontagioase ale albinelor sunt reprezentate prin:

· puietul răcit;

· boala de mai;

· diareea albinelor;

· anomaliile mătcilor.

► Intoxicațiile albinelor se pot produce cu: polen, nectar, miere de mană, medicamente, pesticide folosite pentru combaterea dăunătorilor.

► Dăunătorii albinelor sunt: găselnița, fluturele “Cap de mort”, viespile, lupul albinelor, furnicile, prigoriile, ciocănitorile, șoarecii.

În cadrul măsurilor de prevenire a bolilor la albine, pe lângă acțiunile specifice pentru fiecare boală specifică, un rol important îl reprezintă aplicarea măsurilor de profilaxie generală, din care pentru perioada de iernat, se recomandă următoarele:

► Alegerea vatrei de iernare, asigurând să poată fi protejată de vânturile reci, să asigure liniștea necesară albinelor, să poată fi curățată ușor de zăpadă, iar apa după dezgheț să se scurgă ușor (să nu băltească), protejarea de șoareci prin instalarea de grătare la urdiniș.

► Supravegherea modalul de iernare și starea familiilor de albine prin controale auditive (ascultare) fără a se recurge la deschiderea stupului:

· zumzetul moderat și uniform arată că familia de albine este în stare bună şi că iernarea decurge normal;

· bâzâitul puternic arată că familia este în suferință;

· zumzetul slab, însoțit de zgomotul asemănător foșnetului frunzelor, înseamnă că familia este înfometată;

· când zumzetul este foarte slab sau nu se percepe aproape deloc, se va interveni, fără abuz însă, prin lovirea cu mâna a peretelui din față al stupului, iar dacă albinele răspund printr-un zumzet puternic, care însă încetează imediat, înseamnă că familia iernează în condiții bune.

► Îndepărtarea fără zgomot a zăpezii neafânate și a gheții (când este cazul) de pe scândurelele de zbor ale stupilor și desfundarea urdinișurilor blocate de albinele moarte.

► Asigurarea și supravegherea zborurilor de curățire ale albinelor având în vedere că, în sezonul nefavorabil, albinele au capacitatea de a acumula în intestinul gros o cantitate importantă de excremente, care pot declanșa diareea pe al cărei fond se pot instala boli grave, în special nosemoza, excremente care se vor elimina prin zboruri de curățire în zilele cu temperaturi de +12°C.

► Aprecierea modului de iernare a albinelor se face după aspectul diferitelor resturi scoase de pe fundul stupului, după cantitatea de albine moarte găsite pe jos, în fața urdinișului, respectiv:

· mortalitatea crescută a albinelor atenționează faptul că familia a iernat cu prea multe albine-vârstnice;

· uzura organismului lor din cauza unor boli;

· prezența albinelor umede, mucegăite, arată că în stup este prea multă umiditate.

► Prezența obligatorie a apicultorului în stupină pentru a urmări modul de desfășurare a zborului, identificarea familiilor ce prezintă stări anormale și soluționarea altor situații constatate.

► Colaborarea permanentă cu serviciile sanitare-veterinare și cu Asociația Crescătorilor de Albine din zonă.

Apicultura este sprijinită financiar de Guvernul Român, conform Programului Național Apicol, prin alocarea de sume substanțiale din fonduri europene și din bugetul național, sume destinate pentru sprijinirea activităților de profilaxie şi combatere a varoozei, a analizelor fizico-chimice ale mierii, achiziționarea materialului biologic pentru refacerea efectivului apicol precum şi pentru achiziționarea stupilor şi inventarierea tuturor masivelor melifere de pe teritoriul României, analiza aspectelor geografice județene și de infrastructură rutieră, sprijin care favorizează obținerea în stupine de produse apicole importante cantitativ și la parametrii calitativi superiori.

Dr. Ioan Viorel PENŢEA, Secretar al Colegiului Medicilor Veterinari Filiala Sibiu