Soiuri de gutui

În catalogul oficial al soiurilor pentru anul în curs au fost omologate sau păstrate 10 soiuri de gutui: Adonia, Aromate, Bereczki, Cedonia, Aurii, Campion, De Constantinopol, De Huși, De Portugalia și Moldovenești.

Adonia: este un soi recent introdus în cultură, cu rodire timpurie. Pomul prezintă lăstari lungi, având tendința de creștere invers piramidală. Fructul este mijlociu (300-350 g), galben-pai, lucios, cu pieliță nepubescentă, pulpă crocantă, fără sclereide. Se pretează pentru consum în stare proaspătă, dar și pentru procesare sub formă de peltea, dulceață, compot, distilare, deshidratare. Fructele ajung la maturitate la sfârșitul lunii septembrie și se pot păstra timp îndelungat în depozite frigorifice.

Aromate: soi introdus în 1982, selecționat din Bereczki. Pomii sunt de vigoare mijlocie, cu rezistență sporită de ger și comportare bună la atacul de Monilinia. Fructul este piriform, mijlociu ca mărime, de cca 375 grame, cu pielița subțire, galben-limonie, pubescență fină, bine prinse pe ramuri, astfel încât nu cad la maturitatea deplină. Manifestă rezistență la manipulare și transport, se consumă în octombrie-ianuarie.

Aurii: soi cu fructul mare, care ajunge la greutatea medie de 450-500 g, rotunjit-piriform și cu suprafața vălurată. Pielița este de culoare galben-limonie, iar pulpa gălbuie, suculentă, cu gust dulce, aromă fină și conținut minor de sclereide. Se consumă în perioada octombrie-decembrie.

Bereczki: este soi de origine maghiară, rustic, viguros, productiv. Prezintă fructe mari, în greutate de peste 400 g, larg-piriforme, cu proeminențe tipice soiului pe toată suprafața. Pulpa este tare, suculentă, iar în jurul lojei seminale formează un strat subțire de celule lignifiate. Se consumă în octombrie-ianuarie.

Cedonia: soi de vigoare mijlocie, rezistent la focul bacterian, cu fructe mici (150 g), sclereide puține, gust plăcut. Se recoltează la sfârșitul lunii septembrie, putându-se păstra în depozite frigorifice până în luna iunie.

Champion sau Campion: soi american, răspândit în Moldova, Dobrogea și sudul țării, cu intrare târzie pe rod, în anul 5-6 de la plantare. Pomul este viguros, cu sensibilitate la boli și dăunători, foarte productiv și cu rodire constantă. Fructul are peste 400 g, prezentând pulpă tare, slab astringentă. Nu rezistă la păstrare, astfel că este recomandat să se consume în octombrie-decembrie.

De Constantinopol: așa cum sugerează și denumirea, soiul a fost introdus din Turcia și s-a răspândit în majoritatea zonelor țării. Este sensibil la ger, boli și dăunători, dar rezistent la secetă. Pomul este viguros, cu fructe mari, de peste 400 g, cu 5 coaste largi. Dezavantajul ar fi că, la maturitate, cad din pom, iar din această cauză prezintă pierderi de producție. Rezistența la păstrare este redusă, consumându-se până în decembrie.

De Huși: soi local, provenit din dealurile Moldovei, longeviv, rustic. Pomul este viguros, productiv, cu rezistență la ger, secetă, dăunători, nu și la boli. Fructele sunt mijlocii (200-300 g), cu coaste rotunjite, pulpă galben-pal, fără sclereide. La recoltare prezintă o oarecare astringență care dispare însă pe timpul păstrării, astfel că gustul devine plăcut, vinuriu. Se consumă în octombrie-decembrie.

De Portugalia: este un soi de de vigoare mijlocie, cu coroană conică. Fructele sunt mari, piriforme, alungite, cu pulpa dulce-acidulata, puternic aromate și cu gust astringent.

Moldovenești: este o selecție obținută din soiurile prezente în dealurile Moldovei, de vigoare mică, Fructele sunt mijlocii, în greutate medie de 300 g, de culoare galben-portocalie și pubescență cenușie. Pulpa este galbenă, crocantă, cu gust echilibrat, potrivit de suculentă. Se consumă în octombrie-decembrie.

Maria BOGDAN