2025: Anul provocărilor majore pentru agricultura românească

Industria agricolă din România traversează una dintre cele mai dificile perioade din ultimele decenii. Seceta prelungită, valurile de scumpiri, politica de importuri și eliminarea facilităților fiscale au pus o presiune uriașă asupra fermierilor și producătorilor locali. Mihaela Neagu, proprietara Fabricii de Zahăr Premium Luduș, avertizează că, împotriva unui astfel de context, anul 2025 ar putea fi unul devastator dacă nu vor fi luate măsuri rapide și eficiente.

Problemele-cheie care afectează agricultura românească

■ Eliminarea facilităților fiscale

Începând cu acest an, Guvernul a decis eliminarea facilităților fiscale pentru salariații din agricultură și industria alimentară. Această măsură afectează direct fermierii și producătorii, crescând costurile de operare și reducând competitivitatea produselor locale.

■ Importurile masive din Ucraina

Un alt factor perturbator este reprezentat de importurile masive de cereale și produse alimentare din Ucraina, unde prețurile de producție sunt cu până la 30% mai mici decât în Uniunea Europeană. Acest lucru creează o concurență neloială pentru fermierii români, care sunt nevoiți să vândă sub costurile de producție sau să rămână cu marfa nevândută.

■ Seceta prelungită și lipsa infrastructurii de irigații

Anul trecut a fost devastator pentru culturile agricole, iar lipsa unor investiții semnificative în infrastructura de irigații agravează situația. Fără sprijin concret și fonduri alocate, mulți fermieri sunt deja în pragul colapsului.

■ Prețurile plafonate la raft

Prelungirea plafonării prețurilor alimentelor de bază până în iunie 2025 reprezintă un alt obstacol pentru producătorii locali, care nu mai pot transfera costurile crescute de producție către consumatori. Această măsură pune și mai multă presiune pe fermieri, reducându-le marjele de profit la minimum.

Impactul asupra consumatorilor

Pentru consumatori, consecințele acestor probleme sunt complexe. Creșterea costurilor de producție combinată cu taxele noi duce la o scădere a puterii de cumpărare. Mulți aleg cele mai ieftine produse de la raft, care, de multe ori, provin din importuri și nu respectă standardele de calitate ale produselor locale. Mai mult, lipsa transparenței etichetării permite ca produse din Ucraina să fie reambalate în alte țări europene și vândute sub eticheta „Fabricat în UE“, inducând în eroare consumatorii.

Soluții și recomandări

Mihaela Neagu subliniază necesitatea unei strategii coerente pentru susținerea agriculturii românești. Iată câteva măsuri care ar putea ajuta la redresarea sectorului:

■ Reglementarea importurilor

Limitarea importurilor de produse agricole și crearea unui cadru care să protejeze producătorii locali de concurența neloială ar putea genera venituri suplimentare la bugetul de stat și ar sprijini fermierii.

■ Subvenții echitabile

Uniunea Europeană ar trebui să ofere subvenții egale tuturor fermierilor din statele membre. O aliniere a acestor fonduri ar permite producătorilor români să fie mai competitivi pe piața europeană.

■ Investiții în infrastructura agricolă

Dezvoltarea unui sistem eficient de irigații și sprijinirea fermierilor în adoptarea tehnologiilor moderne sunt esențiale pentru creșterea productivității.

■ Transparență în etichetare

Consumatorii ar trebui să fie corect informați despre proveniența produselor pe care le achiziționează. Etichetarea clară și obligatorie ar reduce riscul ca aceștia să fie induși în eroare.

Concluzie

Anul 2025 reprezintă un punct critic pentru agricultura românească. Fără măsuri clare și susținere adecvată, fermierii și producătorii locali riscă să intre în colaps, ceea ce va afecta nu doar economia, ci și accesul consumatorilor la produse alimentare de calitate. Este timpul ca decidenții politici, fermierii și consumatorii să lucreze împreună pentru a proteja și dezvolta agricultura locală, un sector vital pentru viitorul țării noastre.

Beatrice Alexandra MODIGA