Ne pregătim să punem zootehnia pe tuşă?
În timp ce statele lumii pompează sume uriaşe în cercetare, tehnologie şi dezvoltare pentru a se blinda în faţa concurenţei, în România sectoarele strategice ale agriculturii, şi aşa bolnave, îşi joacă ultima carte. Zilele vacii cu lapte par a fi numărate iar, în lipsa unor măsuri urgente şi radicale, îşi va da suflarea, lăsând să curgă în paharele româneşti laptele străinilor.
Unde suntem noi şi ce fac alţii?
Din punctul de vedere al numărului de animale, suntem în declin încă din anii ’90. Pe vremea aceea aveam un efectiv de 7-8 milioane de bovine, dar am ajuns să numărăm astăzi doar 800.000 de capete la nivel naţional, după cum spun reprezentanţii Federaţiei Crescătorilor de Bovine din România. Conform EuroStat, în 2010 România avea 2 milioane de bovine, dar iată că în 3 ani efectivul s-a redus cu mai mult de jumătate. „Această scădere dramatică este cauzată în principal de seceta extraordinar de severă de anul trecut, de lipsa furajelor, care i-a determinat pe foarte mulţi fermieri să dimensioneze efectivele şi, bineînţeles, de absenţa unor sisteme de susţinere şi încurajare a fermelor de vaci cu lapte“, a precizat Claudiu Frânc (foto), preşedintele FCBR.
Am putea fi mulţumiţi de această situaţie doar dacă ne-am compara cu vecinii noştri de la sud, care deţineau în anul 2012 un număr de 566.000 de bovine, dar chiar şi la ei se înregistrează o creştere cu aproximativ 20.000 de animale faţă anul 2010, conform datelor prezentate de Marin Yossifov, reprezentantul Institutului de Ştiinţă Animală din Bulgaria, în cadrul Simpozionului RedNex. Dacă la noi şi la bulgari lucrurile scârţâie, în alte ţări fermele se supradimensionează pentru a preveni impactul crizei alimentare şi, de ce nu, pentru a pregăti asaltul asupra statelor slab productive.
Dacă Turcia avea în anul 2010 circa 11,4 milioane de rumegătoare (vaci şi bivoli), în 2012 efectivul a crescut la 12,4 milioane capete. Conform unei statistici prezentate de prof. Sema Yaman de la Institutul Central de Cercetare a Şeptelului de la Ankara, numărul de bovine a avut o creştere de 25,7% din 2002, până anul trecut.
„În toată Europa de Vest, în ţări cu tradiţie în producţia de lapte, precum Germania, Olanda, Belgia, Luxemburg, Franţa, foarte multe firme, care lucrează şi în România la ora actuală, investesc în modernizarea fermelor. Fermele de 200-300 de capete din aceste ţări îşi montează la ora actuală instalaţii, platforme rotative pentru 3.000 de capete. Acest lucru ar trebui să ne dea foarte mult de gândit în legătură cu ce se va întâmpla cu producătorii din România într-o astfel de competiţie“, a declarat Claudiu Frânc.
În timp ce competiţia ne suflă în ceafă, noi, din păcate, producem la aceleaşi costuri cu cei din Vest, realizăm aceleaşi producţii, dar modul de susţinere este la 30-40% faţă de al celor din Occident. „Încă suntem singurii din Europa care mai lucrează terenul şi în 2013 cu motorină nesubvenţionată. Nici la această oră Ministerul Agriculturii nu are o soluţie, aşteptăm precizări de la Bruxelles, însă noi nu putem aştepta. Nu mai vorbim de faptul că anul trecut, în trimestrul 3, când fermierii consumaseră cam 40% din motorina unui an, pentru că era perioada de recoltare şi înfiinţare a culturilor de toamnă, li s-au tăiat 70% din sumele pentru susţinerea la motorină. Toate aceste lucruri le-am avut în discuţie cu Ministerul Agriculturii, dar încă aşteptăm să ni se spună când, sub ce formă şi care va fi modul prin care fermierii români îşi recuperează diferenţa de sumă din trimestrul 3 al anului 2012 şi modul de acordare a susţinerii pentru motorină pe 2013“, a spus Claudiu Frânc.
Mulţi fermieri vor fi nevoiţi să schimbe „macazul“
Deşi nu aş vrea ca totul să fie zugrăvit în culori sumbre, trebuie spus că nu ne aşteaptă lucruri prea bune. În primul rând, să avem în vedere că, la
1 ianuarie 2014, se va interzice comercializarea laptelui neconform în România, ceea ce va duce la dispariţia centrelor de colectare. De ce? „Pentru că fermierii mici, neavând capacitatea de a-şi moderniza fermele pentru producţia de lapte conform, (ceea ce înseamnă maximum 100.000 de germeni şi 420.000 de celule somatice în lapte) cu instalaţii performante de muls şi răcire, nu vor mai putea trimite laptele spre procesare“, menţionează Claudiu Frânc. Dacă mai punem la socoteală lipsa asocierii în sector, se înţelege de ce se vor diminua efectivele şi de ce vor dispărea micii producători, care nu vor putea vinde laptele nici măcar direct, în piaţă, decât cu certificat de conformitate.
„Acesta va fi primul val care va diminua numărul efectivelor şi, implicit, al fermierilor crescători de bovine şi mai avem doar câteva luni până când vor intra în vigoare aceste măsuri. Noi, reprezentanţii Federaţiei, am discutat cu autorităţile, cu ministrul Agriculturii Daniel Constantin pentru găsirea de soluţii. Ar trebui măcar să ne facem datoria faţă de aceşti oameni, informându-i ce îi aşteaptă de la 1 ianuarie 2014. Să le propunem nişte variante care să-i ajute într-un fel sau altul. Am putea să le spunem: fie continuaţi cu creşterea vacii de lapte, dar din banii pe care îi câştigaţi pentru susţinerea fermei familiale vă cumpăraţi instalaţii de răcire, de muls, ca să faceţi conformitatea la lapte şi vă creşteţi efectivul la o dimensiune care să merite să plătiţi analizele care atestă conformitatea, fie vă dăm posibilitatea să mergeţi pe vaca de carne. Acest lucru înseamnă să se pună la dispoziţie material seminal de carne, astfel încât 1 ianuarie 2014 să nu ne găsească nepregătiţi“, a declarat preşedintele FCBR. Cu alte cuvinte, fermierul ar mai avea la dispoziţie 8 luni, timp în care fie investeşte în tehnologie pentru a da un lapte conform, fie îşi montează vaca din grajd pentru carne, altfel va rămâne în afara sistemului.
Un al doilea val care va pune beţe în roate dezvoltării fermelor cu vaci de lapte este cel care va veni după 31 martie 2015, când va dispărea cota de lapte.
Deşi vom primi 17,5 miliarde pentru PAC (Politica Agricolă Comună) de la UE şi banii se vor duce pe plăţi directe, aşa cum spunea deunăzi şi ministrul secretar de stat Achim Irimescu, va fi o mare problemă pentru că animalele nu sunt prinse în drepturile de plată. Chiar dacă se permite transferul în ambele sensuri zootehnie – producţie vegetală, convertirea vacilor în hectare, de exemplu, ar diminua sumele aşteptate de fermieri. „Dacă am deja 9,7 milioane hectare şi mai vin cu încă 2-3 milioane o să crească suprafaţa şi o să se reducă foarte tare prima pe hectar. Suma pe care o primim de la Uniunea Europeană rămâne constantă însă, introducând şi animalele în schemă, suma totală se va reduce şi mai tare“, spunea la un moment dat Achim Irimescu.
Patricia Alexandra POP
REVISTA LUMEA SATULUI, NR.11, 1-15 IUNIE 2013