Vinul românesc produs din viţă străină

Este cunoscut faptul că vinul produs în ţara noastră a intrat, în ultimii ani, pe un trend ascendent atât din perspectiva promovării, cât şi din punctul de vedere al calităţii. În pofida acestui fapt, majoritatea viilor autohtone, multe dintre ele plantate la finalul decadei trecute prin fondurile europene de reconversie, provin din material săditor importat din Italia, Franţa, Spania sau Ungaria. Dacă în urmă cu peste 20 de ani România era un important producător de butaşi de viţă-de-vie, astăzi producătorii de material săditor viticol se pot număra pe degete.

Şcoala de viţă, din ce în ce mai rar întâlnită în România

Ca şi în celelalte ramuri ale agriculturii din ţara noastră, una dintre problemele viticulturii autohtone este obţinerea inputurilor, care, ca urmare a restructurărilor postdecembriste, provin cel mai adesea din afara graniţelor. Primul pas pentru orice cultivator de viţă-de-vie este alegerea materialului săditor, iar, după cum declară şi Branislav Giurici, directorul uneia dintre puţinele firme româneşti producătoare de butaşi, „pentru a bea un vin bun trebuie să avem un material biologic foarte bun“. În acest sens, în 2006, în comuna Variaş, judeţul Timiş, domnia sa a înfiinţat o plantaţie mamă de portaltoi care astăzi produce cam 150.000 de viţe pe an. Intenţia iniţială era ca întregul material săditor să fie de provenienţă autohtonă, însă din cauza discontinuităţii şi inconsecvenţei colaboratorilor din ţară, Giurici importă în prezent coardele de altoi din Ungaria şi Italia, dar speră totuşi ca în viitor acest sector să se relanseze şi în România. „Portaltoi se produc şi în ţară, dar eu folosesc materialul propriu al firmei noastre pentru că ne satisface cerinţele de altoire, însă în ceea ce priveşte corzile de altoi am întâmpinat greutăţi din cauza neseriozităţii unor societăţi şi atunci am optat pentru varianta de import. În trecut se puteau obţine aceşti altoi şi de la staţiunile de cercetare în viticultură, dar astăzi puţine dintre ele mai produc corzi de altoi. Din păcate, multe din şcolile de viţă au dispărut şi în acest proces de reconversie 90% din materialul săditor a fost cumpărat din afara ţării“, a precizat Branislav Giurici.

Controlul tehnologic, esenţial în producerea butaşilor de calitate

Pentru a putea fi valorificat un butaş de viţă-de-vie trebuie să aibă minimum două rădăcini, poziţionate diametral opus, cu o grosime de cel puţin doi milimetri, iar lăstarul să depăşească patru milimetri. Îndeplinirea acestui STAS de calitate necesită un proces de selecţie şi de prelucrare extrem de riguros. Astfel, conform lui Giurici, vigurozitatea şi rezistenţa sunt calităţile pe care un portaltoi le are de îndeplinit, în timp ce corzile de altoi trebuie verificate fitosanitar atât de Inspectoratul pentru Calitatea Seminţelor şi a Materialului Săditor, cât şi de producător pentru a nu exista boli sau alte tipuri de dăunători la nivelul butaşilor. După îndeplinirea acestor norme, se realizează altoirea propriu-zisă, compania timişeană folosind în acest sens maşini de tip omega şi forţarea în apă. Pentru realizarea acestui procedeu este necesară menţinerea unei temperaturi constante pe parcursul altoirii. „Folosim forţarea în apă, iar temperatura trebuie să fie de 28 de grade la punctul de altoire, pe care o menţinem cu ajutorul termostatelor şi a maşinilor care produc aer cald. Nivelul de umiditate se reglează acoperind materialul săditor cu saci de iută, aşa este tehnologia, iar umiditatea trebuie să fie mare, dar nu excesivă, pentru a nu crea Botrytis sau alte boli care ar putea ataca viţa-de-vie. După aceea avem plantarea în câmp, în şcoală de viţă şi procedeul de selectare şi valorificare, care dacă este posibil se petrece toamna, dacă nu le păstrăm în camere frigorifice pentru primăvară“, a explicat Branislav Giurici.

Daniel PLĂIAŞU
REVISTA LUMEA SATULUI, NR.10, 16-31 MAI 2013