Poziţia copilului rural mediu

Hai să presupunem că te-ai născut în secolul XXI, la începutul deceniului doi, într-o familie de ţărani din spaţiul rural românesc. Încă nu eşti cetăţean european, până la 18 ani mai va, aşa că tre' să te mulţumeşti cu poziţia de „european teens“, pre limba noastră ţingău european. Copil! Cum la modă este poziţia copilului, hai să tragem cu ochiul şi s-o vedem mai îndeaproape. Apelăm la statistică, la cea oficială, că altfel riscăm să o vedem întoarsă ca racul. În medie, un plod mediu este descendentul unei familii medii, formată din doi adulţi medii. Rezultă că ar putea trăi într-o familie de proprietari medii, cu o proprietate medie de 3,45 ha (conform recensământului agricol 2010). Ca să simplifice, seamănă totul cu grâu şi trag linia la sfârşitul unui an mediu. Blagosloviţi de supremul inginer agronom, obţin o medie optimistă de 3.500 kg/ha, una peste alta 12.075 kg, care, vândute cu 1,2 lei/kg (ăl mai bun preţ din luna trecută), dau cam 14.400 de lei, sub formă de venit. Să nu ne încurcăm cu venitul net stabilit de HG 50/2011, că ni se turteşte conciul! Pe lună, asta înseamnă cam 1.200 lei pentru o familie de trei persoane.

Dăm deoparte şi că din banii ăştia cam 80% au fost cheltuieli de producţie şi faptul că ar trebui să aibă capital să reia producţia! În baza principiului „azi, mâine mai vedem noi“ putem spune fără tăgadă că familia se califică (termen în bruxelleză!) pentru ajutor social, deci plodul ar cam putea să primească o bursă de studii – „Bani de liceu“, 150 de lei/lună, cf. aceluiaşi HG 50/2011 (Evident, liceul de proximitate, că pentru unul mai acătării, de unde bani de navetă ori cantină şi cămin, din 150 de lei?). Aşa, pe cap de membru se strâng cam 400 de lei, la care coconul mai adaugă 150, devenind ăl mai bine plătit membru al familiei, cu 550 de lei pe lună, cât merge la şcoală, nu face absenţe şi are 10 la purtare. Mai puneţi şi alocaţia de copil de 42 lei (0,084 din indicatorul social de referinţă) şi rezultă 592 de lei/lună.

Dacă ar mai fi venit şi al doilea copil, foarte repede după primul, cei 1.200 lei venit din exploatarea pământului s-ar fi împărţit la 4, plus ălealante, adicătelea, pe cap de gorobete, 392 lei, ca sumă. Tot într-o poziţie mai procopsită decât a părinţilor. Cinic vorbind, cum cinică este OUG 124/2011, poziţia celui de-al doilea copil, dacă dă Ăl de Sus şi este handicapat (84 de lei pe lună alocaţie), devine prima poziţie din familie în raport cu veniturile, cu 534 lei/lună. Io'te'te că se depăşi leafa minimă netă pe economie din 2012 (530 lei), conform principiului că cei din urmă vor fi cei dintâi, mai ales dacă te binecuvântă viaţa cu o oarece sărăcie de duh dovedită clinic! Trăiască poziţia copilului handicapat (ori nu!) în societatea rurală românească şi să-l ferească soarta de năravurile de căpătuială ale părinţilor! Să nu care-cumva să pripăşească ăştia prin ogradă porci, gobăi, capre sau o vacă, Doamne-fereşte, că nu mai apucă ajutor social şi i se duce de'a'n boulea poziţia. În România secolului XXI, poziţia copilului mediu din familia rurală medie este a mai prima la capitolul venituri medii pe cap de membru de familie. QED!

Gheorghe Socotitorul

P.S. Poate cineva socoti care va fi poziţia copilului rural mediu când devine cetăţean european mediu, cu şcoală medie şi fără bac (altă medie naţională), fără o meserie căutată în piaţa muncii, alta decât cea de zilier agricol, cărător cu cârca ori căpşunar pe meleaguri mai calde? Aştept variante pe adresa redacţiei! Să nu-mi trimiteţi varianta de cerşetor la High Western Gate!

Acelaşi
REVISTA LUMEA SATULUI, NR.9, 1-15 MAI 2013