Emblema SCDA Secuieni, cânepa monoică şi rasa Brună de Maramureş

Staţiunea care trăieşte pe propriile picioare şi multiplică exclusiv soiuri româneşti

Înfiinţată în 1962, Staţiunea de Cercetare-Dezvoltare Agricolă Secuieni, din judeţul Neamţ, răspunde şi azi nevoilor de performanţă în agricultura din zona centrală a Moldovei, respectiv judeţele Neamţ, Bacău şi nordul Vrancei. Iar provocarea este cu atât mai mare cu cât, pe de o parte, activitatea de cercetare trebuie să fie avangarda unei agriculturi din ce în ce mai performante, iar pe de alta, pentru că trebuie să găsească soluţii de vârf în condiţiile unui areal cu 32 de unităţi de sol. Despre menirea unităţii şi despre cum o găsim astăzi am discutat cu directorul SCDA, dr. ing. Elena Trotuş.

– Dna director Elena Trotuş, în ce măsură vine SCDA Secuieni în întâmpinarea nevoilor fermierilor din zonă?

– Staţiunea de Cercetare - Dezvoltare Agricolă Secuieni, Neamţ este o unitate de cercetare zonală şi se adresează agriculturii din central Moldovei, mai precis din judeţele Neamţ, Bacău şi nordul Vrancei. În urma cercetărilor efectuate staţiunea vine în întâmpinarea fermierilor cu tehnologii de cultivare a plantelor caracteristice regiunii în care noi ne desfăşurăm activi­tatea, dar şi cu sămânţă din categoriile biologice superioare, respectiv categoria biologică Bază, la majoritatea culturilor de câmp: grâu, orz, orzoaică de toamnă, triticale, orzoaică de primăvară, ovăz, porumb, leguminoase (soia şi fasole), plante tehnice şi aromatice, plante textile.

– De cât teren arabil dispune staţiunea?

– Exploatăm în jur de 1.000 ha, din care 386 ha aparţin domeniului public al statului, restul suprafeţei fiind teren pe care-l lucrăm în baza contractelor de arendă cu proprietarii.

– Care sunt sursele de finanţare ale unităţii?

– SCDA Secuieni, ca toate unităţile de cercetare agricolă din subordinea Academiei de Ştiinţe Agricole şi Silvice „Gh. Ionescu Şişeşti“ Bucureşti (ASAS), este reorganizată în baza Legilor 45/2009 şi 72/2011, ca instituţie publică, cu finanţare din subvenţii de la bugetul statului, prin alocare directă, şi cu finanţare din bugetul propriu. De la apariţia acestor legi, respectiv de şase ani, această finanţare directă n-a ajuns niciodată la noi, deci întreaga activitate de cercetare se desfăşoară exclusiv din venituri proprii.

– Din ce obţineţi aceste venituri proprii? Ştim că cercetarea presupune studii îndelungate şi amănunţite, care nu-s legate neapărat de rentabilitate, profit etc.

– Le obţinem din câteva surse majore: contracte de cercetare rezultate în urma proiectelor de cercetare câştigate la licitaţie în cadrul competiţiilor şi programelor naţionale de cercetare. Din păcate, în ultimii ani şi aceste competiţii au fost din ce în ce mai rare; din contracte bilaterale de cercetare pe care le încheiem cu marile companii producătoare de pesticide, îngrăşăminte şi seminţe; sectorul zootehnic; producerea şi valorificarea seminţelor. Acest din urmă segment este cel care generează şi cele mai mari venituri. Aşa cum vă spuneam la începutul discuţiei noastre, staţiunea are rolul de a multiplica seminţe din categoriile biologice superioare. Mă refer la sămânţa amelioratorului, la Prebaza I, Prebaza II şi Bază, pe care o punem la dispoziţia fermierilor, ei având posibilitatea de a multiplica în continuare încă un an această sămânţă, până la sămânţa Certificată I. SCDA produce sămânţă pentru toate culturile de câmp: grâu, orz, orzoaică de toamnă, triticale, orzoaică de primăvară, ovăz, floarea-soarelui, soia, fasole, plante medicinale şi aromatice (mentă, tarhon, isop, roiniţă, chimion, pătlagină, gălbenele, muştar negru, mac, şofrănel, mărar, busuioc, fenicul, coriandru etc.) şi cânepă.

– Să detaliem un pic aspectele legate de cânepă.

– Suntem singura staţiune din reţeaua ASAS care avem ca obiectiv specific de cercetare ameliorarea cânepei monoice şi aici, în urma cercetărilor, colectivul nostru a creat, omologat şi brevetat 7 soiuri de cânepă monoică, care au destinaţie mixtă: 6 sunt pentru fibră şi pentru sămânţă iar unul, creat în 2012, Secuieni Jubileu, denumire care vine pentru că în 2012 noi am celebrat 50 de ani de la înfiinţarea instituţiei, este doar pentru sămânţă, un soi cu talie mică, pretabil la recoltarea mecanizată.

– Câţi fermieri sunt interesaţi azi de cânepă şi de ce? Ce suprafaţă se mai cultivă în România?

– Dacă am trecut printr-o perioadă de 20 de ani când această plantă, altădată de mare tradiţie, a ajuns la propriu una de colecţie, în ultimii ani, probabil mizând pe avantajele culturii de nişă, a reînceput să fie introdusă în cultură. Suprafaţa s-a extins undeva la 3.000 ha. Aceasta şi graţie acţiunilor de extensie pe care le-am realizat la nivelul unităţii, în care am prezentat soiurile de cânepă, tehnologiile de cultivare etc. Cele mai mari suprafeţe se regăsesc în partea de vest a ţării, acolo unde cânepa este cultivată preponderent pentru sămânţă, iar din aceasta, cum ştiţi, se extrage uleiul, produs din ce în ce mai căutat pe piaţă.

– Ce destinaţie are, la ce este folosit?

– Interesează în mod deosebit uleiul pentru consum alimentar. Este considerat un ulei valoros întrucât conţine acizii graşi Omega 3 şi Omega 6 în raportul cel mai echilibrat, 3:1. Anual, staţiunea produce 1.300 până la 1.800 tone de sămânţă şi este foarte important să spunem că multiplicăm numai soiuri şi hibrizi româneşti care au cea mai mare pretabilitate la condiţiile climatice ale zonei noastre.

– SCDA Secuieni are şi un sector zootehnic şi iar trebuie să vorbim despre o particularitate, despre rasa românească Brună de Maramureş.

– Într-adevăr, avem un nucleu de taurine din rasa Brună de Maramureş, unul dintre puţinele existente în momentul de faţă în România. Printr-o tehnologie de creştere şi exploatare a efectivului am ajuns ca producţia medie de lapte să fie de 8.370 litri/vacă mulsă, rezultat excelent ţinând cont de caracteristicele rasei.

– Mai are vreo şansă în România această rasă, fiindcă am văzut că fermierii sunt tentaţi de exemplarele aduse din străinătate, fie că vorbim de vaci de lapte sau rase pentru carne?

– Efectivul pe care-l deţinem este cel mai numeros existent în România, avem exemplare valoroase. La ultima vizită directorul Gh. Neaţă ne-a promis că, într-un timp rezonabil, va trimite o echipă de specialişti pentru a selecta exemplarele care întrunesc toate calităţile acestei rase, iar noi să menţinem ori să creştem efectivele repornind de la acest nucleu pur.

– Specialiştii cunosc importanţa rasei, dar fermierii sunt dornici să crească aceste animale?

– Sunt. Ţin legătura cu noi, iar o altă ofertă pe care SCD o pune la dispoziţia fermierilor este cea a animalelor de prăsilă, a junincilor din rasa Brună de Maramureş, bine adaptată la condiţiile zonei noastre, mixtă, cu destinaţie carne-lapte. Iar laptele are un conţinut ridicat în kazeină, ceea ce îi conferă o calitate deosebită în special în fabricarea brânzeturilor.

Patricia POP, Maria BOGDAN