„Să nu uităm că lângă noi este natura…“

Captivi cu voia noastră într-o colivie de fier şi beton armat, ne petrecem zilele respectând cu stricteţe acelaşi tipar. Prinşi într-o maşinărie imensă numită oraş, puţini dintre noi mai zăresc dincolo de cupolele „minunilor arhitecturale contemporane“ adevăratele minuni. Soarele care răsare şi apune mereu în alte culori, păsările care zboară libere deasupra furnicarului în care trăim, copacii care explodează în fiecare primăvară şi inundă străzile în verdele lor crud. Nu mai este oare timp să privim natura?

În încercarea de a găsi răspuns acestei întrebări am descoperit un om pentru care natura este un refugiu, o compensaţie pentru toate zilele petrecute în colivia de fier.

Fotoreporter pentru publicaţii importante din ţara noastră şi fotograf wild-life de aproape două decenii, Silviu Matei este un om de nota zece. Aprecierea are ca suport întreaga sa activitate în domeniul fotografiei, dar mai ales pasiunea profundă de a surprinde în imagini frânturi de poveşti din natură. Prin „retina“ aparatului său de fotografiat reuşeşte să transmită celor care nu se încumetă să treacă de linia civilizaţiei emoţia întâlnirii cu animalele sălbatice sau sensibilitatea diferitelor peisaje. În spatele imaginilor realizate de el stau însă ani întregi de practică şi studiu, de răbdare şi chiar de temperare a firii umane pentru că fotografia wild-life cere sacrificii imense. Este nevoie să fi vigilent, dar în acelaşi timp să uiţi de tine, să priveşti obiectul fotografiei tale cu un ochi profesionist, dar să redai, totuşi, fragilitatea sau forţa lui. „Fotografia este un mod de a arăta lumii că există şi altceva imediat lângă noi. Pentru mine este un mod de exprimare, un fel de viaţă. Cât despre fotografia wild-life, nu pot spune decât că îmi place să merg în natură, să observ comportamentul animalelor şi să le fac fotografii. Fireşte că există şi sacrificii. Ca fotograf wild-life eşti foarte mult timp plecat, te expui anumitor riscuri şi uneori îţi faci meseria în condiţii foarte dificile. Eşti nevoit să dormi în cort, să stai în ploaie sau să te trezeşti foarte devreme. Dar pentru mine satisfacţiile sunt infinit mai mari. Este ceva unic să poţi observa în sălbăticie un urs sau să admiri cerbii la boncănit.“ Acest mod de viaţă a început pentru Silviu Matei încă din adolescenţă, când, intrigat de misterele universului astral, s-a înscris la cursurile de astronomie susţinute în cadrul Observatorului Astronomic „Vasile Urseanu“. A aflat astfel despre cursurile de astro-fotografie organizate în cadrul Observatorului, acesta fiind momentul în care a fost „convertit“ ca fotograf.

Imortalizarea cerului în diferite secvenţe a fost de altfel multă vreme în centrul preocupărilor sale, dar şi-a coborât privirea dinspre stele, după cum mărturiseşte, şi spre pământ. Din acel moment, fotografiile sale, publicate în reviste de prestigiu precum Naţional Geografic România, au devenit o pledoarie puternică. Obiectivul aparatului său de fotografiat a surprins 20 de ani realitatea nedistorsionată din sălbăticie, începând de la cele mai mici vieţuitoare şi până la cele mai impozante animale. Este un privilegiu pe care l-a transmis mai departe alături de îndemnul de-a nu uita că „lângă noi este natura, care ne poate oferi surprize frumoase şi foarte multe amintiri plăcute“.

Prima recunoaştere a calităţii sale de fotograf a venit în 1999, când a obţinut un atestat de Tehnica şi Arta Foto Video a Reportajului. În acelaşi an a primit o bursă de studii în SUA unde trei ani a studiat foto-jurnalismul şi fotografia wild-life în cadrul unui curs bogat nu doar în informaţii legate de tehnica fotografică, ci şi în noţiuni legate de comportamentul animalelor sălbatice. Întors în ţară, şi-a aprofundat cunoştinţele prin înscrierea la Universitatea Naţională de Arte Plastice Bucureşti – Secţia Foto Video.

Premiul I pentru cea mai bună astrofotografie

din anul 2000 oferit de Societatea Astronomică Română de Meteori.

Premiul I la Concursul Naţional de fotografie Fotogeografica 2002

Menţiune la Concursul Naţional de fotografie Fotogeografica 2003

Premiul III la Concursul Naţional de fotografie Fotogeografica 2009

Premiul I la Concursul Naţional de fotografie Fotogeografica 2010

Laura ZMARANDA