Selecţia clonală la soiurile de viţă-de-vie

Crearea soiurilor de viţă-de-vie necesită o lungă perioadă de cercetare, de observaţie a comportării surselor de altoi şi portaltoi, apoi studii comparative, încercarea şi înmulţirea clonilor etc.

În primul an se aleg butucii elită în funcţie de observaţiile efectuate în plantaţia-mamă, care trebuie să aibă vârsta mai mare de 20 ani, privind vigoarea, fertilitatea şi starea fitosanitară a butucilor, utilizând o scară de bonitare simplă, stabilită în prealabil, de la 1 la 10.

Pe baza observaţiilor efectuate se realizează o primă selecţie a butucilor elită, cca 10-15, alegerea definitivă a acestora concretizându-se numai după observaţiile şi determinările efectuate la recoltarea strugurilor (producţia/butuc, conţinutul în zahăr şi aciditatea mustului). Elitele selectate sunt supuse analizei virusologice în vederea depistării infectării cu viruşi prin testul ELISA şi prin indexare.

De la butucii elită aleşi se recoltează, înainte de apariţia gerurilor, un număr cât mai mare de coarde altoi. Acestea se etichetează şi se depozitează peste iarnă în condiţii corespunzătoare păstrării viabilităţii mugurilor de rod până în primăvara anului următor.

În anul doi coardele altoi recoltate de la butucii elită se altoiesc pe un portaltoi recomandat în zonă, utilizând o tehnologie unitară. Butaşii altoiţi sunt apoi forţaţi şi plantaţi în şcoala de viţe, separat pe fiecare clon în parte. La scoaterea din şcoala de viţe descendenţele vegetative (clonii) sunt analizaţi privind: calitatea sudurii la punctul de altoire, lungimea cordiţei, gradul de maturare a lemnului cordiţelor de un an, vigoarea sistemului radicular în ansamblu şi procentul de viţe altoite de calitatea I, după care se face o nouă triere a clonilor, reţinându-se numai clonii valoroşi. De asemenea, în urma rezultatelor analizelor virusologice, realizate între timp, sunt îndepărtaţi clonii care au fost identificaţi ca fiind infectaţi cu virusuri. Se continuă totodată şi observaţiile asupra butucilor elită din plantaţia mamă, efectuându-se aceleaşi observaţii ca şi în primul an, pentru a stabili dacă elitele alese şi-au păstrat însuşirile anterioare pentru care au fost selectate.

În cel de-al treilea an, cei mai valoroşi cloni sub aspect productiv şi calitativ, liberi de virusuri şi alte fitoplasmoze, sunt plantaţi în câmpul comparativ de cloni, fiecare clon într-o parcelă de formă alungită, unde rămân până la finalizarea testării lor pe parcele mai mari în câmpul de încercare a clonilor. Fiecare parcelă trebuie să cuprindă acelaşi număr de plante (minimum 20 viţe/clon), pentru a garanta o corectă comparare a clonilor.

Pe parcursul perioadei de vegetaţie se efectuează, pe durata a minimum 3 ani, următoarele observaţii: procentul de goluri apărute, vigoarea de creştere apreciată după lungimea lăstarului principal măsurată la fenofaza maturării strugurilor, maturarea lemnului coardelor de un an, uniformitatea de ansamblu a plantelor şi starea lor fitosanitară.

În anii patru – şase şi chiar şapte se realizează forma de conducere a butucilor în câmpul comparativ. Pe tot parcursul existenţei sale în câmpul comparativ se aplică un sistem agrofitotehnic specific zonei şi la un nivel superior, astfel încât butucii de viţă-de-vie să fie cât mai uniform dezvoltaţi.

Se continuă efectuarea observaţiilor şi determinărilor realizate în anul III. Începând cu anul V, când practic toţi butucii încep să rodească, se fac şi determinări privind producţia de struguri/butuc, conţinutul mustului în zahăr şi acidi­tatea acestuia.

În baza observaţiilor şi determinărilor realizate se efectuează o nouă selecţie a clonilor, fiind reţinuţi numai clonii valoroşi. De la aceşti cloni se aleg toamna coarde altoi, separat pe fiecare clon în parte, care se păstrează în mod corespunzător pentru a nu fi afectată viabilitatea mugurilor de rod.

În paralel se recoltează coarde altoi şi din plantaţia-mamă, pentru înmulţirea materialului iniţial care va servi drept martor în câmpul de încercare.

În anul şapte şi opt coardele altoi recoltate de la cei mai valoroşi cloni şi de la materialul iniţial din plantaţia-mamă se altoiesc în primăvară pe doi portaltoi recomandaţi în zonă. Butaşii altoiţi sunt forţaţi şi plantaţi în şcoala de viţe. Se altoieşte suficient material astfel încât să rezulte cel puţin 100 viţe altoite/clon/portaltoi.

În anii opt – treisprezece, cu viţele obţinute în şcoala de viţe se înfiinţează câmpul de încercare a clonilor. Pentru a avea o garanţie asupra valorii clonilor selectaţi, în câmpul de încercare trebuie să existe un număr egal şi cât mai mare de plante pentru fiecare clon – cel puţin 200 viţe/clon, respectiv câte 100 viţe pentru fiecare port­altoi. Este indicat ca plantarea clonilor şi martorului să se realizeze în parcele separate în minimum 3 repetiţii. În câmpul de încercare se aplică tehnologia de cultură specifică zonei şi la un nivel superior, astfel încât să se asigure o dezvoltare uniformă a butucilor.

Clonii promovaţi în câmpul de încercare sunt testaţi timp de 3 ani de rodire normală (de regulă anii 3, 4 şi 5 de la înfiinţarea câmpului de încercare), fiind comparaţi cu martorul reprezentat de soiul populaţie. Se fac observaţii şi determinări privind producţia de struguri şi calitatea acesteia, vigoarea butucilor exprimată prin cantitatea de lemn eliminat la tăierea în uscat, rezistenţa la boli, ger şi secetă. În cazul soiurilor pentru struguri de vin se efectuează cel puţin două microvinificări, separat pe fiecare clon în parte, şi se determină însuşirile chimice şi organoleptice ale vinurilor obţinute.

În toată această perioadă se continuă observaţiile şi determinările efectuate asupra clonilor selectaţi aflaţi în câmpul comparativ pentru a putea avea o imagine de ansamblu cât mai precisă privind calităţile acestora. Datele obţinute pe tot parcursul acestor ani sunt centralizate şi interpretate, întocmindu-se dosarul de omologare a clonilor care s-au dovedit a fi cei mai valoroşi

Începând cu cel de-al unsprezecelea an se efectuează şi vizite de preomologare în câmpul de încercare a clonilor din partea inspectorilor ISTIS.

Anul XIII (XIV). Depunerea la ISTIS a dosarului de omologare a clonului şi omologarea acestuia.

Notă: Mărimea strugurelui, a bobului ca şi uniformitatea acestora interesează în mod special soiurile pentru masă, la fel şi consistenţa miezului şi culoarea uniformă a epidermei.

ICDVV Valea Călugărească