Ina Todoran – elevă de 10, studentă strălucită şi talent în formă pură

La 21 de ani încă neîmpliniţi, studenta de la Medicină Ina Todoran împărtăşeşte succesul la cel mai înalt nivel: a fost elevă eminentă, obţinând în 2012 singura medie generală 10 la examenul de bacalaureat din judeţul Alba. După primul an de studiu la Universitatea de Medicină şi Farmacie din Târgu-Mureş se menţine în fruntea seriei sale. Este o interpretă de muzică populară din valul tânăr extrem de talentată şi de îndrăgită, laureată a celor mai importante concursuri de profil: Mamaia – folclor, „Strugurele de aur“, „Moştenitorii – Tezaur folcloric“.

– Veniţi din judeţul Alba, din Crăciunelu de Jos. Cât de mult a contat satul natal pentru devenirea ulterioară de interpret de muzică populară?

– „Satul meu, grădină-n floare,/Cu nume de sărbătoare,/Tot ce-am învăţat în tine/Oi duce-n lume cu mine.“ Am fost crescută cu cinste şi frică de Dumnezeu de bunici şi cu aleasă îngrijire de părinţii mei. M-am bucurat de o copilărie de poveste, într-o lume fără răutate, într-un sat cu oameni harnici şi gospodari. Crăciunelu de Jos a contat enorm pentru caracterul, sufletul şi mintea mea.

– Aveţi o tradiţie muzicală în familie, cu bunicii care cântă la vioară şi în corul bisericesc.

– Bunicul meu pe linie paternă, Todoran Ionel, din Biia, este ceteraş, rapsod popular, iar bunica mea maternă, de la Crăciunel, are un glas limpede ca apa de izvor! Dorurile şi iubirea lor pentru cântec s-au împletit şi-n sufletul meu. Le sunt recunoscătoare şi îi iubesc mult pe toţi cei patru bunicuţi pe care Dumnezeu îi ţine lângă mine şi le dă sănătate.

– Ce persoană a fost determinantă pentru cariera artistică?

– Cea care m-a îndrumat, m-a învăţat primele cântece, primele gesturi pentru scenă, mi-a aranjat primele costume a fost mama. Îmi cunoaşte fiecare emoţie, ştie dacă sunt mulţumită de evoluţia mea fără să mă întrebe. Este cel mai mare, mai dur şi mai sincer critic al meu.

– Câţi ani aveaţi când aţi participat la primul concurs şi ce a reprezentat acesta pentru dvs.?

– Am avut un debut atipic, o experienţă fascinantă de altfel. În primăvara anului 2009 am fost selecţionată, din câteva sute de fete, pentru a participa la un concurs de frumuseţe, talent şi divertisment în cadrul emisiunii „Duminica în familie“, prezentată de Mihaela Rădulescu. Se numea „Eu Miss-s mândră-n sat“. Am stat într-un fel de cantonament două săptămâni, ne-au pregătit, ne-au învăţat multe din tainele televiziunii, a fost practic prima mea întâlnire cu această lume a reflectoarelor.

Deşi aveam doar 15 ani şi concuram şi cu fete de 25 de ani, am câştigat titlul de Miss şi Marele Premiu, care a constat într-o vacanţă de o săptămână pe malul african al Mediteranei, în Tunisia, unde am fost cu părinţii mei. Pentru mine emoţia de acolo rămâne cea mai sinceră şi mai adevărată. Mi s-a spus că am câştigat pentru că aveam talent, tinereţe, frumuseţe, prospeţime şi multă putere de a face din aceste calităţi un drum frumos în viaţă şi cântec. De aici a pornit apoi totul: spectacole, concursuri, premii, trofee.

– Dacă ar fi să alegeţi cele mai importante trofee, care ar fi acelea?

– Bineînţeles, cel mai important concurs, care mi-a marcat realmente cariera şi mi-a impus numele între tinerii interpreţi, a fost Trofeul Mamaia – 2009, care a venit cadou de ziua mea de naştere, pe 24 august. Am trăit acolo clipe cu adevărat magice. Cel mai drag sufletului meu este însă Trofeul „Strugurele de aur“ 2012, obţinut la Alba-Iulia, acasă la mine, un dar pentru oamenii judeţului meu şi pentru familia mea.

– Aţi urmat cursurile Şcolii Populare de Artă, Centrul de Cultură „Augustin Bena“ Alba, la clasa prof. Leontina Farcaş. Ce au însemnat aceste studii de specialitate şi Leontina Farcaş pentru dvs.?

– A fost primul contact cu profesionalismul, cu artişti, cu oameni pentru care muzica este un stil de viaţă. Doamna Leontina Farcaş este o persoană specială: m-a învăţat să cânt, să trăiesc cântecul, să dobândesc o mare dragoste pentru neamul şi cântecul nostru românesc, m-a susţinut la fiecare concurs, a îndurat emoţii, a investit în mine.

– Fiindcă vorbim despre studii, la examenul de bacalaureat din 2012, ca absolventă a Colegiului Naţional „Inochentie Micu Clain“, Blaj, aţi obţinut singura medie generală 10 din Alba.

– Am fost un copil ambiţios. La şcoală am luat numai premiul I. Nu sunt sofisticată, ci o persoană simplă, modestă, care a pus enorm de mult suflet în ceea ce a întreprins. Şcoala a fost mereu pe primul plan. Chiar dacă plecam la concursuri în toată ţara, nu mi-am permis vreodată să intru la ore nepregătită. Cheia succesului pentru acest 10? Am un unic răspuns: munca.

– Cum este să fii, în acelaşi timp, elev eminent, un student bun şi un interpret declarat ca demn continuator al folclorului?

– Nu uşor, cu siguranţă! Dar frumos şi înălţător. Lucrurile cu adevărat deosebite sunt întotdeauna dificil de obţinut. Trebuie necontenit să căutăm, să citim, să descoperim. La Facultatea de Medicină, din cadrul UMF Târgu-Mureş, recunoscută pentru dificultate şi exigenţă, nu mai am doar nota 10, ci şi 9 sau 8, dar în anul I am fost prima, iar în al doilea încerc să rămân la fel. Nu fac acest lucru pentru calificativ sau pentru aprecieri. Îmi fac treaba aşa cum cred că e necesar unui student pasionat care doreşte să devină un profesionist.

– Profesia de medic este ceea ce vrea sufletul dvs.? Cu cântecul ce faceţi?

– Am ales cu sufletul, nu cu pragmatism sau din alte interese. Simt că pot şi vreau să mă exploatez la maximum pentru a reuşi să fiu în folosul semenilor mei: voi alina bătrâneţi grele cu cântecul, iar durerile trupului, cu mintea şi experienţa de medic.

– Aţi fost prezentă în mai multe competiţii realizate de TVR, printre care „Moştenitorii - Tezaur folcloric“. Ce a reprezentat întâlnirea cu Marioara Murărescu şi, în general, cu TVR?

– A fost o graţie ori a fost mâna lui Dumnezeu! Regretata doamnă Marioara Murărescu mi-a fost mentor şi prieten, un prieten care mă dojenea când greşeam şi mă săruta pe frunte când era bine. Spectacolele „Tezaur Folcloric“ au fost lumină pură, emoţie pură, suflet şi cântec. Sunt sărace cuvintele pentru a descrie ce simţeam când eram acolo sau în faţa acestei uriaşe personalităţi a folclorului românesc, Marioara Murărescu. Oricum, sunt datoare TVR-ului pentru imaginea construită şi pentru promovare. N-o să uit niciodată să mulţumesc reputaţilor specialişti, doamnele Elise Stan şi Iuliana Tudor, care, nu?, oferă clipe doar „O dată-n viaţă“!

– Dacă n-ar fi fost această întâlnire?

– Dacă n-ar fi fost, probabil nu s-ar fi povestit, fiindcă nu era ce. Sunt mulţi tineri talentaţi în ţară. Din păcate, nu toţi au oportunitatea să împărtăşească oamenilor harul lor. Ca să devii artist, pe lângă talent şi calităţi trebuie să ai disponibilitate timp şi resurse financiare decente, fiindcă drumurile în ţară, la concursuri, la Bucureşti, înregistrările la studio etc. nu le plăteşte altcineva decât familia ta, care face tot posibilul să te susţină.

– Deşi aveţi numai 21 de ani, încă neîmpliniţi, sunteţi un nume cunoscut în muzica populară. Alba i-a dat ţării pe Dumitru Furdui Iancu, Ioan Bocşa, Veta Biriş. Cât vă obligă o asemenea companie selectă?

– Foarte bine punctat! Provin dintr-o zonă etnofolclorică apreciată, care a dat ţării mari artişti. Acest lucru nu poate decât să mă ambiţioneze să duc mai departe la cel mai înalt nivel această comoară a cântecului ardelenesc.

– Vorbind despre repertoriu: câte imprimări aveţi, cât de des sunteţi difuzată pe posturile naţionale şi locale?

– Am lansat un album în urmă cu un an intitulat „Mult mă-ntreabă iedera“, cu 17 piese ardeleneşti, înregistrate cu profesioniştii de la Grupul „Crai Nou“ de la Alba-Iulia, la „Săndel Filip Studio“ din Cluj-Napoca. A ieşit un material de calitate. Nu ştiu cât de des sunt difuzate melodiile, ţine de politica radiourilor şi a televiziunilor. Posturile locale mă includ des în programele lor fiindcă lumea mă cere şi mă iubeşte. În schimb, la televiziunile naţionale lucrurile stau altfel. La TVR apar periodic fiindcă sunt chemată şi pesemne apreciată de specialişti, dar la cele private, soliştii apar cât vor ei. Rar aleg să merg la posturile private; viaţa de student la Medicină nu e ieftină, cărţile şi tratatele din care învăţăm sunt investiţii consistente. Răspund invitaţiilor când sunt emisiuni organizate de colegii din generaţia mea, alături de care mă simt ca într-o familie şi împreună cu care am hotărât să facem front comun pentru a promova valoarea. Dintre cei mai dragi mie din acest grup îi amintesc pe Vlăduţa Lupău, Alexandru Brădăţan, Bogdan Toma.

– Cum vă vedeţi sau unde vă vedeţi peste zece ani?

– Unde mă văd? Cu siguranţă în România, în Ardeal. Cum, Dumnezeu ştie! Îmi doresc să performez în medicină... mda, la capătul bolnavului şi pe scenă, neapărat.

Maria Bogdan