Loredana Streche, o răbufnire de talent

 Tânăra interpretă de muzică populară Loredana Streche s-a născut la sfârşit de brumar, într-un an norocos. La mai puţin de o lună de la venirea sa pe lume, România îşi recăpăta libertatea. Poate tocmai de aceea, de acolo, din Corabia Oltului, s-a şi ivit o astfel de răbufnire de talent. Loredana cântă egal de frumos la nai şi voce. La şase ani participă la primul concurs, la 20 de ani triumfă pe scena de la Mamaia, la 22 de ani lansează primul album. Astăzi, îşi împarte timpul între muzică şi cariera didactică la Colegiul Naţional de Arte „Dinu Lipatti“.

– Nu vă întreb de unde talentul sau pasiunea pentru muzică. De ce însă muzică populară, de ce muzică instrumentală (nai)?

– Muzica mi-a fost aproape de mică. Părinţii îmi povesteau că, atunci când aveam un an şi jumătate, m-au surprins fredonând „ole bebe“, pe care o auzisem la radio (melodia lui Jordy – dur dur d'être bébé). Eram îndrăgostită de muzica uşoară, însă tata şi mama mi-au călăuzit paşii pe drumul cântecului popular, considerând că am şi mai multe şanse să studiez acest gen în oraşul meu. Acum nu îmi pare rău pentru alegerea făcută. Este exact drumul pe care trebuia să merg.

– Sunteţi la fel de cunoscută ca instrumentist şi solist vocal. Ce a fost mai întâi, naiul sau vocea? Ce vă defineşte şi ce vă place mai mult?

– Am început întâi ca solist vocal. Naiul a venit după. Ca solist instrumentist, cel mai bine mă reprezintă piesele de virtuozitate. Simt că acestea îmi oglindesc felul năvalnic de a fi. Vocal, am senzaţia că sunt „înţeleasă“ de către public ceva mai bine, fiindcă am la dispoziţie şi puterea cuvântului, alături de fermecătoarea muzică oltenească. Cântul la nai este mai solicitant, dar completează spectacolul magistral. Ambele genuri sunt parte din mine.

– Cine v-a descoperit, cu cine aţi studiat, la ce vârstă aţi urcat prima dată pe o scenă şi în ce împrejurări? Ce a urmat, ca prezenţă la concerte /festivaluri şi ca studii muzicale?

– Pentru prima dată am păşit pe scenă la 6 ani, la concursul „Tip Top“, unde am obţinut locul I. Mai târziu, am devenit solista ansamblului „Dunărea“, din Corabia. Am urmat, în paralel, cursuri de nai la Şcoala Populară de Artă – Slatina, la clasa dlui profesor Ion Baracu, un dascăl şi un om cu un caracter cum rar mi-a fost dat să întâlnesc. Am urmat apoi Liceul de Muzică „Dinu Lipatti“ – Bucureşti, secţia canto popular, clasa reputatului profesor Gavriil Prunoiu, şi cursurile Universităţii Naţionale de Muzică – Bucureşti, unde am studiat Pedagogie Muzicală. Am şi un master în Educaţie Muzicală Contemporană. Între anii 2003 şi 2009 am participat, ca solist vocal şi ca instrumentist, la numeroase festivaluri şi concursuri naţionale şi internaţionale. În prezent sunt profesor de canto popular la Colegiul Naţional de Arte „Dinu Lipatti“ din Bucureşti.

În 2006 am realizat primele imprimări cu Orchestra „Doina Gorjului“, condusă de maestrul Aurel Blondea şi Marcel Parnica, iar în 2011 mi-am lansat primul album cu 14 piese, 9 vocale şi 5 instrumentale, „Ce mi-e drag nu pot să spui“. Am, de asemenea, şi 14 piese în arhiva Radio România, imprimate în anul 2013, cu Orchestra Radiodifuziunii Române, sub bagheta maestrului Adrian Grigoraş.

– Care au fost cele mai importante competiţii de gen la care aţi participat?

– Fără să vi se pară lipsă de modestie, fiecare concurs a însemnat un premiu. Dar am să amintesc doar câteva care mi-au rămas aproape de inimă şi de care mă leagă amintiri intense: premiul I la Festivalul cântecului şi dansului popular Mamaia, Olimpiada Naţională de Muzică Bacău, Festivalul „Maria Tănase“ – Craiova şi trofeele la „Strugurele de aur – Jidvei, „Mioriţa“ – Harghita, „Sivu şi Cosmin Golban“ – Chişoda etc.

– Aţi reţinut un premiu de la adjudecarea căruia aţi intrat în atenţia specialiştilor şi la inima publicului?

– Cel de la Mamaia, fără dubiu. Au fost momente magice, un cumul pozitiv de emoţii şi întâmplări. Aş aminti evoluţia alături de maestrul Nicolae Botgros şi Orchestra „Lăutarii“ din Chişinău, faptul că totul a fost difuzat în direct, la TVR 1, că spectacolul a fost prezentat de dna Iuliana Tudor, că am avut numărul de concurs 13 şi că premiul mi-a fost înmânat de dna Florentina Satmari, care m-a şi rugat să cânt cu vocea ceva, iar eu am ales o doină oltenească. Publicul m-a rechemat pe scenă, a fost extraordinar. Imediat după concurs am fost contactată pentru diverse emisiuni radio şi TV. Doamna Elise Stan, realizator al festivalului în acea perioadă, m-a descoperit şi nu m-a uitat; deşi au trecut câţiva ani de la concurs, încă mă regăsesc în distribuţiile spectacolelor realizate de domnia sa.

– Aveţi deja un repertoriu personal, venit din Olt. Există o melodie anume pe care publicul a legat-o de numele dvs.?

– „Maică, nu fi întristată“, care ilustrează condiţia fetei care pleacă din casa părintească după omul care îi este drag, şi „Tinerico, tinerea“, un cântec satiric preluat de la rapsodul Marin Căpăţână, zis Căleaţă din Celeiu – Olt, sunt două melodii pe care mi le cere publicul şi cred că le asociază cu numele meu.

– Aţi avut şi aveţi colaborări cu orchestre şi dirijori importanţi, cu televiziuni regionale şi locale.

– În afară de orchestrele de care am amintit deja („Lăutarii“, Radiodifuziunea Română şi „Doina Gorjului“), am evoluat alături de Orchestra „Mugurel“ din Chişinău, condusă de maestrul Ion Dascăl, Orchestra „Doina Oltului“ – dirijor Cristian Dumitru. În prezent, sunt colaborator al Ansamblului Artistic „Ciocârlia“, condus de maestrul Marin Alexandru, director dna Steliana Sima. Am fost prezentă la foarte multe emisiuni la posturi naţionale şi locale (TVR, PRO TV, Naţional TV, Antena Satelor, Radio România etc.). N-aş vrea să uit să spun că, în anii studenţiei, de dragul de a cânta muzică popu­lară, în afară de cea clasică, pe care o studiam, am înfiinţat cu alţi colegi din conservator Formaţia „Zestrea Lăutarilor“, care există şi astăzi în formula veche (Loredana Streche, Grigore Gherman, Robert Pîrcălăbescu şi Bogdan Zamfir).

– Aveţi un nume sau mai multe nume de interpreţi pe care i-aţi perceput ca model, care v-au influenţat? V-a ajutat cineva esenţial în carieră?

– Am patru „Mării“ pe care le îndrăgesc: Maria Lătăreţu, Maria Ciobanu, Maria Apostol şi Maria Cornescu. Iar Gelu Voicu este modelul la care vă referiţi. Pe lângă valoarea incontestabilă ca artist, este un om deosebit, care i-a ajutat pe mulţi colegi. Gelu Voicu este cel care m-a recomandat dnei Vasilica Ghiţă Ene, de la Antena Satelor, post unde sunt frecvent difuzată. Gestul a valorat enorm pentru mine şi-i sunt recunoscătoare.

– Ce spune interpretul şi apoi profesorul despre tradiţia populară? Este ea pe mâini bune?

– Atât timp cât vom avea personalităţi în juriile concursurilor de gen, mentori pregătiţi şi tineri care au ceva de spus în muzica populară nu suntem pierduţi.

Maria BOGDAN