Zootehnia, încă sub linia de plutire

Chiar dacă cerealele s-au ieftinit, zootehnia continuă să se afle în impas. Agricultura românească continuă să fie plină de paradoxuri. Deşi preţurile extrem de mici la cereale ar trebui să dea un impuls zootehniei, care tocmai a traversat un an catastrofal, se pare că fermierii nu au încă motive de bucurie deoarece nu au cu ce să le cumpere nici măcar la aceste preţuri.

La decapitalizarea cronică se adaugă creşterea preţurilor la energie, majorarea cursului de schimb, preţurile oferite de procesatori şi, nu în ultimul rând, haosul legislativ din acest sector. Elementul hotărâtor rămâne preţul oferit de procesatori, neschimbat de ani de zile.

„Preţurile mici la cereale influenţează costurile de producţie, dar nu şi preţurile oferite de procesatori. Zootehnia nu se ţine doar cu porumb şi orz. Mai sunt şi alţi factori. Mai există curentul electric, gazul metan, creşterea euro, pentru că piesele de schimb le cumpărăm în euro. Trebuie să fie un echilibru între toate acestea“, susţine Gavrilă Tuchiluş, un fermier din Matca, judeţul Galaţi.

Preţurile la procesator, cheia problemei

Procesatorii sunt, se pare, cheia problemei, şi nu preţul furajelor.

„Evoluţia spre bine determinată de scăderea costurilor la cereale nu va folosi la nimic dacă vom primi, în continuare, aceleaşi preţuri de batjocură. Afară, de exemplu, fabricile de procesare sunt deţinute de producători şi de aceea preţurile sunt bune“, a declarat Mihai Petcu, crescător de vaci din Pantelimon, Ilfov.

Nici Victor Chivu, un fermier din Conţeşti, judeţul Teleorman, nu este prea optimist.

„Faţă de anul trecut, la noi s-a micşorat cu 20% preţul laptelui. În anii trecuţi am luat genetică bună, am făcut cu Danone nişte proiecte şi apoi, în plină criză, mi-au tăiat 25-30% din preţul la lapte. Cum e criză doar când cumperi, dar nu şi când vinzi la raft?“, se întreabă Victor Chivu.

Fermierii cred că, deşi condiţiile de piaţă s-au mai îmbunătăţit, este nevoie să treacă mult timp pentru ca zootehnia să-şi revină din declinul înregistrat în ultimii ani.

Refacerea şeptelului, un proces de durată

Din cauza preţurilor ridicate la furaje, anul trecut foarte mulţi crescători de animale au fost nevoiţi să reducă efectivele de animale, în special la bovine. Ei speră însă ca, în acest an, situaţia să se redreseze.

„Situaţia nu este roză, chiar dacă preţul cerealelor a scăzut. Animalele au avut de suferit anul trecut din cauza preţurilor mari, care au condus la o furajare proastă. Oamenii au făcut ce au putut, au dat la animale ce au avut în aşteptarea noii recolte. Animalele au nevoie de cel puţin un an ca să se refacă, aşa că recolta bună se va vedea abia la anul. Noi acum abia încercăm să ajungem la producţia de la începutul anului trecut“, consideră Mircea Ciurea, un crescător de bovine din Gherla, judeţul Cluj.

Chiar dacă preţurile de achiziţie la cereale sunt bune, crescătorii de animale nu pot profita de această oportunitate. Nici nu se gândesc la marje mari de profit, un 5% li se pare sufi­cient pentru a putea supravieţui pe piaţă.

„Oamenii n-au bani, trăiesc de azi pe mâine. Sunt decapitalizaţi. E un dezastru total. Unii nu declară recolta întreagă ca să mai aibă ce duce acasă la animale. Iau la negru 50-100 de tone, fac tot felul de artificii ca să mai poată ţine vaca în curte. Nu vedem nicio ieşire în viitorul apropiat. Eu nu pot avea un grad de îndatorare de 370%, cum au Interagro sau Porumboiu, şi nici saci de bani cum au fondurile de investiţii. Eu trebuie să plătesc pe loc. Tot ce vreau e să am măcar o marjă de 5%, nu mai mult, din care să trăiesc eu cu familia mea şi să ştiu pentru ce muncesc“, susţine Victor Chivu, fermierul din judeţul Teleorman.

Oportunitate pentru marile ferme

Chiar dacă văd oportunitatea de piaţă, fermierii cred că doar marile ferme pot profita de ea.

„Acum e un moment prielnic pentru ca proteina vegetală să fie transformată în proteină animală decât să plece afară cerealele de unde să se întoarcă sub formă de concentrate, la preţuri foarte mari. Ar trebui să se vadă ceva de la 1 noiembrie, când trecem pe furajele de anul ăsta. Doar fermele mari, bine organizate, pot profita de această reducere de preţuri. Cele mici n-au cum să fie profitabile, pentru că nu fac management profesional. Unde mai pui că tinerii nu se înghesuie să crească animale, iar baba Frosa e bătrână, nu mai poate să crească vaci“, a mai spus Gavrilă Tuchiluş, fermierul din judeţul Galaţi.

Crescătorii de animale susţin că s-a ajuns până acolo încât fermierii aleg să-şi reducă şi mai mult şeptelul pentru a avea bani de investiţii.

„Pe la noi oamenii au ajuns să sacrifice animale ca să aibă bani să-şi facă silozuri unde să depoziteze hrana pentru animale. Stocuri mari nu-şi face nimeni, pentru că oamenii sunt decapitalizaţi, nu au bani. Îşi cumpără cereale doar de pe o lună pe alta. Preţurile sunt bune acum, dar să vedeţi în iarnă, în ianuarie sau februarie“, susţine Mircea Ciurea, fermierul din Cluj.

Recolta bună din acest an a făcut ca preţurile la cereale să se reducă aproape la jumătate faţă de cele de anul trecut. În 2012, în septembrie, de exemplu, kilogramul de porumb sau de grâu se vindea cu peste 1 leu, în timp ce tona de furaje depăşea 740 de dolari. Acum grâul abia sare de 50 de bani pe kilogram.

Economia trage în jos zootehnia

Factorii economici defavorabili atârnă ca o piatră de moară de picioarele fermierilor.

„Creditele pentru modernizarea fermelor sunt inaccesibile, taxele sunt mai mari ca anul trecut, iar mediul economic general îşi pune amprenta“, a conchis Ciurea.

Politica fiscală este un alt motiv de nemulţumire.

„Dacă am câştigat şi eu anul acesta 10.000 de euro, plătesc 16% impozitul pe profit, apoi încă 16% dacă îmi iau dividende. Când plătim impozite este foarte bine, când facem locuri de muncă este foarte bine. Când e să primim subvenţiile, nu mai e aşa de bine“, se plânge Victor Chivu.

O rază de speranţă?

Există, însă, şi fermieri ceva mai optimişti.

„Văd o rază de speranţă. Pe lângă preţurile mai mici la cereale, mai este ceva care va ajuta zootehnia. Este vorba despre noua lege de acordare a subvenţiilor, pentru că se face o trecere către subvenţia pe bază de performanţă. Până acum, o vacă care dădea 12.000 de litri de lapte lua subvenţie tot 5 milioane de lei vechi, ca una metis. Pe lângă aceşti bani mai vin şi cei daţi ca subvenţie pentru capul de animal“, a declarat Mihai Petcu, fermierul din Pantelimon, Ilfov.

El este de părere că această nouă lege va încuraja fermierii să-şi înscrie diferenţiat animalele în registrul genealogic la secţiunea întâi animale de rasă, respectiv la secţiunea a doua, rezervată animalelor metis.

Şeptelul, în declin din punct de vedere genetic

Se pare însă că nu doar factorii economici distrug sectorul zootehnic.

„Şeptelul e în declin nu numai ca număr, ci şi genetic. Nu mai există un control al purităţii genetice. Se introduce în ţară material genetic din Europa şi Canada pe care nu-l controlează nimeni. Pe lângă aceasta, nu se respectă liniile genetice, nu se respectă consangvinizarea. S-a pierdut linia genealogică. Zootehnia a fost scăpată din mână. Şi atunci, de unde vrem producţie?“, a mai spus Chivu, care este şi vicepreşedinte al Federaţiei Crescătorilor de Bovine din România (FCBR).

Mai mult, fermierii se simt trădaţi chiar de reprezentanţii Ministerului Agriculturii.

„Ce să mai vorbim de legislaţie?! Păi una discutăm cu ministrul, ne aşezăm la masă să negociem, zicem că ne-am înţeles, iar apoi vedem altceva în Monitorul Oficial. Este un haos total“, a încheiat vicepreşedintele FCBR.

Marius ŞERBAN