Maidanezii şi clasa medie rurală

Am primit pe adresa redacţiei următoarea scrisoare pe care am deschis-o, astfel că a devenit fără drept de apel „Scrisoare deschisă“.

„Dragă Domnule Gh…S…

Mă numesc F…B…, locuiesc în satul P…, Sectorul Agricol Ilfov, domiciliat pe strada Câmpului, nr…; CNP... Am şaptezeci şi cinci de ani, căsătorit cu M…, pensionar CAP, cu o pensie de 350 lei pe lună. Avem o casă cu o curte de 15 de ari şi trei hectare de pământ la asociaţie. Mai prăşesc cam două pogoane să avem de’o mămăligă, grăunţe şi uruială pentru orătănii şi grăsun. Baba, după o viaţă lucrată la grădină, are în plus faţă de mine toate reumatismele cunoscute şi, evident, tot pensie de 350 de lei. Nu suntem cu totul lipsiţi, că pe lângă vreo 50 de găini, pe bătătură mai avem şi vreo, 10 oi şi capre, o văcuţă şi un porc, başca o grădină cu de toate. Ouă, lapte, brânză, carne, legume, fructe, avem. Nu de averea mea mişcătoare v-am scris. V-am scris după ce am auzit la televizor de necazul cu maidanezii care-l omorâră pe copilaş, Dumnezeu să-l odihnească! Am văzut la televizor că întreţinerea unui maidanez costă primăriile cam 350 de lei pe lună. E adevărat sau este cumva o ştire uşor prelucrată de jurnalişti, cum s-a mai întâmplat? Dacă este adevărat, vă rog să mă urmăriţi! Propun o soluţie care să vină în sprijinul celor care nu vor să eutanasieze maidanezii. Să ni-i dea nouă în grijă, la jumătate din preţul pe care-l plătesc primăriile pentru îngrijirea lor. Adică la vreo 150 de lei pe lună. O să vă fac nişte socoteli, că ştiu că vă plac! Unu: O economie de 200 de lei pe cap de animal. Ori 60.000 de animale fac 12 milioane de lei, adică 120 de miliarde, în lei vechi, că eu, noi, ăştia mai bătrâni, aşa socotim. Doi: Noi, eu şi baba adică, dacă renunţăm la oi, păsări, vacă, şi porc, putem ţine pe ogradă, în grajdul vacii, târla caprelor, târcolul găinilor şi al porcului, cel puţin 20 de maidanezi, castraţi şi cipaţi. Pe lanţ, ori liberi, că avem garduri de oameni gospodari, să nu ne iasă găinile din ogradă, că de cum au ieşit, cum devin friptură prin diverse blide, altele decât ale noastre. Douăzeci de câini, a 150 de lei pe lună, se strâng ca la 3.000 lei, de patru ori pensiile noastre laolaltă. După spusa veterinarului care-mi grijeşte de animalele ogrăzii, furajele concentrate, pentru un câine, costă cam 50 de lei pe lună. Medicamentele şi vaccinările anuale duc şi ele undeva la 10 lei pe lună. Adunând şi scăzând se ajunge la un profit lunar pe cap de animal dat în grijă, de 90 de lei. Ori 20 de capete, 1800 de lei pe lună. De două ori şi jumătate venitul actual al familiei noastre de pensionari ceapişti. Intrăm şi noi in rândurile clasei medii din spaţiul rural şi la jumătate din suma asta. Ce părere aveţi? N’om fi noi în toate puterile tinereţii, dar să dăm mâncare şi apă la câini de două ori pe zi, vom fi în stare, cu voia lui Dumnezeu, încă ani buni de acum încolo! Scăpăm de viaţa pe care o ducem acum! Socotiţi: găini, vacă, oi, porc, hrănit, păscut, adăpat, rânit, muls, zi de zi, vară, iarnă! Viaţă de câine! Noi! Ce părere aveţi? S-ar putea o lege în sensul acesta, că tot vor aleşii să puie botniţă maidanezilor? Ca noi cred că mai sunt cu zecile de mii, pe lângă toate oraşele ţării şi am putea asigura servicii de îngrijire pentru maidanezii naţionali fără de stăpân, care orişicum ar fi mult mai uşor de îngrijit decât copiii abandonaţi. Fie şi pentru că nu au nevoie să le schimbi pemperşii! Care costă şi ei!

Cu stimă, F…B… şi M…B…“

P.S. Domnilor aleşi: primari, guvernanţi şi parlamentari. Cum vi se pare propunerea corespondentului meu? Vă informez că în caz de aplicare se poate trage şi un parandărăt acolo, că românu’ e simţitor la nevoile dumneavoastră esenţiale! Istorice ca să spun aşa!

Gheorghe Socotitorul